Pana acum am vazut o multime de feluri de promovare a tangoului, de la a face un spectacol, a dansa in parc, sau a dansa la evenimente si a imparti flayere pana la a aduce “parteneri de afaceri” la ora/lectia de tango; promovarea tangolui e o treaba buna pana la un punct, dar modul in care se face mi se pare cel mai important! Pentru ca de mesajul pe care il transmite cineva vis-a-vis de tango va depinde poate dorinta altcuiva sa danseze tango sau nu!
Noaptea muzeelor a fost una din aceste ocazii, de a promova tangoul. In fata muzeului Antipa s-a dansat alturi de zeci de oameni care stateau la coada sa intre la muzeu in noaptea aceea… Chiar vorbeam cu un prieten atunci, ca este o ocazie foarte buna pentru promovarea tangoului, dar el zicea ca nu e de accord. Ca nu asa se promoveaza, ca nu e ok. Am intrebat ce nu e ok? … apoi am realizat ca nu dansa nimeni, iar spatiu disponibil era extrem de mic… nu prea erau conditii, etc., dar intentia era buna. I-am zis atunci ca daca nici el nu o sa danseze (unul din cei mai buni leaderi de la noi), toti oamenii aceia nu o sa inteleaga apoi chiar nimic. Am dansat. Destul de greu sa pivotezi in adidasi pe asfalt, dar hai, cateva dansuri mergeau… Am vazut atunci o multime de oameni care se uitau la dansatori. Intr-un fel ma simteam ca ecranul din Carrefour de la casele de marcat care ruleaza “comicarii” pentru a destinde oamenii tensionati care asteapta la coada cu cosurile pline… dar cu toate astea am dansat cu placere, si nu pentru ei ci pentru mine. A fost fun!
Un alt eveniment de promovare a tangoului, desi a chemat dansatorii la “milonga” a fost in fata teatrului Odeon, tot cu ocazia “noptii muzeelor” in toamna, anul trecut. Acolo spatiul de dans a fost bine delimitat pe o scena si luminat cu reflectoare, iar privitorii puteau admira de jos, fara sa incomodeze dansatorii. Pentru un act de promovare in public, cred ca a fost cel mai bine organizat, dar nu m-am simtit catusi de putin ca la o milonga, asa cum se anuntase.
Am mentionat aici doar doua evenimente au mai fost si altele, dar sa nu ne intindem la vorbe.
Cele enumerate mai sus, sunt mijloace de promovare care cer organizare si munca si bani, etc., etc., rare ca frecventa, poate mediatizate sau nu, iar in urma lor habar n-am cati au venit si au ramas sa danseze tango pana astazi! Indiferent de calitatea muzicii sau a dansului, cu sigurantza au fericit ochiul privitorului, al trecatorului aflat din intamplare la locul faptei, cu atat mai mult cu cat nu se astepta sa vada acest lucru, iar surpriza a fost una placuta, o intamplare, care iti aduce in drum spre casa un zambet pe buze, intamplare la care te gandesti si a doua zi dimineatza cand iti bei cafeaua.
O alta metoda de promovare am vazut eu ca ar fi “am adus un/o prieten/a”, metoda foarte raspandita, care am vazut ca merge foarte bine, iar comunitatea creste, marindu-se numarul de doamne, lucru in directa proportionalitate cu statisticile demografice din Romania. Majoritatea domnilor care vin constant la tango au aparut singuri, adica au venit si au ramas sa danseze pentru ca au vrut ei, pentru ca le-a placut lor, nu pentru ca i-a adus cineva neaparat. Sau cel putin eu asa am constatat. Toti domnii adusi acolo cu insistente nu-mi aduc aminte sa-i fi vazut de multe ori! Consecinta am observat eu ca este urmatoarea: cei adusi acolo (la lectie sau la practica) ca sa vada cum se danseaza tango, vin in cel mai fericit caz la 3 lectii de incepatori (probabil la insistentele celui/celei care i-a adus), dupa care se evapora... dispar! Poate dispar odata cu insistentele. Este evident ca ei au venit acolo nu pentru ca tangoul, dansul sau muzica i-a atras, ci pentru ca cineva a tras de ei, iar ei nu sunt interesati de subiect.
