Am vazut filmul asta chiar in primele luni cand am inceput sa merg la tango. Nu m-a impresionat atunci prea mult, am zis, da e ok, o incercare mai mult sau mai putin reusita, imagine foarte buna si frumoasa (alb/negru) cu multe cadre de fotografie artistica. Mh, un film ok in mare.
La vremea respectiva habar nu aveam cine e Pablo Veron, pentru mine era doar unu' care in film e foarte macho si arogant si plin de el, nu mai vorbesc de Gustavo Naveira, Fabian Salas si Carlos Copello... eram o ignoranta!
Nu stiu ce m-a apucat in urma cu cateva luni si am revazut filmul. Myyyyyyyy goooood!!! Nu mi-a venit sa cred cate lucruri am vazut acolo. Cine l-a facut stia clar despre ce vorbeste in cele mai mici amanunte, si inca raman acolo multe lucruri nespuse, lasate sa pluteasca in aer! Daca in urma cu cativa ani as fi fost mai atenta la ce am vazut in film as fi stiut ce urma sa ma astepte mai tarziu... sau as fi stiut sa interpretez ce li se intampla celor din jur. Da, asa sunt oamenii, pana nu se dau cu capu’ de pragu de sus, nu-l vad pe cel de jos, iar din experienta altora n-ar inva nici sa-i pici cu ceara! ☺☺☺
Povestea este o poveste etern valabila pentru tango, pe care a trait-o Sally Poter, am trait-o eu si o traiti si voi, poate nu atat de intens in toate aspectele, unele mai lejer, altele mai puternic, dar in mare e povestea nostra, a fiecaruia dintre noi.
M-au izbit o gramada de lucruri, care sunt atat de reale si pe care ochiul meu neavizat de acum 4 ani nu le-a vazut. Acum dupa ce le-am trait si le-am vazut stiu sa le recunosc... un exeplu simplu: perechea de argentinieni care calatoresc prin lume dansand in show-uri de tango, eventual stabiliti in alta tara (de preferat prin Europa, cu precadere in Franta) a caror relatie s-a destramat, parteneriatul din tango ii mai apropie din cand in cand si nu prea vorbesc engleza! – mi se pare un portret cat se poate de autentic in linii generale.
Primul contact cu tangoul. Poate pentru multi, tangoul ajunge in drumul nostru intamplator, fara sa-l cautam noi pe el, pe tango, el ne gaseste pe noi... sau poate ne cheama... Dar odata ce ai vazut un dans de tango (chiar si un show), cu siguranta o sa-ti ramana undeva acolo ceva, si poate vei incepe sa vrei mai mult. Rezultatul: ajungi la o lectie de tango. Si gata, pana acolo ti-a fost! Sa mai continui? Sau nu vreti sa auziti ce ati patit deja?
O sa continui... ☺
Lesson 1 – dansatorii de tango sunt niste artisti; artistii sunt niste artisti ☺ - asta marcheaza definitiv tot restul.
Prima lectie de tango d.p.d.v. tehnic: intotdeauna lucruri de baza: mers (fatza/spate), pozitie, axa. Pleci de acolo cu senzatia ca nu mai stii sa mergi nici pe strada. Constientizezi simplul proces de a merge – ziceti ca nu e asa!!! ☺
Pleci inapoi in viata ta de zi cu zi, dar prima lectie incepe sa te bantuie; tangoul incepe sa interfereze cu munca ta; incepi sa faci pasi prin camera atunci cand faci o mica pauza din munca – nu vi s-a intamplat?
Lesson 2 – incepi sa cauti tango prin oras si sa te duci in locurile in care se danseaza. Desi esti timid in noul mediu si nu stii prea multe, te tot duci la tango.
Lesson 3 – Pleci in Buenos Aires. Feria primei zile in Bs. As. Descoperi “media-luna” si Confiteria Ideal. Iei lecti private. Iti cumperi pantofi de dans. Iei mai mult lectii private si inveti tot felul de scheme si figuri. Mergi la milonga cu profesorii care te-au antrenat si sunt de’ai casei, asa ai intrare in mediul respectiv. Ajungi acasa, de la milonga, cand soarele e deja sus pe cer, tragi obloanele sa poti dormi si iti racoresti picioarele in cada.
