My Feet and… my Tango Shoes

Asa cum povesteam mai demult, cand am ajuns la tango aveam pantofii facuti pe comanda pe strada Academiei, pantofi pentru dans sportiv, si nu aveam doar o pereche… toate astea pana cand m-am urcat in prima pereche de pantofi de tango adusi din Argentina, care desi erau super frumosi si erau buni ca lungime imi erau largi ☹ ☹ ☹ ... nu puteam sa-i port asa, de trimis nu puteam sa-i trimit inapoi, vroiam cu indarjire sa-i port ☺ asa ca singura solutie era sa-i stramtez, asa ca i-am dus la modificat. Operatiunea a reusit, nu cu foarte mult succes, pentru ca nu au iesit foarte simetrici ☺... dar macar nu-mi mai juca piciorul in ei, iar din avion si de la coltul strazii cati puteau sa vada? Eram foarte bucuroasa! I-am purtat de cateva ori la lectii, si apoi cand am revenit la vechii mei pantofi, profesorii m-au intrebat ce s-a intamplat cu calcatura mea, ca arata altfel, si nu in sens bun, iar recomandarea a fost sa raman totusi la cei din Argentina. Era singura mea pereche de pantofi de tango buni si vroiam sa-i protejez cat mai mult! Dar am avut de ales intre terfeli noua pereche si a-mi corecta calcatura ☹... si nu numai... ca asa cum pui piciorul in pamant se duce si corpul dupa el... si uite asa ajungi sa te clatini si sa nu mai stai pe picioarele tale! ... si apoi te mai intrebi de ce nu ai echilibru si alte alea!

Intotdeauna am purtat pantofi cu tocuri inalte, dar acesti noi pantofi de tango mi-au dat o senzatie ciudata cand m-am urcat in ei... parca veneam in fatza cu tot corpul... ciudata chestie; in timp m-am obisnuit, si m-am prins mai tarziu ca ma ajutau foarte mult la pozitia necesara dansului; tocul era mult mai inalt fatza de cei de dans sportiv, mult mai subtire si cu toate astea erau incredibil de stabili! Chiar si acum, am senzatia ca dansez minunat cu pantofii de tango, dar nu stiu sa merg cu ei ca pe strada din cauza contructiei!

Mai tarziu, in Romania au inceput asa timid importurile de pantofi de tango din Argentiana, si am putut sa merg sa probez mai multe perechi de pantofi, dar spre disperarea mea, cu greu am reusit sa-mi aleg o pereche. Erau multe modele faine, dar marea majoritate imi erau largi!!! Daca imi erau buni in lungime imi erau largi, iar daca imi erau buni in largime ajungeam cu degetele pe podea... unde mai pui ca toti aveau baretele peste glezene foarte lungi, si fara nici o exceptie trebuia sa le mai fac randuri de gauri suplimentare ca sa stea bine si pe glezna!! Pana acum, din toate perechile de pantofi pe care i-am achizitionat, una singura imi vine perfect ca lungime si largime, in rest ori imi sunt putin largi (si asa au fost din start) ori daca erau mult prea largi i-am dus la stramtat, dar in final aceasta procedura s-a dovedit a fi nu prea fericita, pentru ca odata modificati se shimba ceva, si nu mai era bine!

Am ajuns sa ma bucur sa gasesc ceva care sa stea cat de cat pe piciorul meu, nici pomeneala sa mai am pretentii la model, la culoare sau materialul din care sunt facuti, sau sa am pretentia ca talpa sa fie doar pentru dansul in sala sau de mers pe strada... principalul era sa-mi vina! Aceeasi problema o am si cand imi cumpar pantofi de strada... deci nimic nou pe meridiane... dar parca nu e chiar atat de greu! Nu puteam sa inteleg... de ce sunt asa mari? In gandul meu imi ziceam: argentiniencele astea tre’ ca au glezne nu prea fine ☺

Dupa o perioada de purtare (am frecat o pereche de i-au mers fulgii vre-un an si ceva la toate orele si la toate practicile si la milonga) am constatat ca s-au largit un pic si ca s-au deformat, oricum necesitau reparatii ca se deslipise si subtiase talpa, trebuiau flecuri noi, etc. M-am dus cu ei in dinti la reparatori si am cerut modificarile necesare. Am cerut si “recalibrarea” daca era posibil… Am ajuns sa ma cert cu maestrul pantofar ca imi zicea ca eu calc gresit nu ca ar avea pantofii ceva si mi-a povestit cum si el la randul lui dupa ce a fost la un medic ortoped si-a corectat calcatura. L-am lasat sa vorbeasca si am plecat zicandu-i in gand, ca sa-si schimbe el calcatura, ca io calc cum calc io si ca pantofii au o problema! Acasa m-am uitat la mai multe perechi de pantori de strada si am observat cum erau tociti pe talpa si pe toc. Toti in acelas fel. Mi-am dat seama ca de fapt cizmarul avea dreptate, iar eu daca vreau nu am decat sa-mi schimb modul de a calca!...

In momentul respectiv mi-am dat seama ca toti pantofii de tango mei erau deja deformati cu o calcatura stramba, a meã ce e drept, dar tot... stramba! Si oricat am incercat sa-mi schimb eu calcatura pantofii deformati deja ma oboseau si ma incurcau teribil. A trebuit sa pensionez instantaneu cel putin o pereche, desi aveau flecuri si tapla noua; mai incerc sa mai trag de altii inca, care nu au fost atat de mult purtati. Ideal ar fi sa nu-i mai port deloc, asa cum zicea o prietena de curand intoarsra din Argentina, dupa niste ore la o maestra a tangoului.

O alta pereche de pantofi adusi din Argentina care nu-mi veneau prea bine pe piciorul meu, desi fusesera stramtati, nu i-am dat altcuiva cui i-ar fi stat mult mai bine pe picior, doar pentru ca erau foarte foarte comozi si la noi nu se gaseau pantofi de tango! Sunt si aici diverse subtilitati, nu orice pantof sta bine pe orice picior. Unii pantofii se imprietenesc din prima cu anumite picioare, altii nu merg deloc! Am vazut diversi pantofi pe diverse picioare, dar doar unii se poatriveau. Chiar daca cea care ii cumpara nu era foarte convinsa ca pe aceia ii vrea sau daca avea alte preferinte de color si model, exista o anume pereche care parca erau facuti special pentru ea! I se potriveau ca stil, model, culoare... o reprezentau!

Din pacate, eu nu-mi pot permite acest lux – sa-mi aleg pantofi care sa ma reprezinte si sa spuna ceva destre mine - … nu pot avea preferinte... singura mea dorinta e sa gasesc o pereche care sa-mi vina – cat de cat - si sa nu necesite modificari!... eu si Cenusareasa ☺...