Intamplare (alt studiu de caz): asta iarna, la o practica, dansam cu cineva care la mijlocul unei tandei m-a lasat balta pentru ca venisera niste “parteneri de afaceri” pe care ii invitase sa vada tango. Dupa o lunga discutie cu respectivii, in care sunt convinsa ca li s-a facut instruirea in ale tangolui, cu texte de genul “tangoul intr-un fel se vede, si in alt fel se simte”, respectivul leader s-a dus sa o invite pe cea mai buna dansatoare si evident a facut o demonstratie pentru cei invitati acolo (ea nestiind despre ce e vorba). Stau si ma intreb… ce promova persoana respectiva? Tangoul? Sau se promova pe sine? Mie mi s-a parut ca ar fi fost mai degraba ceva de genul: “dragii mei parteneri de afaceri, veniti sa (ma) vedeti la tango, fac o demostratie sa (ma) vedeti cum se danseaza tango!” sunt curioasa ce era in mintea respectivului… ca o sa creasca in ochii “partenerilor de afaceri” ca el danseaza tango mirobolant si asa o sa incheie afaceri de succes?????? Oare el chiar promova tango-ul?… iar apoi sa vii sa te bati cu pumnii in piept ca uite eu aduc oameni la tango… e deja …! Urmarea? Pe acei oameni nu i-am mai vazut pe acolo, ever!
Am o vaga senzatie ca unii vin la tango nu pentru dans in sine ci (in cazul acesta) pentru parerea lor despre ei ca uite ce desosebiti sunt ca ei danseaza tango (sau... whatever…) … apoi, cand se diminueaza extazul acesta isi aduc cunostinte/prieteni (cica promoveaza tangoul) ca sa fie in continuare admirati ca uite ce nemaipomeniti sunt, ei danseaza tango…. Hhhhmmmm… Nu as numi asta “sa impartasim/promovam” bucuria dansului… mai repede o hranire a propriului ego. Dar acesta e subiect pentru un alt articol.
Deci lucruile astea se intampla! Intrebarea e ce promovezi? Sigur e vorba de Tango? Nu spun sa nu vorbesti cu cei din jurul tau despre pasiunea ta, dar de aici pana la a te folosi de tango pentru a face “afaceri”… in fine!
Ah, sa inviti pe cineva la o milonga sa vada o demonstratie a unor maestri (desi, si aici as avea ceva de comentat, dar ma abtin)… sau sa dai niste coordonate ale unei scoli, un site, zilele cand se tin lectiile de tango unor oameni (indiferent ca ii cunosti sau nu) care te-au vazut intamplator dansand si le-a placut si te intreaba pentru ca vor sa stie mai multe, asta e cu totul si cu totul altceva!!!
Aseara, spre exemplu, a fost o ocazie nemaipomenita de a promova acest dans, si in conditii jos palaria! La aniversarea a trei ani de la lansarea revistei Tango “comunitatea tanguera” a avut acces liber la eveniment care a fost anuntat in mod public, pe forum, inca de saptamana trecuta. Prezenta ar fi putut fi mult mai mare, iar dansatori buni avem, nu ne putem plange! Alexandru si Horia au cantat mult, au acompaniat-o pe Anca Parghel si apoi pe Daniel Iordachioaie, care au cantat, evident, tangouri; era un ring cu parchet, iar los tangueros au fost in permanenta invitati la dans. Erau toate conditiile de a promova acest dans asa cum vrem noi sa-l dansam, iar audienta era una dintre cele mai bune, avand in vedere lista invitatilor! Din pacate cheful de dans nu mi s-a parut a fi asa mare; bucuria si entuziasmul nu au fost la cotele la care au fost anul trecut cand toate s-au intamplat mai natural si mai spontan. Nu era o milonga, evident, asta stiam cu totii, fusesem invitati acolo sa dansam asa cum stim noi mai bine, iar ringul ar fi putut fi plin si entuziast! Cred ca puteam face mai mult in acest sens! …Si la urma urmei anul acesta am fost invitati oficial datorita “prestatiei” de anul trecut!!!...
Deci lucruile astea se intampla! Intrebarea e ce promovezi? Sigur e vorba de Tango?
Nu am fost niciodata un fan al promovarii tangolui, dar daca avem ocazia s-o facem, macar sa-l promovam cum trebuie si raman la parerea ca orice lucru care este frumos prezentat, pus intr-o vitrina la vederea oricarui trecator, daca ii va placea trecatorului, acesta o sa-l ia mai devreme sau mai tarziu… daca si-l doreste intr-adevar; daca iesim cu el inafara magazinului si incepem sa-l bagam pe gatul trecatorilor… tangoul este deja destul folosit in alte scopuri… vezi reclama care este peste tot in media si in tot orasul pe afise cu dansatoarea de tango si breack-dancer-ul aferent!
Dar, mi se pare ca vorbim de tango ca de un produs! Asta este oare? Asta vrem noi sa fie?
Comentarii