Ma uitam la vreo patru catei, pui, jucandu-se supravegheati de mama lor… sa te tot uiti la ei zile-n sir cum se joaca… ma uitam si-i auzeam cum maraiau, scanceau, latrau si toate sunetele pe care le mai faceau; m-am gandit la comunicarea care era intre ei, intre mama lor si ei, prin sunete si gesturi. Apoi m-am gandit la comunicare in sine, la ce ne invata in scoli … matematica si alte lucruri care dezvolta intelectul dar nu si partea de relationare intre oameni, apoi mi-am adus aminte ca exista universitati in cadrul carora se studiaza comunicarea dar doar intr-un anumit punct de vedere... apoi mi-am adus aminte ca ne mai invata in scoli limbi straine… tot in scopul comunicarii probabil… si ne mai chinuie cu muzica si desenul… materii care ar putea intra dupa mintea mea tot la capitolul exprimare si comunicare dar de un alt fel… dar nici ei cred ca nu-si dau seama.
Am reusit sa gasesc un numitor comun intre toate aceste elemente: caini, comunicare si muzica… ciudat, nu? Ce-ar putea ele avea in comun? Sunetul.
Cainii pot comunica diverse: agresiune, prevenire, frica, durere, foame, chemare, bucurie… basic things… oamenii la fel, la un alt nivel comunica intre ei, si pot chiar filozofa, nu se rezuma la lucruri basic; interesant este ca oamenii pricep limbajul cainilor pana la o limita, si vice versa… orice caine stie cand e chemat, si orice om stie cand poate sa se apropie de un caine sau nu, si evident aici nu e vorba numai de limbajul “verbal” sa-i zicem, ci implica si “body languge”, dar deja ne departam de la subiect.
Deci, exista coduri, intre animale si intre oameni prin care pot transmite diverse, prin sunete, folosind diferite tonalitati si registre. Mi-am adus aminte cum imi povestea cineva de limba vietnameza, care, ca sa o poti vorbi trebuia sa faci diferentiere intre tonalitati… adica “bu” spus pe diverse tonalitati poate insemna lucruri diferite… si aici iata muzica!
Nu stiu exact cum a aparut muzica, dar cred ca oamenii au cantat inainte sa existe instrumente musicale, iar muzica populara, de oriunde, iti spune multe imediat. Cand auzi o doina stii clar care este mesajul transmis. Oamenii au cantat de singuratate, de bucurie, de tristete si mai stiu io de ce ar fi putut canta ei … !!!
Muzica, evident, e sunet; sunete care combinate intre ele, dau o anumita melodie. Aceasta melodie, in functie de cum sunt combinate sunetele, intensitatea si lungimea in timp a sunetului, poate la randul ei sa transmita diverse mesaje: poate fi vesela (in major), poate fi trista (in minor). Vorbeam cu un prieten, musician de profesie si l-am rugat sa-mi aduca aminte lucruri demult uitate (si poate niciodata invatate la ora de teorie, pe care o uram, la scoala de muzica, cand eram mica). Mi-a facut o ora de teorie. Din care o sa incerc sa extrag esentialul. Ideea e ca o singura nota intr-un accord poate inveseli sau poate intrista acordul respectiv. Nuanta si mesajul pe care le poti da mesajului pe care il transmiti prin muzica sunt infinite… sau ma rog, foarte multe! Poti canta intr-un registru vesel (in major) dar prin ritmul pe care il folosesti… mai lent, poate deveni ceva melancholic sau romantic, sau ceva cantat intr-o tonalitate trista (un minor), daca o faci intr-un ritm rapid, poate prinde conotatii agresive. Asta asa, la modul foarte simplist spus. Apoi, mi-a dat exemplu pentru lungimea si intensitatea sunetului care este foarte sugestiv in muzica. Iar intensitatea si lungimea sunetului se pot obtine diferit cu variate instrumente: mi-a aratat diferenta intre pian si bandoneon: la pian apesi o clapa, tii apasat, si sunetul se va stinge, cu bandoneonul poti controla un sunet: il poti creste in volum/intensitate, il poti mentine, si aici apare din nou nuanta si mesajul. Apoi am inceput sa caut posibilitatile pe care ti le dau diverse instrumente pentru a folosi sunetul intr-un fel sau altul: corzile cu arcus si instrumentele in care se sulfa iti dau o libertate mai mare pentru volum/intensitate/lungime, decat corzile lovite/ciupite (pian, chitara). Evident am dus discutia in tango (pentru ca numai tango aveam in minte de la inceputul discutiei) si am cerut exemple din tango. L-am pus sa-mi cante diverse melodii de tango si am incercat sa-mi dau seama daca sunt in minor sau in major si mi s-a confirmat. Deci muzica si-a creat tehnici pentru a putea scrie pe hartie diverse lucruri si pentru redarea ulterioara, dar indiferent de tehnici, mesajul ei este mai mult decat clar pentru toata lumea.
Avem tot ce ne trebuie de la mama natura ca sa auzim si sa interpretam, nu ne trebuie nici o facultate sau cursuri sofisticate de comunicare! Stim ce inseamna. Mimica si miscarea vor completa informatia pe care ti-o da sunetul. Toti vedem, toti auzim. Aparentele pot insela, dar mesajul adevarat oricine o sa-l citeasca! Poti dansa foarte bine tehnic… poti face combinatiile din lume… nu vei putea pacali multa lume mult timp! Poate cei mai putini stiutori nu-si vor da seama la inceput ce nu este in regula, dar pana la urma se vor prinde singuri. E ca si cum am asculta pe cineva vorbind, am lua doar cuvintele in consideratie, fara sa tinem cont de mimica si de tonalitatea vocii, fara sa interpretam ce spune, in nici un fel… lucru care nu e posibil! E impotriva firii. Nu poti dansa daca nu asculti variatiile muzicii... n-ar mai fi dans... muzica e o arta, dansul e o arta... !
E doar muzica si e un dans… tango.
Comentarii