Tango Workshop in Budapest, 23-24 February 2008

Budapesta din nou! Abiea am asteptat sa ne urcam in tren si sa plecam; imi doream de mult o iesire si o mini vacanta… si daca nu ar fi fost vorba de tango nu cred ca as fi facut-o! Tot stau si ma intreb ce am devenit... Trebuie sa multumesc unei prietene care a insistat mult sa mergem acolo, pentru ca fara sustinerea ei nu as fi mers!

In privinta seminariilor nu aveam mari asteptari, pentru ca nu stiam cine sunt profii, nu auzisem de ei inainte, iar clipurile de pe net nu prea m-au convins. Idea era sa plecam si sa fie fun!



Prima zi, inainte de seminarii a fost perfecta! Desi eu mai vazusem Budapesta, mi-a placut sa revizitez locuri faine, sa ne dam pe jos prin oras, sa traversam poduri, sa ne plimbam pe malul Dunarii, sa urcam in Buda sa vedem “pietre”, sa bem o cafea, sa mancam o placinta cu mere, cirese, banza sau ciuperci, sa facem poze, sa bem o bere in mijlocul zilei! Mare satisfactie sa fii fara masina, sa poti bea o bere cand ar trebui in mod normal sa fii la lucru, parca totul pare si mai dulce! : ))


Apoi un pui de somn inainte de masa de seara si in final o practica descoperita in ultimul moment (noi am crezut initial ca era o milonga, error, era doar o lectie urmata de o practica de o ora)! Am ajuns tarziu la acea practica, crezand ca e o milonga si va dura mai mult… dar ne-au primit bucurosi fara taxa de intrare pentru o jumatate de ora. Atunci am avut ocazia sa dansez cu altcineva decat cei cu care eram obisnuita sa dansez acasa; muzica era ok, putina lume si majoritatea incepatori, sala cu parchet si oglinzi (oglinzile le-am descoperit foarte tarziu, cand am deschis intamplator ochii in timpul unui dans, dar le-am ignorat, desi m-au tentat; poate pentru un studiu individual ar fi fost bune, sau un feed-back din cand in cand, in lipsa unui profesor); dupa o perioada de acomodare, partenerul meu a incercat sa faca lucruri noi, dat fiind ca era o practica; mi-am dat seama atunci la ce raspund si la ce nu raspund, ce stiam si ce nu stiam; nici el nu era mai breaz ca mine, dar cu toate astea erau lucruri la care cel putin la inceput nu am stiut sa reactionez; am simtit ca trebuie sa fac ceva, apoi i-am zis sa faca de mai multe ori acel lucru, si in final m-am prins ce vroia. Am descoperit atunci un alte lucruri: 1. nu astept suficient... mi-a fost clar ca am de lucru pe aceasta tema, si ca trebuie sa invatz sa nu anticipez; 2. am ticuri, adica stiu ca dupa o anumita secventza se intampla un anumit lucru, error! Nu e adevarat! si asta se leaga de prima parte, trebuie sa astept sa vad unde ma va duce leader-ul si ce va urma!


A fost fun! Uite d’aia imi plac schimburile de experienta si iesirea din satucul meu, ca sa ma mai duc si in alte sate, sa vad cum si ce mai fac ei acolo. Ca trend general mi s-a parut ca le plac figurile, dar era o concluzie prematura.


To be continued...

Comentarii

Cautati in acest blog