Discutam de curand cu Nana despre mentori si despre cum iti pot ei schimba perspectivele... in viata, dar in special in tango, in cazul nostru. Si, din vorba in vorba, mi-am dat seama ca nu numai mentorii, instructorii, profesorii, etc...pot avea rolul asta, ci chiar si o experienta singulara, un moment epifanic, asa ca cel pe care m-am hotarat sa il impartasesc cu voi in continuare, la rugamintea Nanei (keep reading...)
Exista persoane pe care le intalnesti in viata la momentul potrivit ca sa-ti rascoleasca esentele fine ale creativitatii, sa fie niste muze (sau 'muji'?) care sa te inspire, si care iti sunt alaturi o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, dar oricum, traseele se suprapun o vreme.
Astfel de oameni te ajuta in cautarea schimbarii, prin sfaturi sau exemplu personal, pic cu pic, moment cu moment, pe neobservate... de te uiti la un moment dat in urma si-ti zici: "Wow! Asta am facut eu!?.."
Exista insa si persoane (si momente) care te fac sa te uiti inainte, spre viitor, si sa-ti spui: "Asta vreau eu sa fac de aici inainte!"
Uneori astfel de persoane se suprapun, alteori nu.
De exemplu, legat de tango, ca scurt preambul la cele ce urmeaza sa va povestesc, mie mi-a fost revelat intr-un clip de pe YouTube (poate o sa va spun in amanunt povestea asta, altadata). Am vazut, mi-a placut, m-am decis sa incerc si eu... restul e istorie deja.
M-am dus la cursuri hotarat deja ca vreau sa fac asta, dar viata mea nu se schimbase inca in vreun mod profund. Tango era doar un nou hobby, si atat.
Pe urma insa, la scurt timp, cand participam la primul meu eveniment international de tango (si prima milonga din viata mea, de altfel... cocky, right?) l-am intalnit pe el, omul care mi-a schimbat profund viata, intr-o singura seara.
E o poveste care incepe sordid, in toaleta clubului Czech and Slovak din Sofia, un loc nu foarte luminos sau modern (ca sa nu-l descriu altfel) unde ma dusesem sa.... well, you know...
La iesire, unde era singurul lavoar, mic, zgariat, destul de gri asa, la culoare...am gasit un domn care dorea sa spele si el pe maini, ca si mine. Eu am zis in engleza, el a raspuns in spaniola, ne-am invitat reciproc pana am ajuns sa stam umar langa umar in fata oglinzii si atunci s-a intamplat!
Ne-am 'ciocnit' din greseala, incercand sa ne aplecam amandoi catre robinet, in acelasi timp.
Nu stiu ce a fost, poate electricitatea statica de pe haina lui impecabila, poate altceva, dar am simtit cumva ca m-am 'curentat'... ceva m-a atins intr-un fel pe care nu-l pot realmente intelege, dar in mod sigur m-a facut sa-l privesc mai atent pe acest om. Nu direct, ca era prea aproape, ci in oglinda.
Un chip de neuitat (toti cei care l-ati cunosciut sunt sigur ca veti fi de acord cu mine).
O fata brazdata adanc, de nenumarate experiente de-a lungul anilor, dar care, in ciuda ridurilor, era foarte VIE, omul zambea cu totul, cu ochii, cu gura, ce mai, prin toti porii lui exuda veselie, bucuria de a trai. Cel putin asta am simtit eu. Atunci si de ori de cate ori l-am reintalnit mai apoi, pe la alte evenimente de tango.
Nu pot spune ca l-am cunoscut cu adevarat sau ca am fost prieteni, doar cunostinte.
Totusi, desi nu stiu cum era cu altii, sunt sigur ca nici el nu a uitat intalnirea noastra de la Sofia. Mereu ne frecam palmele, ne 'prefaceam' ca ne spalam pe maini inainte sa ne imbratisam si apoi mereu imi spunea cateva cuvinte frumoase. Un adevarat gentleman din alta era. Si de fiecare data, aceeasi bucurie de a trai. De a dansa. De Tango!
Cand l-am vazut prima data, la Sofia, habar nu aveam cine era. M-a impresionat atat de profund insa, incat am intrebat in stanga, in dreapta. Am ascultat povesti. Era respectat de toti si adorat de unele dintre femei.
Si avea 77 ani (un numar magic si fast pentru intalnirea noastra, banuiesc).
Si dansa de cel putin 60 ani cand l-am cunoscut eu.
60 ani!
(s-au mai adaugat inca 6 dupa aceea, oricum)
Ca sa inchei, aceasta scurta intalnire epifanica mi-a schimbat total... dar TOTAL perspectiva asupra vietii in general, a Tango-ului in particular.
Motto-ul meu era, inainte sa-l intalnesc pe Flaco (stiu ca ati ghicit deja cine era):
“If you fail to plan, you are planning to fail!” un citat din Benjamin Franklin, care inseamna aproximativ: "Cine nu-si planifica viata, isi planifica esecul"
In seara aceea, insa, cand am aflat ca omul asta extraordinar doar DANSA de mult mai multi ani decat aveam eu atunci (sau am chiar si acum) si ca se bucura inca atat de intens de dans, de tango, de viata...mi-am spus:
"Asta este adevarata intelepciune, asa traiesti cu pasiune, ca sa fii fericit toata viata"
Din ziua aceea, motto-ul meu s-a schimbat, multumita lui Flaco Dany; de-atunci este:
"Dance Your Life"
M-am apropiat de dans prea tarziu, probabil, ca sa mai am sansa sa ajung sa pot spune candva: dansez de 60 ani.
Dar pot macar sa incerc.
Gracias Maestro
Comentarii