vineri, 25 noiembrie 2016

Tango... efervescenta si efemeritate

Urmaresc de mai bine de zece ani acest fenomen, tangoul, este extrem de interesant, si cateodata plictisitor. Am ajuns chiar sa pot vedea lucrurile care se vor intampla, sa stiu dinainte, timpul este singura variabila mai putin exacta. Incepusem chiar sa fac pronosticuri: pentru asta dau doua luni, pentru asta dau doi ani. Surpriza mea era cand cea se stiam ca urma sa se intample, se intampla mai repede decat pronosticasem eu. Eram surprinsa ca am fost prea generoasa :)) si nicidecum de lucrurile care se inamplau. Am o prietena de pe vremea facultatii care mi-a zis de atunci: daca un lucru s-a intamplat o data, este posibil sau nu sa se intample si a doaua oara, dar daca s-a intamplat de doua ori o sa se intample cu siguranta si a treia oara! :))

Foarte demult, inainte sa ajung la tango, inainte sa ajung la dans sportiv, in celalalt mileniu, credeam ca totul exista, a fost, este si va fi asa cum am gasit cand am venit pe lumea aceasta. Televiziunea exista de cand m-am nascut, nu pricepeam ce zicea tata ca in copilaria lui nu aveau televizor... Regulile erau reguli, stabilimentele stabilimente, cuplurile familii, scoala scoala, casa casa. Totul indestructibil. Nimic de schimbat, chiar daca sistemul scartaia pe aici pe colo. Prima mare zgaltaiala a fost cand una dintre cele Big Six (finantistii stiu despre ce vorbesc) a cazut. Zob. Adica o corporatie world wide, un mamut international, intercontinental, cu traditie si vechime s-a destramat in cateva luni si a disparut, puffffff, in urma unui scandal de proportii in State (Enron-ul). Pe vremea aceea credeam ca totul este indestructibil. Surpriza. Nu este. Ba din contra, cu cat a trecut vremea, si cu cat am analizat cea ce se intampla in jurul meu, mai ales in tango, am realizat ca nimic nu este pentru totdeauna.

Facusem la un moment dat un fel de “arbore” gen “genealogic” cu entitalile care au aparut in tango in ce an si de unde isi trageau radacinile. M-am oprit cred prin 2010 pentru ca nu ma puteam tine pasul.... si nu mai avema loc pe foaie... (http://lasastresa.blogspot.ro/2010/04/argentinian-tango-in-romania-after-2000.html)

Mi-am adus aminte acum si mi-a trecut un gand razletz, sa-l continui, dar ultimi sase ani au fost atat de efervescenti, au aparut si au disparut atatea entitati, incat nu cred ca as mai avea datele istorice exacte pentru a-l putea reface, si cred ca as risca sa omit pe careva, si nu in mod intentionat.

Urmarind ultimele evenimente... am tot stat si m-am gandit... cu cat entuziasm au inceput oamenii sa faca lucruri, au venit la tango, au invatat sa danseze, le-a placut atat de mult, incat si-au dorit sa impartaseasca cu totata lumea experienta lor, sa-i faca si pe altii sa simta bucuria tangoului, sa vorbeasca tuturor despre tango, sa-si aduca prieteni, cunoscuti, pentru ca, sa recunoastem, odata piscati de virus, in primii cel putin doi ani, numai despre asta vorbesti cu toata lumea. Vorba unui prof de-al meu, atunci cand te intreaba cineva de ce faci tango, si nu stii sa-i dai un raspuns scurt, te-ai mai potolit, si se cheam ca esti tanguero. Si cred ca acel raspuns ar dura saptamni intregi... :)))

Nimic impotriva, ba din contra e minunat sa vrei sa impartasesti, sa transmiti tangoul mai departe altora, incurajez, pe bune, iar daca ai si acces la o masa consistenta de oameni care vor tango, de preferat mai multi domni decat doamne, este ceva de vis! Go for it. Daca ai evenimente cu sute-mii de oameni non-tango la care poti promova tangoul cu o demonstratie, cu un curs introductiv, este excelent, faceti-o fara sa va ganditi de doua ori. Se stie foarte bine ca procentul de oameni care raman pe termen lung la tango este de 2-3%. Deci cu cat sunt mai multi incepatori cu atat mai bine.

