Sunderland of Bucharest @ 4th Bucharest Tango Fantasia - High hills and sexy dresses on the basketball playground!

Probabil majoritatea dintre noi stie ce este Sunderland. Eu prima data cand am auzit de la profu' meu de pe vremea respectiva (Daniel Mandita) am crezut ca e vorba de vreo milonga din Anglia... :)))) asa imi suna mie in urechi denumirea, dar nu. Nu este in Anglia. Este in Argentina, In Buenos Aires. Una dintre cele mai renumite milongi, care se tine intr-o sala de sport cu lumina de neon a jiorno, asa cum se vede si din ilustratia de mai jos. Sala cu marcaje de baschet, cu cosuri de baschet pe pereti. Cu parchet. Cu mese pe margine. Dar in fond tot o sala de sport. Nu se fumeaza decat afara. Si din cele cate am auzit, vin si “performeaza” cei mai tari tanguerosi ai momentului. Lumea se comporta ca mafia siciliana. Toti stau adunati la mese pe grupuri de cunoscuti si pe familii, ca doar sunt dansatori de tango de trei-patru generatii, din tata in fiu. Si este foarte greu sa spargi clanul, sa dansezi cu vre-unul din ei, ca nu prea danseaza decat ei intre ei.

Si acum sa revenim pe meleaguri romanesti, in viitorul oras ce avea sa apara la sute de ani dupa ce ciobanul Bucur a poposit intre mlastini, actualul Bucur-esti.

Vine luna septembrie, iar vine Javier, iar Fantasia, iar promovare, iar surprize, iar seminarii, iar entuziasm, iar lumea lesinata cazuta gramada dupa Javier. Nimic nou in peisaj, totul in grafic, nimic nu se abate de la regula, nici nu mai citeam toate anunturile referitoare la subiect ca deja erau pea multe si prea dese de-a valma peste mine. Vorbesc eu cu un pretin din breasla care fu si la milongile de deschidere, cea de joi si cea de vineri, si-mi povesteste cum ca treaba interesanta e cu DJ-ul. Aham imi zic. Macar pentru asta nu tre' sa ratez. Javier ca Javier, dar vroiam s-o vaz si pe Virginia Pandolfi, ca una e pe sticla si alta e de-adevaratelea. Se simte altfel energia.

Ma intzolesc eu, ma fac de milonga festiva, pun ruj si alea alea, plec cu doi companioni. Ajungem noi trei la fata locului, la liceu. Ne apropiem de cladire, cautand intrarea. De undeva de sus de auzea muzica, ridic genele, si vaz lumina. Muuuulta lumina. Alba-alba. Foarte buna pentru poze fara blitz! Ah... Sper ca nu de acolo se aude... intram in curte, in fata unei intrari adunati ciorchine la tigari, tanguerosi. Zic, si cu voi ce-i aicea? Ati fugit de lumina? Sper ca nu e acolo sus...?!?! Ba da!!! zambira ei in coltzul gurii… Oh, Doamne....

Urcand scarile luminate bine, aveam un puternic si ciudat sentiment cum ca inca as mai fi in liceu si urma sa dau Bacul... Chiar ma simteam ca la 16 ani! Nu mai auzeam nici muzica de tango, nu mai era nimeni si nimic care sa mai aiba legatura cu tangoul. Nu mai stiam cu ce sunt imbracata, aveam senzatia ca ma duc in sala sa joc un baschet in blugi un tricou si cu ghetele la moda cu sireturi fluorescente din anii '90 si cu parul strans in coada de cal, batand mingea pe fiecare treapta.

Intram in sala. Ma orbeste lumina, ma izbeste muzica si ma reintorc la realitate. Ma uitam la mine (cu ochii mintii)... si incercam sa-mi aduc aminte cand am fost ultima data pe tocuri si cu o rochie crapata pana la sold in sala de sport... si creierul procesa, si procesa, si procesa si rezultatul tot... “ERROR”. Ma simteam de parca as fi fost cu totul dezbracata in fata tuturor... Si toata lumea era in intimitatea mea. Shit... nu e bine. Sa speram ca poate mai sting din lumini... primul impuls dupa ce mi-am asezat tabara a fost sa fug afara la o tigara sa mai iau o pauza de la tot ce mi se intampla... macar afara era mai intuneric. Imi venea asa parca asa sa pleznesc pe careva … desigur, toate acestea nu aveau legatura cu realitatea... venisem eu cu ceva pitici de acasa... :))) Cum sa nu te simti bine si in largul tau cu asa conditii, ca doar asa e si in Argentina! Iar noi, stim bine sa preluam lucruri de la altii, in cele mai mici detalii, si sa apreciem aceste reproduceri la maxima lor valoare, si chiar cu entuziasm debordant. Desigur, problema era la mine :D Cred ca pana la urma e o chestiune de obisnuita. Dupa ce te obisnuiesti cu ceva, incepe chiar sa-ti placa, ca doar si eu am stat pana la ora inchiderii, si cand am plecat eu terenul de baschet mai avea inca multi dansatori in verva, care crosetau pe marcajele albe, cred ca Dj-ul a fost de vina! :)

