Legenda spune ca un dansator/tanguero foarte bun, poate dansa o doamna care nu stie sa danseze deloc tango. Ca cica el este atat de bun in tehnica lui, incat ea poate face cu picioarele ce nici cu mintea nu gandea ca poate face... Mmmmhhh. Adevarul, ca in orice pe lumea asta cred ca e pe la mijloc. Adica, cred ca se poate, cu conditia ca el sa danseze la nivel minimalist si cu conditia ca ea sa aibe un talent nativ, dar nu cred ca poate executa cu ea miscari gen “sa ne desfacem cocu' cu tocu' “...
Povestile de genul asta sunt foarte frumoase si cred ca orice barbat si-ar dori sa impresioneze in acest fel orice femeie care nu danseaza tango, exact ca Pacino din povestea cu “Scent of a Woman”.
Mergand insa dincolo de utopie (stiti bancu' nu?), revenind la realitatea zilnica, chiar daca ai un antrenament saptamanal de ani de dans, ca follower, daca nu stii “figura”, e foarte simplu, nu faci. Ca nu-ti vine s-o faci. Ca nu stii ce se intampla. Posibil sa te sperii si te blochezi. Adica, daca ea nu stie “figura”nu face. Ia tu o muiere de pe strada si arunc-o in sus sa cada in “sentada” picior peste picior, asezata confortabil, elegant si zambitoare pe femurul lui, el, care pozeaza triumfator in fandare (ca la scrima). Eu nu prea cred sa iasa asta cu oricine care nu stie cum sta treaba. Nici cu cine stie nu iese daca nu e exersat mult si bine, dar cu cineva care habar n-are?
Cred ca oricui i s-a intamplat sa danseze cu persoane mai experimentate, sau cu care nu au dansat niciodata, sau care nu sunt din comunitatea ta locala de dans, care au dansat lucruri pe care nu le-ai invatat la cursuri si sa te prinzi ca e vorba de o figura pe care nu o stii si sa ratezi momentul. Valabil atat pentru leaderi cat si pentru followeri.
Sau, un alt exemplu mult mai des intalnit, chiar daca stiai figura, o invatasei la cursuri, dar nu ai exersat-o suficient, sau nu este foarte des intalnita la milonga, in dans, cand chiar se intampla, te prinzi mult prea tarziu ca aia era figura si o ratezi. O recunosti, dar mult prea tarziu ca sa mai ai timp sa actionezi si s-o executi. Daca cineva incearca figura respectiva de trei ori, e posibil ca prima s-o ratezi ca nu te asteptai si ai recunoascut-o prea tarziu, a doua oara o recunosti din prima, dar nu apuci sa actionezi si abiea a treia oara sa iasa cat de cat.
Ce vreau sa zic? Ca daca ea nu stie, nu face.
Un alt exemplu ar fi, la milonga, dansul de milonga (nu evenimentul de tango), acolo unde ritmul este altul, unde se danseaza pe mic, cu mai multe schimbari de greutate rapide, daca ea nu stie, nu a exersat, n-o sa faca. Ar putea fi si exceptii care sa intareasca regula – dar capetele de exantioane, limitele foarte de sus si cele foarte de jos nu sunt reprezentative si concludente - cand marca lui este exceptionala, clara, ferma, si cand ea se lasa condusa si are usurinta in schimbari de greutate, dar asta deja implica faptul ca ea are antrenament in asa ceva la modul general, dar tot exercitiu se cheama.
O alta legenda zice ca un/o dansator/oare foarte bun/a poate dansa cu absolut orice alt dansator/oare.
Ca sa putem dansa orice cu oricine – adica persoane cu care nu dansam in mod curent, persoane care nu danseaza in comunitatea noastra locala si care vin cu alt set de “pasi, structuri, figuri, secvente” decat cele cu care suntem noi obisnuiti - ar fi foarte de folos sa urmam principiile de dans in tango, sa invatam si sa aplicam principiile general valabile (daca invatam doar “tips & tricks” specifice pentru o figura anume, este egal cu zero, pentru ca s-ar putea ca nimeni sa nu faca figura respectiva, si nu ne foloseste la nimic). Si, mai important, sa exersam lucrurile pe care le invatam. Cu cat invatam mai multe cu atat vom fi mai pregatiti pentru orice situatie in dans. Iar satisfactia pe masura.
Comentarii