Tango Cazino, s-a intamplat pentru mine intr-o zi cu soare si doua dimineti – asa cum zicea o buna prietena. Calatoria cu trenul impreuna cu o alta tanguera, intr-un vagon supra incins de soarele inca puternic al lunii lui August, in care climatizarea se defectase, a fost o calatorie prin milongile din Argentina si povesti despre experientele dansurilor de acolo, cu oameni dintr-o alta lume, principalul subiect fiind dansurile cu domni foarte in varsta. Auzisem tot felul de povesti de acesti dansatori, mai putin placute, dar experientele ei si felul in care povestea despre aacesti domni au fost o pura incantare. Cumva, acesta a fost un punct de plecare, un moment in care am devenit si mai atenta la felul in care partenerii danseaza cu tine, dar acesta este subiect deja pentru o alta discutie.
Tango Cazino, chiar si acum, la un an distanta se situeaza pentru mine ca unul din cele mai bine organizate evenimente de tango din Romania. Pana la acest eveniment eu nu am fost la noi la nici un fel de eveniment (fie el de tango sau nu, nunta, cumetrie sau botez, club sau orice altceva) atat de bine organizat pana la cel mai mic amanunt si detaliu, fara sa se simta nici cel mai mic efort din partea organizatorilor. Nu iti lipsea nimic! Dar absolut nimc! La cursuri si milongi a existat in permanenta un bar cu sandviciuri proaspete si eficiente, existente non-stop, fara sa se termine, o super cafea si alte bauturi, apa, sucuri, bere, vin, toate acestea la preturi super rezonabile. Stiam foarte clar ca nu trebuie sa-mi bat capul sa-mi iau micul dejun inainte de a ajunge la cursuri, plecam mai devrem cat sa-mi pastrez timp pentru un sandvici si super cafeaua, alaturi de alti tanguero, pe treptele Cazinoului din parc, admirand statuile de piatra alba ale fantanii arteziene, ascultand ciripelele din parc, sub razele soarelui, cu lenea de dupa somn, pe fundar ruland muzica lui tango.
Din tren, unde caldura si a transpiratia au fost chiar si pentru mine la limitele/cotele maxime de suportare, am sarit intr-un taxi, si apoi prin parc, cu trolerul dupa mine pe pietrisul de pe alei, trop-trop, trop-trop direct la sala de milonga, unde se faceau pregatirile pentru seara festiva, tinuta obligatorie: Casino Royale (James Bond style suit with bow-tie or tie - papion sau cravata- for men, very sexy dresses for women) !
Desi dupa un drum atat de lung prin arsita verii, eram plina de energie, am trans doua dansuri cu organizatorii de bucuria revederii, i-am lasat sa-si vada de instalarea luminilor si alte detalii, mi-am intins fustele in standurile special amenajate, si aici o sa mai fac o mica paranteza, am fost uimita de organizarea pana la cel mai mic amanunt: fiecare participant la Buticul de tango avea la dispozie spatiul necesar – dinainte gandit si prevazut – umerase, etichete, pana si “pancarta” cu numel efirmei pe care o reprezenta!!! Etichetele aveau si fundita, ca sa poata fi prinse de produs! Oau! Asta, recunosc, m-a dat gata! A fost pentru prima data cand am vazut la un festival, organizat la noi, atatea firme de pantofi de tango, toate la un loc, si cred ca erau prezenti cei mai mari distribuitori de la noi, Madame Pivot, Turcoise, Portena Mise, Mono. Ma uitam si nu-mi venea a crede ochilor, bashca cartea lansata anul trecut despre Buenos Aires! Super tare!
Timpul, prea scurt ca sa mai ajung unde eram cazata, mi-am pitit trolerul sub masa DJ-ului - eh, asa se intampla daca ai pile! ;) - luat tinuta de gala - noroc ca nu trebuia calcata!!! - si mi-am mi-am permis doar un refresh scurt, in sala special amenaja doamnelor. Aici o alta surpriza: sala cu oglinda, sa te poti vedea in picioare, cu servetele umede, de toate felorile, pentru picioare, pentru corp, pentru fata... , spreyuri reci ca gheata pentru picioare umflate, deodorante... frate! Ma uitam la unele chestii, si sa dea naiba ca nu stiam pentru ce sunt si la ce sunt bune! Ce stie taranul ce este shofranu'! Pfaph... ca nu m-ar fi dus mintea asa departe. Si de ce sa nu recunosc, daca as fi fost singura acasa nu as fi avut atatea fete care sa bazaie in jurul meu sa ma ajute sa ma pregatesc, sa-mi stranga snurul de la rochie la spate, sa-mi aranjeze carliontii din coc si sa-mi lipeasca genele cu fixativul de par! Avantaje si dezavantaje... Fetelor, va pup, inca odata, ca tare am iesit bine in poze!
