In urma cu un an, la scurt timp dupa ce deschisesem blogul si incepusem lucrul la o noua colectie de saculeti - una dintre primele colectii curajoase (din punctul meu de vedere) - cand mergeam prin magazinele de tesaturi de pe Lipscani, sa caut si sa aleg materiale, sa asortez snururi, panglici etc. un prieten, vazandu-ma atat de preocupata, ma intreaba: “De ce toti acesti saculeti?”... Am inceput sa-mi scotocesc memoria si sa merg pas cu pas in urma, in trecut, pentru ca ce-i drept uitasem chiar si eu cum a inceput, iar intrebarea a fost surprinzatoare.
Asa m-am intors din nou la Cina, in zilele cand descopeream eu tangoul. Cand incepusem sa ma misc cat de cat, si cand am inceput sa dau atentie tinutei mele la care pantofii de dans, evident, erau nelipsiti... dar era ceva care nu se potrivea... in toata acea atmosfera greu de incadrat in timp ceva de genul “Undeva Candva”, cu sfesnice de bronz pe mese, cu pahare de vin, cu fete elegante si domni la camasi calcate si la costum, care dansau frumos, in fiecare duminica seara, cu muzica anilor demult uitati, parca nu-mi venea sa scot din geanta o punga miraculos de alba, de plastic, foshnitoare, pe care sa mai scrie si “Carrefour”, sau “Gima” sau mai stiu eu ce... Incercam sa gasesc pungute frumoase negre... de plastic sau de hartie, care sa se asorteze cat de cat tinutei mele si sa nu faca prea mare nota discordanta. Era luna cu sarbatori, venea Craciunul, se anuntau multe milonga (evenimente elegante) in preajma revelionului... iar eu ... cu punga de plastic dupa mine! Cand ajungeam acasa trebuia sa nu uit sa scot pantofii din afurisita punga de plastic, ca sa ... se aeriseasca... A naibii treaba! Aceasta situatie nu mai putea continua! Trebuia gasita o solutie!
O luna asa, doua luni asa, pana cand am vazut pe cineva aruncand pantofii intr-o traista de panza, nu neaparat fatzoasa... dar care parea destul de confortabila pentru pantofi, atunci mi-am adus aminte de saculetii pe care toti ii aveam la gradinita, cu numele cusut pe ei. Am zambit, si mi-am zis “Asta e solutia!” Mi-a luat ceva vreme pana m-am prezentat la tango cu un saculetz nou noutz! Elegant, discret, de panza, oferea pantofilor mei conditiile bine meritate pentru cat munceau si tot ce patimeau pe ringul de dans!... pentru ca incepatoare fiind, nu de putine ori imi dadeam cu stangu’-n dreptu’!... nu ca acum nu imi mai dau cu stangu’n dreptu’... : )))
Micutz dar destul de incapator pentru ca cei doi pantofi sa nu se simta jenati, dintr-o bucata de satin negru ramasa de la o rochie croita mai demult, cu o broderie aplicata cu grija intr-un coltz, dar destul ca sa fie vizibila pentru un ochi atent, asortat cu un shnur rasucit din matase care servea drept toarte, noul saculetz s-a facut remarcat din primul moment! ... Nu m-am asteptat! Fetele l-au vazut imediat, si au inceput sa intrebe de unde ce si cum! Vroiau si ele!... Aveam acum un nou accesoriu potrivit tinutelor mele de milonga... si unde pui ca multe fete si l-ar fi dorit! Puteam sa defilez mandra cu el pe strazi, si nu mai trebuia ma mai ascund pe sub mese si sa-mi fac griji ca voi atrage atentia cu foshnitul pungilor la milonga... iar cand ajungeam acasa, nu mai era nevoie sa–i scot la aer, pentru ca tesatura le perimtea sa respire in voie, iar saculetul putea fi spalat oricand!
[photo_DSCN0070]
Acum, in urma catorva colectii de saculeti, fiecare pereche de pantofi are saculetul ei, asortat dupa culoare. Mi-e mai usor asa, ca nu trebuie sa stau sa scot pantofii dintr-un sac ca sa-i pun pe altii in loc. In acest mod simplu stiu ca pantofii de saten rosu cu negru stau in saculetul rosu, ca pantofii negrii de lac stau in saculetul negru cu franjuri, cei albastrii metalizat stau in saculetul albastru si cei mov in unul mov sau cei aurii stau in saculetzul crem. N-am nici o sansa sa-i incurc cand ies in viteza din casa. Stiu exact cu ce pantofi plec la mine, in plus, cred ca saculetul are mari sansa sa se asorteaze tinutei... Unii ar putea spune ca sunt prea cocheta... eu ma intreb daca nu sunt prea organizata?!?!...
Comentarii