Inca de vara trecuta, vorbeam cu prieteni la o tigara, intre doua tande. Ne uitam cine mai vine pe la practici pe la milongi, si eram cam aceeasi populatie. Multi vin, raman o perioada apoi, se pierd usor-usor, treptat, pe drum. Putini raman, iar din acestia, putini sunt interesati de nivelul dansului lor. Sunt suficienti cu cat au acumulat si vin doar pentru fun. Nimic rau in asta, fiecare e liber sa faca ce-i place. Insa, ne uitam ca nu mai vine nimic din spate... foarte putini incepatori care raman pe termen lung si devin buni dansatori. Shoc, mister si groaza... noi pe viitor cu cine mai dansam daca se tot pierd oameni pe drum si nu vine nimic din spate!?!?!

Pe de alta parte ma uitam la Avrig, ca in momentul in care Ioana a invitat in ronda instructori, de la toate scolile din tara (fara sa punem Bucurestiul), pentru dansul profesorilor, s-a umplut ronda ca pentru o milonga! Iar in Bucuresti, nu de mult, la Institul Cultural Roman, milongile au fost populate aproape in exclusivitate de profesori! WTF. Concluzia: avem instructori suficienti cat sa facem o milonga!

Avem profesori garla, toata lumea e acum instructor sau profesor. In ipoteza de mai sus, daca toate entitatile care predau acum ar avea cate o sala plina de 30 elevi si ne-am strange toti la o milonga, pai nici Casa Poporului nu ne-ar mai putea incapea daca ii strangem si pe cei din tara! Dar? Unde suntem? Care suntem?

Asa si cu evenimentele. In general, fiecare scoala are tipicul ei, dunga ei si merge intr-o directie. Ii cam recunosti pe fiecare de pe la ce scoala se trage, dupa cum danseaza. In mod firesc, fiecare scoala, doreste sa-si aduca idolii ei, si iaca-ta ca cam fiecare mare scoala are cate un “festival”/eveniment mare pe an. In conditiile in care, si aici vorbessc numai de Bucuresti, sa zicem ca ar fi cam 12 entitati care predau am avea in medie 2 evenimente mari.... dar surpriza... nu mai sunt.... au fost odata...! 

Dupa o vreme in care ne-am cam canibalizat intre noi, fiecare dorind sa aibe propriul eveniment mare, ne-a mai trecut. Capii scolilor si-au dat seama, the hard way, ca dupa un eveniment de genul asta trebuie sa vina cu bani de acasa ca sa-si plateasca invitatii din Argentina, pentru ca nu au destul public. Lucrul acesta se intampla in ultimii 2-3 ani... de ce oare? Pentru ca trebuie sa stai cu picioarele in apa rece si sa realizezi daca este sau nu momentul, locul si publicul pentru ce vrei tu sa faci.

Si hai sa fim seriosi, cei care mai mergem din cand in cand pe la milongi sau practici vedem care este atmosfera, suntem din ce in ce mai putini, si impartiti in locuri din ce in ce mai multe. Nu zic, concurenta naste plus de valoare pentru consumator, perfect de acord. Dar … este oare o adevarata concurenta? Adica, chiar aduce plus valoare? Sa ne aducem aminte de scoli si evenimente care au aparut si au disparut ca si cometele pe cerul tangosferei... chiar si in momente de crestere al fenomenului. Scoli care au durat poate un an, iar acum nu-si mai aminteste nimeni de numele lor.... a mai ramas poate entuziasmul de la lansare inscriptionat pe o masina...

Cam cat de rupti de realitate sa fim, cat de autisti, sa trebuiasca cate unul din noi sa ne dea cu adevarul peste ochi, si atunci sa nu ne convina si sa-i dam la gioale? Sa strigam ca e hater, si sa ne tavalim in mocirle. Sau poate sa-l cumparam cu ceva ieftin?

Hai sa nu ne imbatam cu apa rece, si sa coboram din turnul nostru de fildes printre noi, in practici si milongi, sa vedem realitatea.
Este un moment de criza.
Ne ducem in jos.
Cadere libera.
Si nu vine minic din spate!

Iar noi ce facem???

Este un moment in care ar trebui sa strangem randurile, sa tinem aproape si sa facem sa ne fie bine. Sa ne unim eforturile sa facem lucrurile sa mearga, sa pastram ce am construit pana acum, ce este bun si de calitate. Sa aducem valoare lucrurilor pe care le facem. Agonia, nu pastreaza nimic din extazul milongilor de alta data. Iar exuberanta este o valvataie de paie galagioasa care doar ne f**e mintile. Nu este momentul nici sa ne impartim, nici sa alegem. Suntem prea putini.

