Doua zile tihnite, linistite, faine... cel putin asa le-am simtit eu, desi s-au intamplat lucruri! Poate din cauza atmosferei intime si calde oferita de Cafepedia; nu mai fusesem niciodata acolo, habar n-aveam ca se deschisese (ca n-am drumuri prin zona) dar am fost placut impresionata; pe langa parterul si etajul foarte frumoase si rafinate mai exista o mansarda care este s-a potrivit foarte bine evenimentului! Desi am avut posibilitatea sa ies sa iau o pauza in timpul evenimentului, am preferat sa stau acolo... pentru ca chiar m-am simtit bine!
ZTA a debutat vesel cu o lectie introductiva/deschisa de tango tinuta de instructorii Tango Brujo, lectie la care putea participa oricine, gratuit – debut pe care eu l-am ratat cu brio, pentru ca nu am reusit sa ma trezesc dupa petrecerea cu firma de cu o seara inainte... cele doua ceasuri desteptatoare si un mobil sunand in disperare nu au reusit sa-si indeplineasca misiunea!!! - ...dar nu-i nimic, am prins lectia deschisa de a doua zi!
Pentru ca totul era organizat pentru a celebra Ziua Internationala a Tangoului, (11 decembrie, zi ce omagiaza nasterea celui care a dat voce tangoului, Carlos Gardel, si nasterea lui Julio de Caro, violonist, compozitor si director de orchestra) cei care au iesit din casa pe o vreme ploioasa si friguroasa s-au incalzit, pe langa o cafea buna, cu o expozitie documentara despre viata si filmografia lui Carlos Gardel: fotografii, articole din presa vremii si afise vechi prezentand filmele care au fost vizionate cu aceasta ocazie.
Filmele care au fost proiectate fac parte din repertoriul de referinta al lui Gardel: “El dia que me quieras” (1935), drama unui om de afaceri caruia ii moare sotia, “Cuesta Abajo” (1934), povestea de dragoste a unui tanar avocat si “Tango Bar” (1935), aventurile comice ce se petrec intr-un bar din Barcelona. Filmele nu au fost numai despre tango, asa cum poate se asteptau multi, dar au existat cateva scene in care s-a dansat tango, in felul in care se dansa la vremea respectiva! Am fost surprinsa sa vad cum se faceau filmele in Argentina in ani 30-40, si ce desfasurare de forte era acolo doar in cadrul unei scene.... aproape ca la Hollywood in State: ce toalete, ce figuratie, ce scenografie...!
Un alt film, documentar, care mie personal mi-a placut foarte mult si pe care l-am vazut acum pentru prima data a fost “Si Sos Brujo: una historia de tango”, filmul prezinta aparitia primei scoli de muzica de tango din zilele noastre si arata cum orchestrele de astazi cauta sa inteleaga si studiaza, ajutati de maestrii ai vechilor orchestre, cum se canta in trecut; este extrem de interesant iar pentru un dansator de tango, acest film va aduce cu siguranta ceva in plus in dansul sau. Chiar m-a emotionat acest film...! Si sper sa mai avem ocazia sa mai facem vizionari de filme documentare despre tango.
Nici materialele de prezentare despre Argentina nu au lipsit! In pauzele dintre filmele de arhiva, pe ecran au rulat in permanenta imagini luate de prietenii nostrii care au fost anul acesta in ianuarie in Argentina: filmari din Buenos Aires, din oras, de la milongas, cu portenos dansand tango. Muzica de tango a acompaniat aproape tot evenimentul si cine s-a priceput si a avut chef a putut dansa in voie in spatiul rezervat dansului.
Si pentru ca in Romania, in momentul de fata putini sunt cei care canta tango cu atat mai putini sunt cei care canta live la milonga, muzica pentru noi dansatorii de tango, s-a adus omagiu Ancai Parghel. Cele cateva cuvinte rostite de Alina si imaginile de la milonga unde a cantat Anca Parghel pentru prima data tango, au fost foarte emotionante.
Momentul culminant a fost seara la milonga, unde consulul Argentinei la Bucuresti a afirmat ca doreste sa sprijine eforturile comunitatii tanguera din Bucuresti pentru promovarea culturii argentiniene si a tangoului; milonga a fost una restransa si intima, dar atmosfera mi-a placut mult; nu a fost o milonga de proportii cu sute de oameni cum poate se intampla in alte parti prin State, Europa, sau Istanbul, a semanat mai mult cu o petrecere intre prieteni unde toata lumea cunoaste pe toata lumea, iar eu una m-am simtit “mui bien”!
Tarziu in noapte cand am plecat, Bucurestiul arata ca in urma cu trei ani cand plecam de la Cina langa Ateneu, cand abiea descopeream tangoul... am avut un ciudat sentiment de intoarcere in timp, si in celas timp parca toti acesti trei ani nu puteau sa nu existe si se comprimasera in doar o secunda... interesting different feeling!
Si iata-ne pe noi, cei care ne-am straduit sa facem cate ceva!
Hope everybody had a great time as we did!
Comentarii