Trag frana de mana. Sting farurile, inchid caldura si radioul. Rasucesc cheia in contact sa opresc motorul. Scot centura. Ezit un moment, imi fac curaj sa cobor din masina in vantul taios al lui februarie. Iau geanta si saculetul de pantofi de pe scaunul din dreapta si cobor. Incui masina si cu mainile in manusile de piele bune pentru condus dar nu si pentru gerul de afara, imi strang haina mai bine pe mine, tinand gulerul cu o mana sa nu intre vantul. Imi aud pasii grabiti pe caldaramul pietruit si simt cum obrajii si barbia incep sa inghete, parul era imprastiat in toate directiile de vantul venind in rafale din toate partile. Dau coltul pe langa Hanul lui Manuc sa ies in cheiul garlei. In captul stradutei, exact la intersectie tropaind de pe un picior pe altul vad trei siluete.
-
Hei, Petruta! Am venit! Pe mine ma asteptati? O imbratisez
si ne pupam pe fiecare obraz. Ochii ei albastrii zambeau, fata era luminoasa si
radioasa.
- Buna, o mai asteptam pe Cristina, mi-a dat mesaj ca ajunge imediat, este in metrou.
-
Buna Vlad! ma intorc catre cel mai inalt care
are o caciula neagra bine trasa pe cap pana la sprancene, ma ridic pe varfuri
sa ajung sa-l pup si pe el de doua ori pe obrajii inghetati. Are nasul rosu si
isi indeasa mainile adanc in buzunarele pufoaicei negre, strangand din genunchi
cu picioarele lipite.
- Buna, raspunde Vlad cu aburi iesind pe nas.
-
Buna Andrei! Este un pic mai inalt ca mine si
sulfa aer cald de zor in mainile facute pumni la gura, ma priveste cu ochii
caprui pe sub sprancenele dese incruntate de la vant. Parul scurt, castaniu
inchis si des este ciufulit de vant. Il pup si pe el.
- Buna, hai sa mergem ca am inghetat! Raspunde el nerabdator cu ochii lacrimand de la frig.
- Heeeeeeeeei! Se aude din spatele meu la departare. Ma intorc si vad o silueta feminina alergand spre noi cu parul lung ondulat iesind de sub o caciula bombata, cu o fusta midi larga, groasa, care se infasoara in jurul picioarelor si flutura in urma ei. Ne face cu mana din alergare.
-
Buna Cristinaaaa, ii raspundem noi in cor cand
ajunge langa noi. Ne ia la rand pe toti sa ne pupe.
-
Gata? Suntem toti? Haidem, haidem! Hai sa
mergem, ca nu mai pot! zice Andrei nerabdator, batand din picioare.
-
Hai, dar luati-o inainte ca nu stiu unde este,
d-asta v-am rugat sa ma luati si pe mine. Ii raspund strangand mai tare hainele
in jurul meu si gulerul hainei. E departe? Avem mult?
-
E ceva de mers, zice Vlad tragandu-si nasul
rosu.
Pornim toti pe cheiul garlei pe trotuarul de vis-à-vis de
tribunal. Vantul se inteteste si sulfa cu putere din fata, biciueste tot ce-i
sta in cale. Simt intepaturi pe frunte si pe obraji. Abia pot sa respir aerul
inghetat. Mergem toti cu pasi grabiti si in acelasi timp preacauti, ca sa nu alunecam
pe poleiul care incepe sa se formeze pe jos. Nimeni nu mai zice nimic.
Vlad, cel mai inalt care era primul din formatia zgribulita
coteste pe o straduta la dreapta si in fata, la parterul unei cladiri, se
deseneaza niste ferestre largi luminate si o usa de termopan cu geam. Urcam
cele doua trepte de gresie tinandu-ne de balustrada ca sa pacalim poleiul.
Intram si usa se inchide singura in urma noastra. Ramanem toti pe loc la
intrare. O camera cam cat doua sufragerii mici de bloc luminata a giorno cu
becuri galben lamaie, pe jos aceeasi gresie bejulie ca si cea de afara de pe
trepte. In fata noastra este un bar lung cat tot peretele urcat pe un postament
cam de o treapta. Tot interiorul ticsit cu mese si scaune simple de lemn natur,
lacuite. Doua dintre mese sunt ocupate. Ma uit atent sa vad daca recunosc pe
cineva la acele mese. Nu cunosc pe nimeni. “Hmmm, ciudat…” imi zic.
Petruta are ochii albastri mari de uimire, buzele intredeschise
se misca usor, parca tot vrea sa zica ceva si nu poate. Clipeste des, il trage
pe Vlad de brat dupa ea spre bar.
Ma uit la Andrei si la Cristina. Acum ca am intrat la
adapost Andrei nu mai e incuntat insa citesc pe fata lui o usoara nedumerire.
“Bun, deci nici el nu stie ce se intampla” imi zic.
-
Hai sa ne asezam la o masa, porni Cristina
vesela zambind, cu ochii verzi licarind, cu bujori in obraji scotandu-si
caciula.