Este foarte usor sa gasesti lucrurile gata facute, sa te bucuri, sa-ti iei ce-ti trebe, si daca esti cu curu'n sus intr-o seara sa strambi din nas, si sa spui eu pot si stiu sa fac mai bine, pe un teren deja arat de ani de zile de altii. E al dracului de usor! Poate ca astia care se mai pricep la vanzari si markenting, si au conexiuni si participa la evenimente cu multa lume ar putea sa-si manifeste talentele in a aduce oameni la tango si nu sa zguduie o "comunitate" si asa in destramare?

Imi aduc aminte inceputurile, cand dansam prin apartamente de blocuri, pentru ca nu existau milongi sau practici la care sa poti merge. Imi aduc aminte cand ne-au dat afara cu bady-guard-zii dintr-un local de pe malul garlei, pentru ca nu mai vroiau sa ne lase sa dansam acolo... Entuziasmul acelor vremuri ne-au adus acum aici si am “cladit” locuri in care sa ne simtim intr-adevar bine cu tango-ul nostru. Si eram o mana de oameni. Totul putea sa se termine in orice zi. Atat de fragila era situatia. Asa cum ziceam la inceput, totul este efemer. Nimeni si nimic nu garanteaza durabilitatea. Dar am fost oameni care ne-am dorit sa dansam tango. Si cred ca am reusit.

Ne-am obisnuit atat de tare incat nu mai suntem capabili sa apreciem ce avem.
Si avem senzatia ca ni se cuvine.
Nu mai avem respect pentru nimeni si nimic. Si asta in numele “tango-ului”??? (de ce imi vine acum in minte cuvantul "inchizitie"?)

Dar de fapt, ce vrem?

Eu inca mai vreau sa dansez tango, sa ajung la acea emotie pe care mi-o da tango-ul.
Acea emotie efemera care iti da efervescenta, si nu te lasa sa adromi noaptea cand te intorci de la milonga.
Atat.







sâmbătă, 19 noiembrie 2016

10 decembrie: TanGO Variations and Fluidity, CRAIOVA




Un weekend de Poveste - O Poveste de Tango Argentinian cu Daniel & Irina, participanti la Campionatul European - Tango Salon, 2016

Program:

Workshop 1 - Basic 8 & Complex Variations - 1h20m
Workshop 2 - Fluidity and Change of Direction - 1h20m

Pretul pentru cursuri este de 60 lei, respectiv 50 lei pentru cursantii Viva Dance sau pentru cei care vin cu partener.

marți, 15 noiembrie 2016

19 Noiembrie: Workshopuri de tango argentinan cu Csongor Kicsi si Laisa Souza, Timisoara




Va invitam sa participati sambata, 19.11.2016, la 2 workshopuri intensive de tango cu Csongor Kicsi - campion european la tango de pista 2014 (RO) si Laisa Souza (BRA) - finalista in 3 categorii la Metropolitan Championship 2013, in Buenos Aires.

SPECIAL PENTRU LEADERI workshop de tehnica cu Csongor Kicsi, duminica 20.11.2016 orele 15:00

Tehnica leaderi: 40 lei
1 workshop: 45 lei
2 workshopuri: 80 lei

Detalii la: 0736351538 (Maria Tirtea)

**Program:**
Sambata, 19.11.2016
Wks 1: 11:00 -12:30
Wks 2: 12:45 - 14:15

**Recomandam inscrierea cu partener pt workshopurile de cuplu

Duminica, 20.11.2016
Tehnica leaderi: 15:00

duminică, 13 noiembrie 2016

11 Decembrie: O dupa-amiaza de tango





Te invităm într-o zonă veche din București, în Piața Sfinții Voievozi, într-o casă frumoasă, plină de căldură și miros îmbietor de plăcintă cu mere, duminică după-amiază, pe 11 decembrie de la ora 14:00. Pe scurt, la Therapy Cafe!

Acolo vei cunoaște alte persoane dornice să petreacă frumos și folositor o după-amiază de duminică. După ce ne vom cunoaște și ne vom simți în largul nostru, Anca și Traian Ionescu vor deschide pentru noi toți o cutie din care de-abia așteaptă să iasă dansul, muzica, ritmul, apropierea și fel de fel de emoții....

