Dati-mi o lama!!!


Asera, la milonga, incepe o tanda, cam de dor si jale ea asa; lumea danseaza; zic… prima melodie e cum e, dar urmatoarele vor fi mai ok. Se termina prima melodie si in linistea dinaintea cortinei se aude o voce de pe ronda:

- Dati-mi o lama!!!

Si toata lumea de la milonga pufneste in hohote de ras; si acum mai rad; si urmatoarea melodie, in timpul dansului, desi, omul ala care canta zicea acolo lucruri grele si melodia era grava, pe mine ma umfla rasul, si radeam. Scuze, stiu ca nu se face, dar nu m-am putut abtine... :))))


Da, sunt melodii in tango care nu-mi plac, una din ele este spre exemplu “verde mar”, n-as dansa-o nici sa ma pici cu ceara. Exista melodii in tango, care sunt … de sa-ti tai venele pe lung cu lama boanta si daca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu ele, exista mari sanse, daca partenerul nu este prea inspirat de muzica, tanda sa iasa o cacialma. Dansezi, dar nu te simti tocmai ok, asa ca, daca ai norocul sa te prinzi de la inceput si sa nu intri in hora, mai bine stai pe margine.

DAR. Evident exista si un “dar”. Spre marea mea surprindere, am avut sansa sa dansez tande care stiam ca nu-mi plac, cu parteneri, care prin inspiratia si dansul lor au reusit sa transforme melodii care nu-mi placeau in niste melodii foarte frumoase!!! Interpretarea lor a facut sa-mi placa sa dansez acele melodii, cu foarte mare placere. Am ramas uimita.

Prima data cand mi s-a intamplat acest lucru am crezut ca e o pura intamplare, ceva de genul “once-in-a-life-time”. Dar, conform teoriei “daca ceva s-a intamplat odata, este posibil sau nu, sa se mai intample; dar daca cava s-a intamplat de doua ori, cu siguranta o sa se intample garantat si a treia oara” (zicala din intelepciunea populara de origine brasoveana - merci Mireille!) … povestea s-a repetat si nu doar odata; asadar, tande pe care le-am inceput fara mare avant, din cauza muzicii, s-au tranformat intr-un adevarat bliss. Desi pare imposibil, este posibil, ca o tanda care “cere o lama” sa te faca sa dai tot, tot ce stiai ca poti da, lucrurile sa se lege atat de frumos, incat sa atingi acel punct maxim la milonga, dupa care poti pleca linistit acasa; si mai bine ai pleca, pentru ca orice tanda dupa aceea, nu se va mai ridica la aceeasi inaltime… o tanda care sa-ti ramana… sa-ti umple golul din piept si din stomac, sa-ti dea energie sa “keep going” in viata de zi cu zi pana la urmatoarea milonga…




Comentarii

Cautati in acest blog