Workshops and Ismael Ludman & Maria Mondino

Primul seminar de tango nuevo la care am participat eu. Foarte tare seminarul! Mi-a placut mult. Ismael si Maria mi-au placut ca oameni si mai ales ca profesori. In aceste trei zile mi s-au confirmat multe lucruri spre care ma duceam intuitiv si instinctiv. Am priceput cu ce se mananca “nuevo” si unde sunt diferentele fata de “clasic”. Basicly, nimic nou, doar diferit; alta perspectiva. S-a lucrat mult pe elemente de baza, axa, echilibru, energie, dinamica, si partea care mi-a placut mult conexiune si expresivitate – asta am vazut eu… altii poate au plecat acasa foarte incantati cu niste coregrafii care includeau piruete a la salsa, picioare pe sus, picioare intre picioare si secerarea vecinilor, elemente executate cu mult élan si energie sfarsind prin prabusirea/strivirea spectaculoasa a partenerului… glumesc!

Din lucrurile spuse la seminar poate unii dintre noi le faceam mai mult sau mai putin, fiecare dupa cunostintele, nivelul propriu si dupa interesul spre un anumit gen. Vorbind de nivel, mie cel putin, nivelul mi s-a parut foarte scazut. Nu vorbesc de predare, ci de participare… si evident, orice profesor bun (dupa parerea mea) isi adapteaza predarea dupa clasa, fara sa-i uite insa si pe cei care pot mai mult; s-a predat pentru toata lumea, si din acest punct de vedere, jos palaria!

Fac aici o paranteaza care nu se refera strict la acest seminar si oragnizarea lui, ci la abordarea pe care ar trebui sa o aibe participantii si oranizatorii in general, dar mai ales participantii la orice seminar. Si sper ca aceasta “critica” sa aibe urmari pozitive.

Din punctul meu de vedere, pot spune ca nivelul scazut mi-a convenit foarte tare, pentru ca am reusit sa prind baza, poate daca nivelul ar fi fost ridicat, s-ar fi mers mai repede, s-ar fi lucrat la alte lucruri, mi-ar fi fost mult mai greu si s-ar fi sarit peste lucruri care mie cel putin, mi-ar fi fost de folos. Asa am reusit sa trec multumitor prin toate (am de lucru evident, dar nu stiu in ce masura ma intereseaza nuevo). Insa as fi de parere ca poate de acum incolo n-ar fi rau sa se faca putin diferenta intre incepatori si intermediari…, iar oamenii sa fie constienti de acest lucru… nu poti pune persoane care vin de 3 luni in aceasi sala cu altii care au deja 3-4 ani sau au fost in Argentina la cursuri… Ar fi “mai corect” fata de toata lumea, fata de timpul si banii tuturor.

Ma gandeam cum au fost seminariile de la Budapesta din Septembrie 2006 unde erau anuntate clar seminarii pentru incepatori, intermediari, avansati, si profesori. Lucrurile erau clare si predarea pentru toate nivelele. Evident nu te impiedica nimeni sa participi la seminar de avansati chiar daca dansezi de 6 luni, dar sa nu ai pretentii sa faci tot ce se intampla acolo, iar predarea sa ramana la nivelul stabilit, astfel incat toata lumea sa poata creste. Nu spun nici ca noi aici suntem la nivel de avansati… vorbesc de seminarii la modul general. Nu spun sa se limiteze participarea, nicidecum, dar participantilor sa le fie clare niste lucruri, si sa nu plece frustrati de la un seminar, ca “nu am putut sa fac aia sau ailalta” si sa nu stea nici lectia in loc pentru ca ei nu se tin bine pe picioare...

Imi aduc aminte de cel putin trei persoane care ar fi vrut sa participe la seminariile lui Ney in martie si au fost sfatuite ca: pentru nivelul la care erau ei atunci, nu era cel mai indicat sa participe; s-a incercat mentinerea unui nivel al participantilor pentru seminar, o oarecare omogenitate a grupului si in acelas timp protejarea incepatorilor. O lectie particulara sau dou poat fi mult mai indicate decat un seminar cu un nivel mult peste nivelul tau. Din pacate oamenii au tendinta de a se supraestima (si nu spun eu asta), iar dorinta de a creste repede si de a face si aia, si aia si ailalta ii impinge sa ignore sfaturile profesorilor si un ritm normal de acumulare si sedimentare a informatiei.

Da, poti sa stai o zi intreaga la lectii private, timp de 3 zile…, poti sa mergi la toate seminariile cu saccade, colgade si volcade chiar daca nu ai fost la nici o lectie de giro in viata ta… asta nu o sa te faca dintr-o data cu mult mai bun… e ca si cum ai vrea sa ingrasi porcul in ajun; stau si ma gandesc cat poti acumula, daca nu ai mai intai o baza… as avea creierii chisalitza dupa doar 2 ore de lectii private pe langa faptul ca nu as mai fi in stare sa fac nimic cum trebuie. Se poate merge galopant, se pot “produce” dansatori pe banda, dar la ce calitate? Si apoi ne plangem ca nu avem cu cine sa dansam desi sala la milonga e plina de oameni care danseaza!

Inchei aici parenteza si lasand toate acestea deoparte, revenind la Ludman, pot spune ca mi-a placut mult metoda de predare, legatura dintre seminarii, sau mai bine spus omogenitatea lor, atentia profesorilor in ciuda numarului mare de participanti (eu una n-as fi vrut sa fiu in locul lor, cu atatia elevi atat de diferiti!); de asemenea mi-a placut organizarea seminarului care a fost foarte faina, pana la mici detalii ca panourile pe pereti cu afise vechi cu tango, mi-a placut locatia pentru ca in pauze puteai sa bei o cafea la soare, sa manaci o salata, sa bei o bere cu prietenii avand in fatza o gradina superba! Trei zile faine de seminar!