Un picuț de odihnă și o gustare din partea casei vor fi tare binevenite după experiența în care emoția și mișcarea și-au făcut de cap... Un ceai, o cafea, un zâmbet, o vorbă, o întrebare vor fi la tot pasul și apoi...

Vom încerca, împreună cu Anca și Claudiu Ganciu, cea mai grea traducere din lume: din emoții în cuvinte. Adică vom împărtăși celorlalți ce am simțit, ce ne-am amintit în timpul acestei experiențe și vom asculta la rândul nostru trăirile și gândurile celor de lângă noi.

În cadrul acestui atelier vom avea si o interventie pe Skype din partea dnei. Nathalie Bavard. (Franta, Lyon).

Către sfârșit ne vom pregăti să ne despărțim, să rămânem cu un gând, o imagine, un răspuns sau o întrebare despre noi înșine și despre această după-amiază.

Corp și cuvânt, dansul este mișcare, corp, senzație, cuvântul este forma de a fi cu celălalt, unul cu celălalt, cu propria persoană. Cum se leagă corpul de cuvânt?

Să aflăm împreună în cadrul atelierului care deschide o propunere inedită venită din colaborarea dintre Asociația Română de Psihanaliză a Legăturilor de Grup și Familie, Asociația pentru Cultură și Tango și Nathalie Bavard (Franța, Lyon).

Atelierul va dura 6 ore și va include și o gustare, prețul atelierului fiind de 110 lei.
Locurile sunt limitate.
Înscrierile se pot face aici:
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScyiwtHUTeaoMfEl4En6rEgoHgnlBlI9ygeD4E6rx64g-qedA/viewform

Te așteptăm Duminică 11 Decembrie, începând cu ora 14:00 la Therapy Cafe la o după-amiază de tango.

Seara de Tango Argentinian: 19 noiembrie 2016, ParkLake Shopping Center



Vino să dansăm tango în cel mai nou mall din București!

ParkLake Shopping Center ne oferă un spațiu inedit, necovențional, provocator, pentru două ore de dans, sâmbătă 19 noiembrie, între orele 17:00 și 19:00.

Vă așteptăm alături de noi să ne bucurăm de muzică, dans și compania prietenilor în spațiul modern și fantezist al celui mai nou mall din București!

Ne întâlnim la esplanada ParkLake, la parter! (se intră mai ușor de pe Liviu Rebreanu către Esplanada ParkLake, la parter; magazinul Meli Melo poate fi unul dintre punctele de reper) - main square.


Un eveniment organizat de Asociația pentru Cultură și Tango, cu sprijinul ParkLake Shopping Center.

Informații și recomandări utile:

Invităm toate școlile de tango din București să participe la eveniment pentru a deveni mai vizibile și a contribui la promovarea tango-ului argentinian în București! Dacă doriți să distribuiți flyere și materiale promoționale vă rugăm să ne anunțati în prealabil pentru a obține permisiunea din partea ParkLake Shopping Center.


Ne va inspira să dansăm și să trasmitem toate emoțiile tango-ului argetinian DJ Cristian Horătău.

Puteți dansa cu sau fără pantofi de dans, important este să vă simțiti bine. Pe jos este un fel de linoleum siliconat – se alunecă bine, am probat :). Daca aveți bagaje, haine, vă vom propune un loc destinat acestora, lângă spațiul de dans.

După evenimentul nostru, urmează 2 ore de muzica live – Jazz la etajul 1 (chiar deasupra locului unde se va dansa, pentru cine dorește să continue dansul sau pur și simplu să mănânce sau să socializeze). Puteti asculta aici muzica de jazz: https://www.facebook.com/ParkLakeShoppingCenter/videos/543308162545370/

Contact:

Asociatia pentru Cultură și Tango
http://tangoact.ro/ , contact@tangoact.ro
Anca - Maria Ionescu 0742 356 884
Simona Constantinescu 0721 143 040

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Ziua Mondiala a Tangoului Argentinian: Workshop-uri cu Lucia Mirzan, Timisoara



Detalii despre eveniment, în curând.

