Azi, primesc din nou, o intrebare despre pantofi de tango. Imi scrie o domnisoara, si ma intreaba unde se pot gasi pantofi de tango. Si acesta a fost motorul acestui articol, pe care de mai multa vreme imi doream sa-l scriu, sa impartasesc din experienta mea cu pantofii de tango.
In cei peste sase ani de cand dansez am incercat diferite “branduri” dedicate in domeniu, si avand un picior cu o conformatie dificiala, nu mi-a fost deloc usor sa gasesc ceva care sa ma multumeasca cu adevarat. Sincer, le invidiez pe fetele care au un picior standard si care se pot simti bine si confortabil in orice fel de pantof si in orice fel de calapod. Cred ca la un moment dat, dupa mai multe incercari, fiecare isi gaseste firma care i se potriveste cel mai bine si stie ce pantof este cel mai confortabil pentru ea, care sa-i puna si piciorul in valoare, pentru ca nu orice pantof sta bine pe orice picior. Pentru mine, povestea cu pantofii a fost foarte frustranta, si unii ar putea zice ca sunt mofturoasa sau prea sensibiloasa pentru ca simt si prin talpa cizmelor denivelarile trotuarului… poate un defect deprins de la prea multe milongi La Scena, unde trebuie sa simti podeaua ca sa nu te agati in chepeng cand ti se da un pivot iar tu ai tocul afundat in spatiul dintre scanduri, si totusi reusesti sa pivotezi fara ca partenerul sa simta vreun disconfort sau vreo franare…sau vrei sa faci o barida cu initiativa si in loc sa iei piciorul partenerului risti sa disloci una din scandurile podelei, sau ti se da un planeo melodios pe vioara lui Di Sarli, intr-o imbratisare plina de emotie si de sentiment, iar piciorul face cu gratie un cerc larg si se aude tocul pe denivelarile podelei ca o mitraliera tac-tac-tac-tac-ta-tac-tac (ca atunci cand alergi cu batul pe un gard si incep sa latre toti caini din sat) si iaca uite ashe s-o dus dracu’ tot sentimentu’, … deci ca sa mai salvezi din situatiile de mai sus, ajungi sa-ti dezvolti o sensibilitate aparte, iar un echipament pe masura te pot ajuta: pantofii – caci cu o pereche de bocanci ar fi un pic discutabil - ….cateodata ma simt atat de sensibila ca printesa cu bobul de mazare :))))
Revenind la oile noastre: primii pantofi cu care am inceput tango erau cei de dans sportiv, pe care nu-i recomand absolut deloc pentru tango. Pentru simplul motiv ca nu au stabilitate. Aceeasi problema, este si cu pantofii de salsa, asta o spun si din experienta altora. Lucru confirmat.
Dupa ce am primit primii mei pantofi de tango din Argentina si i-am purtat o vreme, am vrut, fiind singura pereche, sa-i mai menajez, sa nu-i stric la lectii si la practica, sa-i pun doar la milonga, sa-i tin “de buni” cum ar zice bunica, si am revenit la cei de dans sportiv pentru lectii, desi ma simteam mult mai bine si mai stabila in cei de import, pe langa faptul ca erau si super sexi – lac negru si toc cui…. Ce-ti puteai dori mai mult?. Profii mei atunci, mi-au zis ca parca e ceva schimbat in calcatura mea cu vechii pantofi si mi-au zis sa nu-i mai port niciodata, pentru ca imi stric calcatura, si sa-i port numai pe cei adusi din Argentina. A fost prima confirmare, destul de neclara, ca ceva e diferit la ei, pantofii de tango, fata de alti pantofi.
Aceasta prima pereche de pantofi, de la Traspie, a fost cea mai rezistenta din toate cate le-am avut pana acum, Desi au fost modificati, stramtati in fata, pentru ca erau muuuult prea largi pentru piciorul meu, au rezistat la cursuri si milongi, timp de vreo doi ani de zile, purtati constant de 3-4 ori pe saptamana, cam 2 ore pe zi!!!
