Thoughts About Ney’s Workshop

In ultima perioada (la seminarii, la lectii si in general) nu sunt deloc atenta la pasi, pasii nu ma intereseaza… in fond si la urma urmei nu e treaba mea, ci a partenerului! “Pasii” sau “combinatiile de pasi” reprezinta pentru mine un pretext pentru profesor ca sa-ti dea niste elemente de “tehnica” sa le spunem… sunt instrumente prin care explica si cu care poate exemplifica muzicalitatea si toate celelalte lucruri care nu se vad… dar care schimba total un dans.

Daca stau si ma uit in spate la seminariile lui Ney de la festival, inafara de primul seminar la care am apucat sa-mi notez cate ceva - pentru ca pur si simplu mi-a placut foarte mult ce a spus la “ Intro to Villa Urquiza Style” - in rest nu stiu daca mai pot scrie acum ceva din amintiri cum faceam alte dati… “sa-mi iau notite” adica; iar ce mi-am notat nu are nici pe departe legatura cu combinatiile de pasi, ci cu stilul in sine; chiar la lectii ma amuzam, ca cei care au venit sa invete acolo “pasi” au luat o mare plasa si nu s-au ales cu mare lucru, caci muzicalitatea si principiile din tango in general au fost in prim plan. In plus, daca nu aveai cat de cat o baza, nu puteai face fazta… si in cel mai fericit caz plecai frustrat de acolo ca nu-ti iese una sau alta… si nu intelegeai “de ce nu iese domn’le?!?!”… iaca de ce!...

Seminarul de “Calesitas & Paradas” pentru unii poate a fost fain ca si “combinatii” dar pentru mine a continut foarte multe elemente de tehnica, si mai mult tehnica pentru leader. Ma gandeam cat de putin este nevoie ca sa poti face ceva anume, ca totul sa fie ushor si sa curga, sa mearga ca uns, ca partenera sa nu faca altceva decat ceea ce vrei tu si culmea, sa-i mai si placa!… Dar daca nu faci acele mici si neinsemnate lucruri, peste care treci usor cu vederea, nu mai merge nimic si se strica totul si din nou “nu merge domn’le, nu merge!!!” E adevarat ca trebuie putin exersate ca sa intre in reflex, si apoi sa le poti da cu usurintza interpretarea pe care o vrei, pe muzica, si sa le poti introduce oricand in dansul tau, dar sa avem putintica rabdare!

Seminariile “Turns for social dance” si “Vals” au dat si ele batai de cap : ) din ce-am vazut eu pe acolo, dar cu siguranta s-au invatat multe lucruri “invizibile” care fac deliciul unui dans. Desi cuprindeau lucruri deja stiute ca schimbari rapide de greutate, traspie, jiros, disociere, au fost lucruri care au mers mai greu! Ce m-a bucurat a fost sa vad ca la practicile urmatoare lumea incerca sa le faca, si le si ieseau: calesitas, paradas, intoarceri, etc.! Chiar si intoarcerile de aproape 360 grade de la vals! Astept cu nerabdare ca toate astea sa curga, si sa construim un dans cu adevarat frumos!

Practica: dupa toate seminariile de la festival, practica de inchidere a festivalului mi-a adus un lucru pe care il cautam de mult, de care chiar uitasem, si care ramasese pe undeva pe drum. Imi spusese Jennifer cum se face dar nu intelesesem io prea bine, mi se povestise, dar nu am reusit niciodata sa pun degetul si sa zic da asta e imi iese! Atunci, la acea practica l-am descoperit; e adevarat nu singura; ideea e ca oricat am incercat sa fac si am cautat sa inteleg, nu mi-a iesit; in seara aceea insa, in urma intregului festival, a fost un moment in care cineva mi-a zis doar 2 cuvinte si apoi a mers! A fost un declic! Oricat m-as fi straduit eu sa fac, cu toate informatiile, practica, experienta si indarjirea nu a mers; a trebuit sa le las si sa vina de la sine, atunci cand e momentul, si sa se aseze singure. Parca descoperisem America!

Cu practica aceasta s-a incheiat festivalul; am plecat acasa multumita si entuziasmata de tot ce invatasem si de tot ce reusisem sa fac sau ce imi propusesem sa exersez de acum incolo!