Lesson 4 – inapoi acasa, cauti sa dansezi cum ai dansat in Argentina, se leaga prietenii, se apropie suflete, incepi sa-i cunosti pe cei cu care dansezi. Descoperi magia unui dans intamplator in locuri publice, dans care se intampla din senin (ca e malul Senei, Cismigiul, parcarea de la BNR, nu conteaza). Totul pare de vis si minunat.
Lesson 5 – te indragostesti. Nu realizezi de cine te indragostesti: de tango in sine sau de dansatorul de tango - nu stii sa faci diferenta in momentul respectiv. Desi ai mai fost indragostit, de data aceasta cu tot tangoul asta, experienta pare total diferita de altele. Incepi sa vrei mai mult decat ceea ce ai. (Wrong! – aici ai zbarcit-o rau de tot... se vede de buna seama ca inca nu ai invatzat ce e aia tanda! Nu-i nimic, nu-i nimic, e timp sa aprofundezi!... pe propria piele!)
Lesson 6 – ti se propune o demonstratie pe scena intr-un show (inceputul sfarsitului?). Tangoul este deja prezent in viata de zi cu zi, si daca iti permiti incepi sa-l introduci in munca ta, devine sursa de inspiratie. Incepi sa-ti doresti sa faci lucruri cu partenerul de dans, ca de exemplu revelionul.
Lesson 7 – dansezi chiar si cu balustrada de la scari... ii faci si ei un ocho mic acolo, sa se bucure si ea ☺. Sperantele pe care le aveai incep sa fie distruse de realitate; vrei sa definesti limitele relatiei.
Lesson 8 – afli ca amestecarea relatiilor profesionale si personale pot distruge tot - makes perfect sens!: daca dansezi/faci show-uri/predai cu aceeasi persoana cu care ai o relatie acasa, daca se strica carutza le-ai pierdut pe amandoua: pierzi si partenerul de viata si partenerul de tango. N-am inteles niciodata de ce vor unii sa danseze/predea cu cel cu care e intr-o relatie in viata de zi cu zi. Mi s-a parut mult mai sanatos ce am vazut la mai marii dansatori ca Chicho, Arce, Ludman (din ce cunosc pana acuma): au partenera de tango la acelas nivel cu ei, si acasa au viata lor cu alta partenera, doua lucruri complet separate!
Lesson 9 – demonstrarea lectiei 8: daca relatia se deterioreaza aceasta se va oglindi in dansul celor doi, dizarmonia din cuplu este mai mult decat evidenta intr-un dans, cu atat mai mult intr-o practica. Cand tensiunea se instaleaza, se strica tot. Cand unul vrea sa se antreneze mai mult decat celalat, presiunea nu face decat sa strice mai mult. De obicei fata cedeaza prima si nu poate sa tina pasul cu nivelul cerintelor lui – nu vi s-a intamplat sa va chinuie cineva pana sa va iasa pe nas?
Gelozia si posesivitatea nu fac decat sa strice mai mult, iar daca esti gelos nu prea ai ce sa cauti in tango: aparitia “fostelor”/”fostilor” la o milonga poate fi traumatizanta pentru cei din cuplu, inca un factor de stres.
Tensiunile acumulate duc inevitabil la criza si in consecinta la despartire.
Tango-ul din punctul de vedere al barbatului este altul decat cel pe care si-l doreste femeia: aici va trebui sa vedeti filmul si ce spune Veron cu gura lui ca vrea de la tango; sunt tare curioasa daca asta gandeste in realitate, sau e doar replica pentru film, dar e foarte posibil sa fie a lui, ca prea ii zice cu foc, si zice bine ce zice acolo, mi se pare pertinent! Si punctul ei de vedere e foarte pertinent, daca vorbim de tango la milonga, nu pe scena. Dar asta se intampla probabil inevitabil cand unul vrea lucruri de performata iar celalalt nu vrea mai mult decat sa danseze pur si simplu.