Dj-ul a fost absolut impresionant. Damian Boggio. Asta este intr-adevar o experienta care trebuie vazuta si auzita si dansata. Punea muzica de pe vinil. Da! De pe discuri, pe care le avea de la tatal lui. Fiecare melodie din tanda putea fi de pe un alt disc... A fost absolut impresionant. Iar calitatea sunetului nu era prea tare afectata de acest aspect, e drept ca nici sala de sport nu are acustica Ateneului, dar nu deranja. Stateam si ma gandeam de cate ori or fi fost acele discuri frecate si rasinvartite si bagate si scoase din acoperitorile lor de carton. Si cum, Doamne iarta-ma, le cara cu geamantanul, peste mari si tari, cu avionul, la cala, cum le trantesc hamalii prin carucioare si benzi rulante si nu se sparg, nu se zgarie... si ce naiba face daca niste natafleti ii pierd bagajul? Hm? Cu ce se mai prezinta la milonga? Oare le-a asigurat? Copii nu prea poate sa le faca, nu? Mi s-a parut halucinant!!! Si ce mana fina trebuie sa aiba sa nu-i scape acul pe disc, in primul rand sa nu-l zgarie, si apoi sa inceapa melodia de unde trebe' sa danseze poporul la milonga... cred ca nu bea toata noaptea... Si tande faine, e adevarat! Mi s-a povestit ca seminarul de DJ-ul cu el a fost foarte amuzant, lumea chiar l-a apreciat.

 

Si despre show, ca pentru asta m-am dus in principal acolo. Nu vorbesc de Javi... ca nu ma pasioneaza, insa Virginia a fost o descoperire foarte placuta pentru mine. In sfarsit o muiere care danseaza cu Javier si nu se mai vede tot numai el in dansul acela, se vede si ea! Si se vede bine, foarte bine! Nu pentru ca ar avea volum si-l acopera, nu, ci pentru energia dansului ei, pentru zvarlugile pe care le are in picioare cu care spinteca aerul dupa intarzierile si prelungirea cu care isi pregateste atacul. Mi-a placut. Mult. Mult de tot. Bine, hai fie, e si meritul lui ca are cine s-o puna in valoare. Da' tot mi s-a parut ea o prezenta exploziva, foarte naturala, extrem de “into it”! Foarte transpusa pe muzica., da mi-a placut, si da, am aplaudat, am aplaudat-o pe ea! Ca sa nu ezicste dubii. Insfarsit cineva care sa-l mai acopere pe Javier, ca era prea mult Javier intr-o singura pereche.

Pentru cei care nu au fost acolo si si-ar fi dorit sa fie, sa-i vada dansand, pentru cei carora le place Pugliese, ca sa mai rasucesc putin cutitul in rana, o sa pun aici doar o mostra, de un minut, doar asa cat sa va dau pe la nas, si sa mai vreti, poate data viitoare faceti bine si puneti mana si piciorul si va prezentati la event:

Deci, putem spune ca am avut si noi, pentru o seara, o milonga ca in Buenos Aires, Sunderland in Bucuresti. Multi dansatori vechi si buni ai orasului nostru au fost in seara aceea la milonga, tot pe "familii" stateau la mese, nu avem inca 4 generatii de tangueros, dar ne straduim, am inceput sa avem deja pe drum a doua generatie, nu ne putem lauda foarte tare ca dansam doar intre familii, pentru ca suntem foarte bucurosi sa dansam cu toti cei care vin dinafara, am avut demo cu unii ditre cei mai buni dansatori ai genului, asa, in mare eu pot spune ca s-au respectat toate cerintele si am avut si noi Sunderland-ul nostru. O experienta care trebuia traita.

Acum, lasand la o parte impresiile personale, glumele si mistourile, aceasta milonga a castigat detasat prin originalitate, prin contrast cu toate celelalte milongi la care am fost eu vreodata. Iar organizatorilor le spunem sa nu-si bata capul cu toate prostiile pe care le spun unii si altii, pentru ca nu-i poti multumii nicodata pe toti, si le uram sa aibe fortele si resursele necesare sa poata continua sa duca acest eveniment - constant pentru peisajul de tango din Bucuresti - si in anii urmatori, la urmatoarele editii. Felicitari dragii mei, ati reusit si anul acesta!

Gestul lui Javier cand se inchide la haina, inaintea dansului, mi s-a parut minunat - face parte din eticheta!!!

Stiu ca toate pozele sunt miscate, dar pentru cei care sunt mai damblagii, si studiaza, si despart firul in patru: poa' sa observe ca in toate exista cel putin un punct care este stabil, si acesta in general este piciorul de greutate, sau axa dansatorului, ce este in miscare este in jurul acestor puncte. Este ca la asta nu v-ati fi gandit?!?! Si ati fi trecut peste poze, pt ca v-ar fi obosit ochiul... dar sunt foarte bune ca material didactic :D

Enjoy!