In virtutea calitatilor acestor pantofi, cand s-au mai dus ai nostri prin Argentina, am optat din nou pentru aceeasi firma, si mi-am mai luat doua perechi nu una!!! Una din perechi pe care mi-ai dorit-o din tot sufletul si abiea i-am asteptat sa vina, albastrii metalizat, cu toc cui, si bareta trecuta prin toc, dupa doar doua luni de zile, rulati 3-4 zile pe saptamana cate 5-6 ore pe zi, ziceai ca au facut razboiul… Aceeasi firma, alte materiale, n-a mai fost acelas lucru. In plus, din cauza faptului ca fusesera stramtati in fata pentru piciorul meu, nu s-a pastrat pozitionarea baretei din fata pe locul initial, si erau foarte obositori, imi obosea piciorul foarte repede in ei, iar talpa fiind subtire nu ajuta deloc la confort, ba in plus, adauga un plus de stress pentru picior. Imi doream sa recuperez macar tocul, si sa-mi fac o pereche la fel, dar din pacate nu-i mai am :((((((((
Cealalta pereche, un deliciu de piele intoarsa incrustata cu flori aurii, toc cui de 9cm, cu bareta trecuta prin toc, din cauza, modificarii, au devenit prea stramti si imi tineau piciorul ca intr-o menghina, ii dadea o forma bizara, si imi strangea degetele, fara sa-mi sustina piciorul acolo un pivoteaza, si au devenit imposibil de purtat. Bashca ca una din baretela modificare a fost pusa mai sus, alta mai jos, si prin urmare, la un picior am degetele mai lungi, iar la altul mai scurte. ;))))))
Concluzia din experienta mea: Traspie: o pereche de pantofi super sexi, pret mediu, calitate medie, numai anumite materiale sunt rezistente, talpa de piele, talpa subtire, trebuie sa-ti vina bine din prima.
O alta pereche de pantofi adusi de acolo pe care i-am adorat pur si simplu au fost unii rosii cu toc de 10cm, cred ca erau de la Vitorio, darn u sunt sigura. Desi au fost singura pereche atat de inalti au avut un calapod minunat, iar materialele folosite si grosimea talpii, imi ofereau confort pentru 5-6 ore de dans. Piciorul nu-mi mai obosea asa tare. I-am forjat si pe acestia vreo 3 ani. Au rezistat foarte bine. Ce-i drept, fata de primele perechi de care am povestit care aveau talpa de tapla, acestia aveau tapla de piele intoarsa, si erau mult mai maleabili. I-am iubit atat de mult, ca le-am schimbat talpicea din interior, randul de piele intoarsa tocit de pe talpa, dar gradul de deformare la care ajunsesera, deja imi altera calcatura cu totul, si ma dezechilibrau. Dar au fost cei mai confortabili “argentinieni”. Ii recomand oricand.
Tot de la Vitorio am avut o pereche de pantofi lila. cu baretele, calapod fain, stabili, desi aveau toc de 10cm; foarte confortabili si maleabili datorita talpii de piele intoarsa, care este foarte indicata pentru salile unde parchetul este laminat sau foarte lucios si alunecos. Foarte robusti si rezistenti ca materiale, se comporta bine la forja, nu exceleaza ca design sau lucratura, mai greu de gasit un model diferit si elegant, cel putin la vremea respective, faceau mai mult modele pentru doamne care au dansat tango in anii 40 cand erau ele tinere ...
O alta pereche confortabila si rezistenta au fost cei de la Darcos, cu baretele, dar nici acestia nu au fost niciodata perfecti pentru piciorul meu prea subtire. Darcos este o firma de anduranta, rezista foarte bine la forja, calapodul este ok pentru tocuri 7-9cm, daca modelul este reusit pot fi foarte eleganti. Calitate buna a materialelor. Ii recomand.
Apoi, cand a venit Jeniffer cu Ney, am insfacat o pereche de “Comme il faut”, erau aurii, o minunatie, simpli, clasici, cu toc mai jos. Toate fetele sunt innebunite, terminate dupa bijuteriile astea de pantofi. Renumele lor este ca ar fi cei mai buni. Trebuia sa am si eu o pereche. Nah ca am avut-o! E foarte interesant, ca totata lumea zice ca trebuie sa incalti multe perechi pana sa nimeresti una care sa-ti vina frumos e picior, sis a fie confortabili – cuvant cheie pt aceasta firma. Da, comme il faut au un design foarte curajos, as putea spune de-a dreptul bengos! Daca am fii barbati am zice umflandu-se pipota in noi ca acesti pantofi sunt tunati :D. Dar din ce am mai vorbit si eu in dreapta in stanga cu fete care si-au mai luat, acesti pantofi nu sunt nici pe de parte o pereche de pantofi confortabili. Au calapod ciudat, oboseste piciorul repede, dar deh…. ce sa facem… rabda baba la frumusete! Sunt singura pereche de pantofi care mi s-au rupt pur si simplu. Cred ca sunt mai degraba “consumabili”. Ii iei de fitze, te tin un sezon daca ii forjezi, apoi trebuie sa iei altii. Cu toata sinceritatea, nu recomand, am fost dezamagita de calitate, in ciuda faptului ca sunt cei mai scumpi pantofi de tango ever, daca te dau afara banii din casa, poti sa-i iei direct de pe net la pret triplu.
