Surprizing Brasov!

Am plecat din Bucuresti unde primavara incepe sa zambeasca asa timid, si m-am intors la iarna, unde zapada este din abundenta, iar frigul mi-a intrat prin toate oasele ☺ … dar revederea cu oameni dragi si cunostinta cu oameni noi a compensat totul, si mai ales ceea ce am vazut in sala la lectie si la practica m-a mai incalzit cel mai mult.

Cum poti sa nu te bucuri cand vezi ca oamenii sunt surprinsi de lucruri noi, pe care nu le-au mai auzit, cand vezi ca ciulesc urechile si asculta muzica, cand vezi ca nu le mai atarna capetele in jos, ca nu mai uita coatele in spate, ca imbratisarea incepe sa se contureze, ca picioarele incep sa se adune si sa se indrepte si ca fac lucrurile pe care le-au studiat la lectia trecuta si iti conduc fara probleme dublu si trilpu cros!!! Dap, pentru asta chiar merita sa te trezesti dimineatza, sa cazi din pat direct in tren, sa faci 200 km ☺ sa te intorci la zapada, la o vijelie si un frig care cel putin pe mine ma spulbera ☺ (urasc frigul si zapada rece ☺ ☺ ☺ ) oricat de pitoreasca ar fi...

Evident, nici Brasovul nu e scutit de fixurile incepatorului ☺ ☺ ☺ care vrea si gancho-uri si cate si mai cate ☺ … asa cum m-am amuzat la practica ca vroia cineva sa faca volcada ☺ dupa doar cateva luni de dans dupa ce o vazuse la mine facand-o cu Iulian care multa experienta in dansuri de toate genurile de la scola Salsapicante, ca doar si eu personal am trecut prin perioada asta! Dar ceea ce am spus la lectii din ianuarie pana acum, vad ca nu a fost in van; evident sunt unele lucruri care nu se vad cu ochiul liber, dar sper ca macar se simt in interiorul cuplului… oricum o luna si jumatate nu inseamna mai nimic …

Astept cu nerabdare sa revad peste doua saptamani, la milonga, pe 14 martie, alti oameni – pe care mi-ar fi placut mult sa-i revad acum - dar care stiu ca si-ar fi dorit sa vina, dar nu erau in Brasov sau datoriile de ordin profesional i-au retinut la slujba… va zic pe aceasta cale ”Hola tangueros, ne vedem la milonga!”

Cina de dupa practica cu care am intampinat 1 martie o sa-mi ramana o vreme in minte… Am cunoscut oameni minunati, si am petrecut momente … n-am cuvinte! O lume unde craciunul, culesul graului, ghioceii si vinul toamnei stateau toate la un loc, unde pernele cu fetze crosetate ardeleneste se odihneau lenese pe o covertura tesuta in manastiri la lumina lampilor de hartie… Uitasem ca se poate trai si altfel… in viteza vietii cotidiene, fara respiro, ei mi-au adus aminte ce inseamna o viata tihnita, si ca exista o viata foarte frumoasa si fara tango… sau nu? ☺

Desi nu eram decat 2 tangueras intre toti cei invitati la masa, seara a culminat cu un El LLoron… Si recunosc ca nu m-am putut opri sa nu-mi imaginez o “milonga” in acel coltz atat de primitor din vechiul Brasov, …ca atmosfera, masa delicioasa, vinul fiert, placinta cu boabe de rodii si parchetul, credeti-ma te invitau la dans! Nu mi-am imaginat nici o clipa ca vom ajunge sa dansam toti in seara aceea si acolo tango! Multumesc gazdei pentru acea seara minunata, minunata! Un adevarat martisor!

La intoarcere pe tren, hotarasem sa nu mai ascult nici muzica, sa incerc sa fur un pui de somn, dar doi domni care calatoreau in compartiment cu mine rasfoiau de zor un ziar... printre gene am deslusit o poza, care... mh? Tango sa fie? Parea o poza sepia, din cauza tiparnitzei probabil, si parea veche.... poate din anii 40 sa fi fost? M-am foit in fel si chip, mi-am lungit gatul sa vad ce era... da tango era!... Ha-ha, si am recunoscut si protagonistii :) 

Am ajuns sa fiu urmarita chiar si pe tren! Tangoul asta este oriunde domn'le!!! Nu poti scapa de el! Sau am eu ochiul prea bine format? Putin mai jos era si un articol cu Alexandru si Horia care vor canta sambata asta la "Milonga para mujeres", pe 7 martie.