O ia printre mese si se aseaza pe un scaun undeva in
mijlocul salii. Eu si Andrei o urmam teleghidati, inca amortiti de frig. Ne
asezam roata pe scaunele libere de langa Cristina care isi desface haina si se
tot foieste pe scaun. La bar Petruta vorbeste repede, dar nu reusesc sa-mi dau seama
ce zice din cauza muzicii de club din bar si a glasurilor celorlati din sala.
Vlad sta langa ea fara sa zica nimic. Ma intorc catre Andrei:
-
Nu trebuia sa fie sala goala? Fara mese, doar cu
scaunele puse de jur imprejur pe margine?
-
Ba da… raspunde si el nelamurit.
-
Ati mai fost aici? Ati vorbit cu ei?
-
Da, acum trei zile am venit cu Vlad si asa
vorbisem cu ei…
-
Pai si?
-
Nu stiu… ridica Andrei din umeri deschizand
nasturele de la gat al hainei de stofa maron inchis.
Vlad coboara treapta de la bar si
vine la noi.
-
Care e treaba? Intreb mirata.
-
Vorbeste Petruta cu ei…
Usa se deschide si un val de aer rece ii introduce in local
pe rand pe Jose, portughezul, mai firav, bronzat, mereu surazator, calm si
jovial care vorbeste bine romaneste dar inca putin stalcit, trei fete aranjate,
rujate, dar la fel de ciufulite de vant, pe care nu le cunosc, si Cristi, nu
foarte inalt, cu ochi albastri, saten, robust, de sub paltonul de stofa gri
petrol se vede gulerul unei camasi rosii. Vazandu-ne ne zambesc, ne fac cu mana
si se apropie de masa noastra.
- Olaaaaa zambeste Cristina cu toata fata la cei nou veniti,
se ridica si ii ia la pupat pe rand.
Baietii dau mana, intre ei, zambesc si eu, salut pe toata
lumea, pastrandu-mi toata atentia la Petruta, gura ei turuie si da din maini. Doamna
blonda de dupa tejghea, robusta, nici inalta nici scunda, cam la 45 ani, cu
bust generos sub un pullover mulat de culoarea mustarului, isi poarta parul
vopsit blond saten cu mult tapaj intr-o coafura cu volum mare. Nici nu se uita
la Petruta, pare ca spala pahare plictisita.
-
Ce se intampla? De ce nu sunt mesele stranse?
Intreaba Jose. N-avem muzica?
-
Muzica avem, raspunde Vlad uitandu-se spre bar.
Dar…
Petruta vine strangand din buze.
-
Dansam si noi asta seara Petruto? O tachineaza Cristi razand.
-
Staaaai, ca doamna de la bar zice ca nu stie
nimic de noi, ca sefu nu i-a zis nimic!
-
Cum adica? replica Andrei morocanos. Am fost
aici si am vorbit cu el acu cateva zile!
-
Asa bine! Zice ca il suna pe sefu ei si daca el
ii spune ca da, facem, altfel ea nu face nimic.
- Strangem noi mesele si aranjam scaunele, zambi Jose.
Ma uit de jur imprejur si nu imi
dau sema unde putem pune mesele. Petruta ridica degetul aratator dreapta-stanga,
dreapta-stanga:
-
Doamna de la bar a zis ca nu are unde sa puna
mesele, n-are spatiu nici in spate unde sa le putem duce.
-
No problema le punem una peste alta cu
picioarele in sus in colturile salii! Ochii ca taciunele ai lui Jose sclipira veseli.
-
Hai sa asteptam sa vedem cum zice duamna, se
aseza Vlad pe un scaun la o alta masa alaturata.
Un chelnar se furisaza langa noi:
-
Doriti sa comandati?
-
Un ceai verde va rog pentru mine! sare Cristina
prima.
-
Un pahar de vin rosu, va rrrog, cere Jose.
-
Nu mai bine luam o sticla, ca poate vor si
fetele? Propune Cristi radicand din sprancene, apoi spre ospatar: O sticla de Sauvignon
rosu sec, aveti?
-
Avem doar la carafa, vinul casei.
-
Bun si ala! Accepta Cristi. Sa fie doua!
-
O bere la mine! Cere Andrei.
-
Un ceai de fructe de padure, va rog. Cer eu. Baieti,
sunt cu masina, conduc, nu pot sa beau.
Chelnarul noteaza si dispare dupa
bar.
-
Pai si cu ceilalti, care nu sunt de la tango ce
facem? Ca stau la mese… noi daca vrem sa facem loc unde-i punem? Intreb eu naiv.
Pana atunci nu am vazut niciodata cum se organizeaza o
milonga. Cand ajungeam eu de obicei totul era gata aranjat, mesele pe margine,
scaunele pe margine, lumina mai moale, muzica de tango suna in difuzoare.
-
Mmmmm … asta pare intr-adevar o problema, ca nu
poti ridica oamenii de la masa. Se incrunta Andrei cu spancenele lui dese, pe
un ton ganditor cu voce calma.