__
Lucia ne povestește mai multe despre începutul dar și povestea sa de tango:

Am inceput sa dansez tango acum 10 ani si am dezvoltat rapid o dependenta sanatoasa de milonga. Insemna si inca inseamna pentru mine bucurie si emotie. Am studiat 1 an in Buenos Aires cu multi maestri, avand mereu focusul pe tehnica de milonga, insusind cunostintele necesare atat ca follower, cat si ca leader.
Acum 7 ani am initiat proiectul Fabrica de Tango in Bucuresti, in cadrul caruia organizam cursuri de tango si milongi regulate.
Am dansat si predat tango dar mai ales milonga, alaturi de maestrul Flaco Dany timp de 2 ani, in peste 15 tari.
Am realizat impreuna un set de 5 videoclipuri despre orchestre de tango si minitutorial de milonga: unul din ele este acesta: https://www.youtube.com/watch?v=FIK086ahwkE

Ca instructor de milonga, pun accent pe calitatea prezentei si a conexiunii dintre cei 2 parteneri, si transmit informatia intr-un mod accesibil si amuzant.
Ipostaza mea recenta de psiholog poate imbogati achizitia de la workshopuri, deoarece eu cred ca dansam asa cum suntem.

Astept cu drag crearea de poduri intre noi, caci:
„Tangoul ne permite jocul si aceasta plãcere irezistibilã de a cãuta şi gãsi forme distincte din acelaşi eu, din acelaşi tu, din a face poduri intre margini, cãci suntem fiecare o margine, nimeni nu este o fiinţã” ( Luis Borges)

vineri, 11 noiembrie 2016

Tango – the absolute truth



Tziiirrr-tziiiir, suna telefonul.
Se intampla acum cativa ani.
Era cineva cu care nu mai vorbisem de multa vreme, poate mai bine de un an, un an si jumatate poate. Nu m-am gandit ca este vorba despre tango, ma gandeam ca poate s-a intamplat altceva. Putin iritat si agitat, imi reproseaza, cum ca i-as fi spus lucruri gresite in tango, si mai exact ca in tango nu exista disociere, si ca eu de ce le-am spus asa ceva?...... putin bulversata, luata asa tare, trag aer in piept, procesez rapid si zic, auzi da ce-ti veni? Asa dintr-o data? Ce s-a intamplat de fapt si cum ai ajuns tu la concluzia asta?

Pai c-o fi c-o pati, ca a venit o profa de tango pe acolo pe la ei, ca a fost la cursuri la ea, si ca ea a zis ca nu-nu-nu, pieptul ramane plat, si nu se disocieaza.... si ca ea preda nu stiu pe unde intr-o tara din america latina, si ca pregateste perechi pentru nu stiu ce campionat de tango.... Zic, aaaaaah pai stai asa mon cher! Si incerc sa-l iau asa mai pe departe.... zic, tu ai auzit de stiluri de tango? Eu o cred pe fata aia, care zice ca pentru campionatul nu stiu care nu se disociaza, si se tine pieptul drept, dar asta nu inseamna ca este singura forma de tango de pe acest pamant, si ca toti trebuie sa facem asa. Da, poate ca pentru acel campionat exista regulament si cutume, si se cere ceva anume, un stil anume, sunt perfect de acord, dar asta nu inseamna ca acesta este singurul adevar. Eu ce-mi doresc este dansul social, pentru milonga, si nicidecum pentru campionat. Iar toti profesorii pe care i-am mai auzit ne-au vorbit de disociere. Si mai mult, mi se pare o aroganta din partea cuiva sa spuna ca doar un anumit gen de tango este cel pur si adevarat, si ca faceti asa, doar pentru ca asa zic eu ca asta este tangoul adevarat!

In esenta, dupa parerea mea, tangoul este unul singur, dar, ca oricare alt lucru, in functie de unde privesti si ce vrei sa faci, el capata diverse reprezentari, cand se schimba perspectiva, aparent se poate schimba si perceptia, obiectul privit ramanand acelas.

Dupa mine, fiecare varianta este valabila, atata vreme cat are aceeasi finalitate, atata timp cat rezultatul este acelasi. Nu inseamna ca un tango este gresit si altul este "ne-gresit", nu inseamna ca este ceva gresit, poate fi diferit, sau mai bine, sau alt fel, sau, la extrem, pur si simplu sa nu fie tango. Exista multi care mai scapa pe aratura, si care nu ajung sa inteleaga /atinga/ simta esenta si cred ca fac tango, dar nu despre ei e vorba, aceia pot fi ignorati si lasati sa traiasca in ignoranta lor, pentru ca mai devreme sau mai tarziu vor disparea. Asa ca nu necesita prea multa atentie.

