Pentru mine a fost cea mai reusita milonga de la Brasov la care am fost pana acum! Si una din cele mai frumoase din ultima perioada. Cred ca locatia, Brick's, a fost de vina pentru succesul acestei seri pentru ca s-a creat o atmosfera intima, calda, primitoare, potrivita pentru o milonga. Imi spunea cineva care tocmai s-a intors din Argentina, ca separeul cu oglinzi mari, cu tablouri si canapele semana foarte mult cu locatiile pentru milonga din Bs. As. La un moment dat a remarcat cineva ca parca am fi la unul dintre noi acasa, in living si nu intr-un local public!
Chiar vorbeam apoi cu altcineva si ii povesteam ca la Brasov m-am intors in "copilaria mea din tango" cand eu descopeream tangoul si ma uitam cu ochi mari plini de admiratie la cum dansau ceilalti si imi frematau picioarele sa dansez si eu! Dans si nimic mai mult! Ce poate fi mai frumos decat atata puritate intr-o noapte de februarie in care muzica curge frumos, lumea danseaza iar afara ninge linistit ca in povesti?!
N-a contat care de unde venea, care cum dansa... eram toti acolo si era fain!
Pozele, unele ca dintr-un film vechi, ca de tablou, sau ca din tineretea bunicii cred ca pot spune mult mai multe:
Multumesc constantenilor pentru pozele pe care mi le-au dat sa le pun in acest album alaturi de cele facute de mine si le mai m ultumesc pentru video de mai jos:
Acum... scriu aceste randuri in primul rand pentru mine. Ca sa nu uit. Iar daca uit sa citesc si sa-mi aduc aminte, pentru ca e foarte usor sa pierzi directia in valtoarea intamplarilor cotidiene si a cuvintelor spuse sau nespuse dar resimtite… .
Multi m-au intrebat cum a fost la Brasov… Raspunsul a fost instant: minunat, minunat! Dar in spatele acestui “minunat” e mult mai mult, poate reusesc sa pun si in cuvinte ceea ce am simtit, ca sa-mi aduc EU aminte cand voi reciti.
Am fost intrebata cum e la Brasov, in sensul dansului, a tangoului. Ei bine, nu sunt prea multi tangueros, e o mana de oameni, care isi doresc din suflet sa danseze. La lectia si la practica de acum doua saptamani de la Brasov am resimtit asta cel mai mult: m-am intors in timp cu aproape doi ani, cand Tango Brujo era la inceput, cand noi eram o mana de oameni la lectii, intr-o atmosfera destinsa, vesela, hazoasa, faceam glume, puneam intrebari si interactionam tot timpul; erau printre noi unii mai incrancenati care ziceau ca nu pricep niciodata si dadeau batai de cap profei. Mergeam la lectii cu inima cantand, cu zambetul pe buze, descoperisem libertatea in tango, noi orizonturi ni se deschisesera si exploram. Descopeream lucruri impreuna. Toti eram egali, nu existau orgolii si nimeni nu avea nimic de demonstrat nimanui, eram toti acolo ca sa dansam si nimic mai mult. Totul era tango.
Acelas lucru am simtit de fiecare data cand am fost la Brasov. Am crezut la inceput ca mi se pare, dar de fiecare data s-a repetat :) Ma uitam la ei la milonga, sambata seara pe 14 februarie, cum sorbeau totul din ochi. Asa eram si noi la inceput. Ne doream mai mult, sa dansam mai fain, dar ne doream asta pentru sufletul nostru, nu ca sa fiu mai bun decat X, sau Y... eram toti o gasca, si faceam lucruri impreuna, de la caminar pana la rasturanarea si rashchetarea podelelor...
Cum era in urma cu doi ani in pod asa e la Brasov acum, si ador ce se intampla acolo. Am vazut cum au evoluat lucrurile in doi ani in Bucuresti si cat de plin este podul acum la fiecare pratica, mai ales vinerea. In urma cu doi ani nu mi-as fi inchipuit ca asa va fi... acum sunt multi tangueros si un dans frumos si organizat pe pista... Sper ca si la Brasov sa se intample acelas lucru: in doi ani sa fie multi cei care danseaza tango si sa danseze bine si cu suflet dar sa-si pastreze in acelas timp aceasta inocenta si frumusetea, sa pastreze - cum bine spunea cineva intr-un comentariu: - "o atmosfera neintinata de orgolii, fitze si suprematii desarte".
In urma cu doi ani s-au nascut dansatori foarte buni in Bucuresti si cred ca asta se intampla acum la Brasov. Si cel mai important, nu vreau sa uit o clipa de unde am plecat!
Comentarii
Andrei