-
Cristi, dansam? Am tango pe mp3 player, tu o
casca, eu o casca! Rade Cristina intinzandu-i lui Cristi un fir negru.
-
Hai! Raspunde Cristi luand casca si punand-o la
ureche.
Incep sa danseze pe culoarele inguste dintre mese, fara ca
noi sa auzim muzica lor. Dupa cat de repede se misca cu pasi mici si rapizi,
sigur este o milonga.
Chelnerul apare cu tava si pune pe masa carafele de sticla
transparenta cu vin rosu, cestile albe de ceai cu apa fierbinte aburind, pe
farfuriute langa lingurite sunt pliculetele de ceai verde si cel de fructe, asaja
mai multe pahare de vin, desface berea si o toarna intr-un pahar inalt inclinat.
-
O sa va rog sa achitati acum, ca eu ies din tura
si trebuie sa inchid comenzile mele.
-
Da nici o problema. Andrei se uita relaxat pe
nota de plata pusa de chelner pe masa. Scoate banii cu miscari lenese si ii
intinde chelnarului. Acesta numara banii, multumeste si pleaca. Andrei se uita
la noi: imi dati voi fiecare cat are de platit mai tarziu.
Jose o invita la dans pe una din fetele pe care nu le stiam.
Tot cu muzica la niste casti. Dar se duce sa danseze pe culoarul din fata
barului.
Cristi si Cristina se agita veseli, printre scaune si mese.
La un moment dat ea face o miscare cu piciorul indoit la spate, prin aer si
loveste cu cizma un scaun, care se deplaseaza scartaind zgomotos pe gresie. Amandoi
rad infundat si chicotesc. Imediat dupa micul incident Jose face un pas in spate si se
loveste de un alt scaun, mutandu-l cativa centimetri cu acelasi sunet zgomotos.
Toti ne amuzam.
Doamna tapata de la bar coboara in sala incruntata, cu pasi hotariti
cu mainile in solduri:
-
Am discutat cu seful meu, nu stie despre ce
vorbiti, daca doriti sa ramaneti sa consumati ca si ceilalti clienti puteti sa
ramaneti, altfel, o sa va rog sa plecati, nu se poate dansa in acest bar! Rosti
ea apasat si iritat. Se intoarce si pleca cu capul sus si pieptul inainte, fara
nici un drept de apel.
Noi cei ramasi pe scaune ne uitam
unii la altii ca prostii. Fara sa stim ce sa facem.
Petruta se roteste pe calcaie si
se duce dupa cucoana tapata, cu pumnii stransi. Vorbeste si gesticuleaza. Nu
aud nimic din ce zice. Cucoana fara sa o bage in seama, formeaza un numar pe
telefonul mobil si il duce la ureche, o lasa vorbind si dispare undeva in
spatele barului.
Dansatorii se intorc la masa,
Cristina se aseaza, Cristi invita o alta fata din cele pe care nu le
cunoasteam. Jose o invita pe a treia fata la dans.
-
Baieti, stati! Incearca sa-i retina Andrei in
zadar. Nu facem milonga… !
Iar veselie, iar chiote, iar mese
si scaune impinse. Cei de la celelalte mese se uitau deja urat la noi.
-
Cred ca ar fi mai bine sa plecam, ma eu uit pe
rand la Andrei, Vlad si cele doue fete ramase asezate pe scaunele din apropiere.
-
Sa termine dansul, bem ce avem pe masa si asta
este… mergem, ca nu e rost de nici o milonga, aproba Andrei mirosind vinul
dintr-un pahar rotit in cercuri sub nasul lui.
Imi incalzesc mainile tinand cana
alba in causul palmelor. Sorb din ceaiul fierbinte.
Din spate simt o pala de aer rece,
ma intorc crezand ca au mai venit de ai nostri. Pe usa intra patru mascati
imensi, cu uniforme de bodyguard negre, folosite, cu cagula, cu bulan, cu
pistol in teaca. Imi sta respiratia. Cei patru trec pe langa noi, se duc la bar
si vorbesc cu doamna tapata, par ca se cunosc. Petruta ramane stana de piatra
cu gura intredeschisa si cu ochii mari, inmarmurita. Cristi si Jose care ii
observa pe cei patru se opresc din dans si vin langa noi cu priviri mirate. Cei
patru mascati se indreapta spre masa noastra, se aseaza cumva intr-o formatie
ca si cum ne-ar incercui, lasand doar culoarul dinspre usa principala liber:
- Va rugam sa evacuati localul, altfel o sa fim nevoiti sa folosim forta! Tuna cel care parea seful dintre ei, cu voce baritonala, ca un ordin. Si nu glumeste.
***
S-a intamplat in februarie 2006. E
fapt real. Personajele sunt inspirate de cei care dansau tango la vremea
respectiva, nu mai stiu exact cine a fost atunci acolo. Asa a inceput tangoul
in Bucuresti. In localuri unde patronii nu ne doreau. Nici acum nu prea ne
doresc.
Dar azi dansam in cele mai fancy
palate din Romania.
A fost un drum lung.
Photo credit : https://www.salon.com/2002/04/05/tango/
Comentarii