Au mai fost adusi pe la noi niste pantofi din Turcia, i-am vazut la Bran, dar sincer, calitatea estetica lasa mult de dorit, modul in care erau lucrati era foarte bloncos, butucanos asa, nu stiu cum sa zic, nu erau lucrati fin. Nu ma pot pronunta asupra confortului pe care-l ofereau, pentru ca nu se potriveau sub nici o forma cu piciorul meu. Nu mi s-a parut ca aveau nimic deosebit, materialele vroiau sa fie mai curajoase asa un pic, dar aduceau un pic a mushama, destul cat sa ma duca cu gandul la tarabele de la Obor…
In 2009, spre surprinderea mea, am reusit sa-mi achizitionez, pe probatelea, o pereche de pantofi Neo Tango. Cat au fost noi, au fost perechea preferata. Stabilitate excelenta-excelenta! Calapod bun, si chiar si pentru picior subtire. Confortabili, nu oboseste piciorul repede in ei desi au tapla de piele, si sunt foarte maleabili. Din pacate, perechea mea a fost de panza, nu de piele, cu baretute, si dupa o perioada de mai bine de un an de forja, au inceout sad ea semne ca trebuie si ei trecuti in rezerva… la pensie. Ii recomand, fac toti banii.
Penultima pereche de pantofi au fost Madame Pivot – aia cu shtras pe toc. Spre surprinderea mea aceasta firma are doua tipuri de calapoade, pt picioare normale ca ale argentiniencelor, si au si pentru picioare fusiforme. A fost prima pereche de pantofi de cumparat care au venit turnati pe forma piciorului meu. Forte stabili, te infigi foarte bine cu ei in podea, slabe sanse de dezechilibrare. Au talpa de piele, si cel putin pentru mine, cei din tafta mi se par un pic rigizi, poate ca unii din piele sau piele intoarsa ar fi mult mai maleabili.
In perioada in care mergeam la Timisoara mi-am facut o pereche de pantofi, aici in Bucuresti, imi doream o reproducere dupa primii pantofi, de lac, dar purtandu-i numai la ore, la predare, s-au deformat pe o alta calacatura decat cea cu care as fi dansat la milonga, si dupa cateva milongi in Bucuresti mi-am dat seama ca nu-i mai puteam dansa, efortul de a calca in dans cum vroiam eu, pe o alta deformare, era prea mare, asa ca au fost pensionati rapid – mi s-a povestit si mie ca exista profe de tango in Argentina care iti zic clar ca dupa o lectie de pivoti, daca nu calci correct, poti sa arunci pantofii, ca nu mai sunt buni de nimic…!!!
De curand au aparut si in Bucuresti, pantofii Soy Portena Misse, arata fain asa, ca si calapod. Mi-as dori sa incerc o pereche s-o forjez o vreme sa vad cam cum sunt. Pe un picior subtire, arata nemaipomenit, il face foarte sexy, si il pune bine in valoare, multele nojite nu deranjeaza ochiul mai ales daca este o culoare deschisa si se mai estompeaza, insa nu mi-a placut deloc cum vin pe un picior plinutz, parca toate baretutele alea tipa, iar la varf ramane un spatiu gol sub ele, ceva e in neregula. Nu avantajeaza deloc in al doilea caz. Multe barete pe o glezna zdravana nu dau bine ochiului, mai ales o culoare inchisa. Sunt curioasa cat de maleabili sunt. Pentru piciorute mai rotofane, un pantof care se aseaza foarte bine, sunt unii din Turcia, de la Turquise, am vazut la cineva in picioare si se asezau foarte super!
Ultimele trei perechi de pantofi, de care nu ma mai dezlipesc din vara, sunt turnati pe piciorul meu; in ei nu-mi oboseste piciorul, chiar daca ii folosesc la lectii, super confortabili, moi, cu piele intoarsa pe talpa, stau in dans pe piciorul meu asa cum stau claparii de competitie la skiori. Pana in acest moment sunt singurii care intrunesc toate conditiile pe care eu le caut la o pereche de pantofi. De de 6 ani ii caut… cred ca i-am gasit. Iar acestia sunt “pantofii mei”. As putea spune mult mai multe despre ei, poate o s-o fac, dar deocamdata sunt egoista si ii tin numai pentru mine! Voi i-ati gsit pe-ai vostrii? Sau inca mai cautati?
My Precious
Comentarii