Lesson 10 – Dupa epuizarea punctului culminant poate aparea prima reconciliere daca ruptura nu a fost definitiva. Se poate construi o noua relatie, pornind de pe cu totul alte pozitii si in cu totul alti termeni.
Lesson 11 – in planurile si proiectele pe care le faci, in care tangoul este subiectul principal, te asociezi cu oameni, deja exista un grup in care se intampla lucrurile, si incepi sa cauti un spatiu pentru tango.
Exista oameni a caror orgolii sunt atat de mari incat pierd pur si simplu reperele; sunt atat de orbiti de ei insisi si de ceea ce vor EI sa faca incat nu mai pot vedea scopul final al actiunii in care s-au angajat initial; in consecinta apare din nou criza si ruptura. Ca artist persoana este geniala, ca om este imposibila.
Lesson 12 – ce vor oamenii de fapt, in toata nebunia si alergatura si zbuciumul din viata lor?“Laisser une trace”!
Titlul pentru prima data aseara nu l-am mai interpretat prin banala traducere “lectia de tango” ci mai degraba “lectia pe care ti-o da tangoul”!
Intr-un final ajungi sa construiesti ceva legat de tango, sa impartasesti cu altii acest fenomen, fie ca e vorba de un film, fie ca e vorba de un spatiu de dans, o scoala, un blog, un concert, o milonga...
Asta asa, comentarii pe repede, la prima vedere, pe scurt, ca sa nu fie postul lung, ca ar mai fi multe de punctat din filmul asta.
Am povestit filmul? Am povestit povestea mea? Am povestit povestea ta?....
-------------------------------------------------------------------------
The Tango Lesson - 1997
Pablo Veron - interviu cu Pablo Veron aici
Gustavo Naveira
Fabian Salas
Carlos Copello
Coproductie Argentina, Franta, Germania, Olanda, U.K.
Filmat: Paris, Buenos Aires.
Alte review-uri oficiale aici:
http://www.nytimes.com/1997/11/14/movies/film-review-filmmaker-falls-for-the-tango-in-paris.html?scp=1&sq=movie+reviews+tango+lesson&st=nyt
Comentarii
Dpdv al (A) pot spune ca nu am reusit sa invat ceva nou. Ma refer la tehnica (sunt mult prea la inceput :D ). Dar am reusit sa inteleg mai bine spiritul tangoului. Sunt mult mai motivat sa invat sa dansez tango. Parca imi doresc sa cunosc femeile doar dansand cu ele :D
Dpdv al (B) am vazut cum masculinul si femininul din noi isi disputa existenta in interiorul unei relatii. Am vazut cum filmul incepe cu o scenografa parasita de inspiratie. Inceputul scenariului ei cuprinde mortile inopinante si spontane a trei personaje feminine. Feminitatea intruchipoata de cele trei modele este opulenta, exotica si discordanta prin culoare si fast si nu in ultimul rand, posibil psihotica (predilectia catre mister prin alegerea mortilor inexplicabile; creatorul de moda fara picioare). Rezolvarea acestei situatii de criza o duce pe scenografa noastra printr-un travaliu interior ce se pliaza pe experiaenta invatatrii tangoului. In urma devenirii ei ca dansatoare de tango, criza se pare ca este rezolvata. Cheia acestei decodificari este inlocuirea celor trei femei fictive cu trei barbati reali si adaptati social. In mod simbolic si parca supus hazardului, totul incepe de la mica denivelare din pardoseala din camera scenografei. Restructurarea interna este anuntata de santierul ce se instaleaza in camera ei. Vedem astfel, in final, cum feminitatea, care incerca doar cu ea sa construiasca ceva fictiv, reuseste sa realizeze ceva in realitate doar prin relationarrea cu masculinul.
In final recomand cu cea mai mare caldura acest film celor care iubesc muzica, miscarea, arta dar in principal tangoul.
Doina