Ah, ca veni vorba. Un lucru care iar mi-a placut, Evenimentul, pe langa aparatele foto de amatori pe care le aveam noi, a avut pozarul lui oficial, care cat fu ziulica de lunga numa' cu asta s-a ocupat, zic asta, ca de cand mama m-a facut, eu una, nu imi aduc aminte sa fi avut poze atat de faine, iar io la poze de studio nu ma duc; nici nu stiu daca si cat le-o fi prelucrat saracu', dar pe mine tare bine m-o scos! E drept ma simteam si imi era bine, poate si asta a ajutat oleaca, ca sincer, materialul nu cred ca este atat de bun in fata aparatului. Si nu numa' pe mine; am vazut poze si cu altii, cel putin tot atat de bune, daca nu chiar mai bune. Si cred ca putem sa recunoastem ca tuturor ne place sa avem poze frumoase din vacante...
La Tango Cazino aveam o curiozitate, sa-l vaz pe Dominic Bridge live, ca tot fusese de nenumarate ori in tara nu reusisem sa vad dansand, si al doilea motiv era s-o revad pe Sigrid Van Tilbeurgh. Prima data am luat cursuri cu ea in 2009 la TangoCamp in Grecia , si mi-a placut enorm de ea atunci la cursuri, si tot atunci am vazut-o in show dansand si m-a impresionat. Mi-a placut enorm vivacitatea, naturaletea si bucuria, elasticitatea corpului, conexiunea si relatia cu partenerul din dansul ei, a dansat atunci cu un tip “Marcelo” ceva, care a pus-o in evidenta si in valoare foarte frumos. Acum ca venea la noi trebuia s-o revad. Dansand. Live.
Care din toate dansurile din acest performance de la Cluj mi-a placut mai mult? Valsul! :)
Milonga de duminica seara a fost o alta surpriza. Dans in aer liber, in fata Cazinoului, pe o platforma de parchet special amenajata, sub cerul cu stele... Romantic? Elegant? Cu siguranta! Un eveniment cu "shtaif"...
Unii ar putea spune ca “Tango Cazino” ar putea fi “Perla” tangoului de la noi de pe plaiurile mioritice, altii ar putea spune, eh, fitze! Dar sincer pana la cest eveniment eu nu am mai vazut in “Ladies Room”pila de unghii, penseta, ac cu ata, agrafe, apa de gura, mentosane, nu vorbesc de hartie igienica la discretie (elementara de altfel), servelete, umede, uscate, tampoane – de mai multe feluri, da – si pastile, un algocalmin, un antinevralgic, un furazolidon..., da, stiu, va umfla rasul, dar sa ne gandim un pic, nu o singura data mi s-a intamplat sa ajung la o milonga, in alt oras, si din cauza oboselii, efortului, diferentelor de altitudine, presiune, atmosferice sa-mi crape capul, iar medicamentele sa fie in camera de la hotel, si sa nu-ti arda sa te duci sa le iei ca acolo ramai si adio milonga. Esti intr-un oras pe care nu-l cunosti, la milonga care incepe dupa 11 noaptea, si sa dea naiba daca stii unde e cea mai apropiata farmacie non-stop ca sa-ti faci viata mai buna. Ce faci? Dupa 10 fete la rand intrebate daca au cutare sau cutare, si nimeni nu are nimic pastile la el, o astfel de organizare te scoate intr-un mod mai mult decat elegant, dintr-o situatie sau alta. Fitze? As spune confort, in cel mai mic detaliu. Totul ca participantii sa se simta bine.
Dupa acest eveniment la care au participat mai multi organizatori de evenimente de tango si profi de la noi, am observat ca modelul a fost preluat, in ceea ce priveste delatiile organizatorice, si poate acesta a fost un punct de unde calitatea evenimentor de tango de la noi, in general, a crescut... poate ne aliniem si noi la standarde internationale ;)
Stiu cativa oameni care anul trecut au vazut pozele si se intrebau unde si cand a fost asta si si-au dorit sa mearga, iar anul acesta au full pass pentru event. Merita incercat!
Senzatia, sau amintirea pe care o am acum, la un an de la acest eveniment...? Ventilatoarele care iti fluturau fusta cand dansai la grand milonga... intr-o zi cu soare si doua dimineti :)
Comentarii