Exista trasaturi general acceptate de majoritatea dansatorilor de tango, care diferentiaza tangoul de alte dansuri. Iar daca un dans nu prezinta acele trasaturi suntem toti de acord ca nu se mai numeste tango si ca este orice altceva, numai tango nu! Da. Dar asta nu inseamna ca exista un adevar absolut. Variantele posibile sunt mai aproape sau mai departe, in functie de fiecare cat poate, si cat pricepe.

Insa, mi se pare arogant sa spunem, ca un anumit gen/stil de tango este adevarul absolut. Nu exista asa ceva. E cam utopic :)

Asta la nivel superficial si rational, un nivel inteles de oricine.

 * * *

La nilev filozofic, metafizic, cuantic, mistic, spiritual sau cum mai vreti sa-i spuneti, tot ce stiu este ca tangoul scoate adevaratul “tine” din fiecare.

Este “un balon” suspendat in univers in care nu mai exista lumea exterioara, nu mai exista nimic; nici liste de cumparaturi, nici catel nici purcel, nici facturi, nici griji, nici boli, nici teama, nici ura, nici job, nici politica, nici razboaie, nici angoase, nici masti, nici reguli, nici bariere, nici restristi, nici... nimic!

Tangoul inseamna miscare, iar miscarea inseamna viata.
Avem nevoie sa ne simtim vii.

Este momentul acela absolut in care nu mai exista nimic atlceva pe lumea asta decat tu. 
Si esti confortabil cu tine, si ti-e bine.
Esti cea mai buna versiune a ta.
Si dai tot ce ai mai bun.

Adevarul absolut despre tine insuti. Si ca existi.

Iar daca stam sa ne uitam la originile tangoului in ce mediu si ce moment s-a nascut, cred ca aceasta ipoteza poate fi confirmata, si cred ca toti avem nevoie de asta. Poate nu sunt chiar atat de “in balarii”. Cum s-ar explica altfel aceasta dependenta a dansatorilor de tango. Iar acum am in minte imagini ale dansatorilor de pe la maratoanele si festivalurile de anul acesta. Vad cu ochii mintii dansul, miscarea, conexiunea, tensiunea, intensitatea, concentrarea, pasiunea. Si nu vorbesc de senzualitatea sau de sexualitate. Nici pe departe. Este intensitatea trairii vietii pe care ne-o reprimam in contidian in viata sociala.
Poate un instinct primar care se manifesta, in final.


Touch of Tango Argentino2 cu Max & Sol: 22-24 Noiembrie

 

Max & Sol, Bucuresti, 22-23 Noiembrie 2016!
Lucian Stan & Raluca Aldea iti adreseaza invita la "Touch of Tango Argentino 2" cu Max van de Voorde y Solange Acosta (Buenos Aires), Campioni Mondiali Tango Escenario 2011!
"Touch of Tango Argentino2" are menirea de a te atinge cu tangoul argentinian al unora dintre cele mai carismatici figuri mondiale de tango: o imbinare armonioasa dintre doi artisti extraordinari, doi pedagogi experimentati, doi oameni deosebiti, dornici sa ofere tot tangoul lor!
Lasa-te atins in cele doua seri de tango argentinian, prin cele patru seminarii Max & Solange, si prin milonga inedita, dintr-o locatie frumoasa si spatioasa, cu performance-ul extraordinar al artistilor Max si Sol!

Preturile sunt deosebite!
Seminariile deosebite!
Locatia deosebita!
MOMENTUL DEOSEBIT! Lasa-te atins si prinde acest moment...
"Un paso de tango se puede repetir, un momento no..." (Max & Sol)

Va asteptam cu mult drag si muult tango,
Max & Sol, Lucian & Raluca

joi, 10 noiembrie 2016

The “tango”... “depression”


Sincer, nu am habar ce inseamna d.p.d.v. psiho-medical depresia, am cautat in dictionar, zic ei ceva gen “Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajare, deprimare“.

De cateva ori, de-a lungul existentei mele in tango, am experimentat mai multe perioade de “depresie” sa le spunem. Dupa ce le-am depasit, am stat un pic si le-am analizat. Iar cea ce urmeaza este strict un studiu de caz, si o experienta personala, negeneralizabila cred. Poate daca suntem avizati stim sa identificam ce ni se intampla, si le putem trece mai repede, sau mai usor, sau macar pricepem ce naiba ni se intampla. Si in plus nu cred ca se poate compara evolutia si efortul leaderilor in tango cu cel al follower-ilor, asa cum nu se pot compara “frustrarile “ fllower-ilor cu cele ale leaderilor. Toti le avem, doar ca altfel, si din alte motive.


Aparitia si durata.
La inceput, in primii doi ani nu-mi aduc aminte sa se intamplat astfel de stari in tango. Ba din potriva, tangoul era exlizirul bucuriei, exaltarii, .... stari din astea de plutiri in nori.

Dupa primii doi ani au inceput sa apara primele perioade de “depresie”, scurte, si nu foarte importante, din motive gen ca nu iesea un boleo, sau de ce nu m-a dansat si pe mine cutare asta seara. Light.

Printre cele mai memobrabile au fost in perioada 4-5 ani. A fost o depresie care s-a lasat cu o pauza de o luna incheiata in care nu am fost la tango, nu am ascultat tango. Nimic. Block total.

Apoi, in al 6-lea an a mai fost una de cateva luni (3-5,6 luni), dar care nu a necesitat pauza totala. Mergeam la ore, la milongi, la practici. Cred ca a fost singura si cea mai adevarata depresie de tango. Incepusem chiar sa ma ingrijorez.

Dupa al saptelea an incepe sa ti se rupa si sa nu mai pui atata suflet in ce zic si fac unii si altii, ai incredere in tine, in dansul tau, te bucuri de dans, stii cand sa te bagi la dans sau nu cu cine da si cu cine nu ca sa nu dai in alte alea, asa ca esti destul de safe. Esti destul de harshit prin lumea tangoului ca sa nu te mai revolti, sa nu te mai enervezi, sa nu te mai impresioneze orice, dar asta nu te scuteste sa nu mai arunci cate o injuratura printre dinti la cate o porcarie, dar de obicei mai mult te amuzi si stii sa faci haz de necaz sau sa razi de tine... si de altii.

Bref, cu cat esti mai nou in tango e depresia mai scurta, cu cat esti mai vechi in tango, cu atat risti sa ai o depresie mai lunga.

Partea interesanta a acestei asa zise “depresii” este motorul.

Excluzand acum, in mod ideal si ipotetic, toate celelalte planuri ale vietii, adica ca, sa zicem, ca pe toate celelalte planuri stai bine - ca ai un job ok, unde te simti cat de cat bine, ca te intelegi bine cu ai tai din familie, ca copiii, catelu si pisica sunt sanatosi si bine, ca salariul e cat de cat ok, ca ai o relatie in care ti-e bine, ca ai timp liber pentru hobby-uri si relaxare, etc. – si nu aducem frustrari si nemultumiri din aceste planuri ale vietii noastre in tango, sa incercam sa ne reducem doar la aspectul tango, cu tot ce inseamna el ca fenomen si univers. Ore: invatare/acumulare, practica: progres si milonga:integrare, socializare.

Ce este acel ceva ce iti creaza starea de depresie?
Muzica? Dansul in sine cand dansezi?
Sau tot restul care se intampla in jurul tangoului, adica: ce zic unii ce fac altii, cum se comporta oamenii, atmosfera creata in jurul tangoului si la milongi/practici/ore?

Primele episoade de asa zisa depresie, de foarte scurta durata (de la cateva zile la 2-3 saptamani)in prioada de inceput, au fost legate de invarare, si progres, mai mult de comparatia cu altii, de diferenta de nivel de dans si de integrare. Trebuia sa cresc mai mult ca sa am acces la nivel superior. A trecut usor si fara urme. Ma bucuram de dans cu toate aceste angoase? Categoric da. Imi placea sa dansez. Cand dansam nu mai existau acele angoase.

Cand a trebuit sa-mi iau luna de pauza, singura in toata istoria mea in tango, a fost dupa un eveniment la care participasem la organizare, care de fapt a fost cireasa de pe tort dupa o lunga perioada in care s-au intamplat, spus si tensionat o multime de lucruri la ore, la practici, la milongi... in asa zisa comunitate (dar acesta este subiect pentru un alt articol cu “comunitatea”). Toatea acele lucruri intamplate, spuse, auzite, simtite, au creat atmosfera tensionata, din care am dorit sa ies.
Imi placea sa dansez? Nu in conditiile si mediu respectiv. Dupa o luna cand am revenit, primul dans a fost ca prima tigara dupa ce te-ai lasat de fumat cativa ani... A fost rai. Mi-au dat lacrimile de bucurie cand am dansat dupa o luna. Cand dansam nu mai exista nimic din cele spuse, auzite, intamplate. A lasat urme? Da, dar nu la nivel de dans ci de pricipii/socializare. Deci, se claseaza: nu a fost depresie de tango.

A mai existat apoi o perioada de 3-5,6 luni in care mi-am pierdut interesul pentru dans, mergeam si dansam, dar nu mai gaseam acel sentiment de bucurie. Dansul meu nu ma mai satisfacea. Nu ma mai stimula, era totul plat. Partea de socializare si principii era ok, nu acolo era problena. Mergeam la milongi si dansam in speranta ca o sa-mi treca, si ca o sa regasesc acel sentiment. A durat luni de zile, si ce m-a scos de acolo au fost niste seminarii care mi-au dat o noua optica, o nou viziune si mi-au reaprins fitilul, mu-au pus in miscare si am reinceput cautarea tangoului, din alte perspective. Aceasta cred ca se poate numi o depresie de tango, pentru ca are directa legatura cu dansul tau, personal, si nu are nici cea mai mica legatura cu partea sociala.
Concluzia este ca depresia in tango, este de cele mai multe ori confundata cu nemultumirea, dezamagirea si tristetea provocate de ce fac/spun/simt oamenii in jurul tangoului. Dar mai putine sunt cele adevarate generate de dans in sine. Cred ca tre sa iti lipseasca o tigla de pe casa sa nu te bucuri de propriul dans. La ce mai dansezi?

Deci, daca te simti bine cand dansezi, cu propriul dans, NU ai o depresie de tango.
Daca te calca pe nervi ce se intampla in rest la tango asta e alt ceva.

Dar esti sigur ca cea ce se intampla la tango te deranjeaza?

Aducand acum si celelalte componente ale vietii personale, ca nu esti multumit de job, ca te certi cu ai tai, ca e pisica bolnava, ca esti fii singur, ca nu-ti ajung banii, ca n-ai timp pentru tine si muncesti la epuizare, etc. si vii la tango... scuze, daca versi toate frustraile acolo nici n-ai cum sa fii multumit de tango. Mai gandeste-te odata.

Daca esti nemultumit de orele de tango, schimbi scoala sau profesorii, daca nu-ti place muzica schimbi practica, milonga, daca nu-ti plac oamenii schimbi mediul (ca acum, cel putin Bucuresti se poate), dar daca le-ai schimbat pe toate si tot esti nemultumit, poate ar trebui sa te uiti in sfrafundul tau sa vezi ce te nemultumeste de fapt... sigur nu tangoul este de vina, asa ca da-i pace :) Tangoul este acelas. Tu cine esti? Ce vrei de fapt? Si de ce vezi lucrurile asa? :)

Concluzia finala: exista, firesc, depresie in tango.
Vestea buna e ca trece. Iar un seminar cu niste profi faini ajuta maxim. Daca vorbim de tango. ;)

Daca nu, da-ti singur un sut in fund si doua palme dupa ceafa si revino-ti, nu te mai lamenta atata. Daca vrei, ti le dam noi astia de la tango, ca sa nu ai dubii ce ti se intampla! O sa fie gratis ;)

Universul Tango Marathon




Dragi prieteni,

Suntem bucuroşi să vă invităm la "Universul Tango Marathon", un eveniment caritabil orientat către prietenie şi apropierea dintre noi, cei din comunitatea de tango, şi chiar şi cei din afara ei.
Scopul principal este să dansăm mult şi să ne simțim bine, iar cu ocazia evenimentului, să strângem bani pentru a schimba soarta câtorva oameni mai puțin norocoşi.


***Program 25 - 27 noiembrie***

VINERI
21:00 - final - DJ Claudiu Grosaru

SÂMBĂTĂ
16:00 - 21:00 - DJ
23:00 - final - DJ

DUMINICĂ
14:00 - 18:00 - DJ
20:00 - 00:00 - DJ


***Locația: Palatul Universul et.5 - sala din poza***

Taxă unică maraton - 100 lei (50% în scop caritabil)

Inscrieri aici: http://bit.do/hai-la-universul

Notă*
Cazul caritabil va fi anunțat curând.
Pe lângă donația în bani, mai puteți aduce şi jucării, hăinuțe etc.
DJ-ii vor fi anuntați pe măsura confirmărilor, însă pregătim ce e mai bun.

Vă aşteptăm cu drag!
Teo & Vale