Mariana Dragone & Pablo Garcia in Romania



Minunati! Demostratia de ieri seara a meritat sa ies din casa! Mi-au placut foarte mult; nu ma asteptatm! Mi-a placut expresivitatea dansului lor si faptul ca zambeau aproape tot timpul, semn ca dansul acela le facea placere; nu era nici pe departe un ranjet de dans sportiv! Am apreciat naturaletea lor si faptul ca au dansat cu multi dintre noi cei din Bucuresti, si nu mi s-a parut ca au facut-o din obligatie.


Mariana Dragone & Pablo Garcia, Maestro's Performance, 
Bucharest, Tango Gente 3

Am auzit ca si seminariile au fost faine, si ca sunt buni profesori, chiar spunea cineva ca lectii de tehnica pentru femei cum au fost cele cu Mariana ar trebui sa avem in fiecare luni! Da, sunt de accord, si eu mi-am dorit lectii ca acestea cand eram mica la tango. Intrebarea e ce profesor din afara ar veni sa stea la noi sa predea in fiecare luni ore de tehnica pentru noi? Si - ipotetic vorbind - daca ar veni cineva sa stea mai mult la noi, ati veni la lectii regulat?

Interesanta si noua mi s-a parut punerea in scena a milongii de ieri seara. De fapt de cand am intrat mi s-a parut ciudat ca toate mesele erau pe platforma de jos iar pista de dans cu cateva trepte mai sus, si apoi mese la balcon. Mi s-a parut ca o sala de teatru sau opera sau cinema! Unii stateau la mese si se uitau la ceilalti care dansau, ca la spectacol. Imi zic… ce senzatie … ca pe scena! … Si parca nu-mi doream in seara aceea sa am senzatia de pe scena cand dansam la o milonga. Apoi de sus de la balcon, s-a schimbat perspectiva. Cand am auzit Tigre Viejo am avut o senzatie stranie de déjà vu. Pentru cateva momente m-am simtit ca la CITA (Congreso Internacional de Tango Argentino) la teatro Colon, 2005, la baile de maestros, cand cei mai tari tangueros dansau toti pe scena… 


Mi-a fost greu sa ma adaptez acestui spatiu, dar e o chestiune personala; prima tanda dansata pe aceasta "scena" … am avut un sentiment de vulnerabilitate si lipsa de intimitate, ma simteam expusa pur si simplu cu toate “reflectoarele” alea. A durat ceva sa ma obisnuiesc si sa ignor acest lucru. Multora poate le-a placut sentimentul de a fi pe scena si de a se da in spectacol, chiar mi s-a parut ca in momentul in care ajungeau “la rampa” dansul lor se umplea de figuri… dar poate doar mi s-a parut.


Am apreciat tinuta eleganta a multora dintre participanti. Cel putin mie acestia mi-au atras atentia… daca asta mi-a incantat mie ochiul, acum ce sa-i faci? Nu prea inteleg eu tricoul si blugii la milonga, la practica da, dar la milonga parca imi doresc sa vad ceva mai cu … stil? ... dar si asta e doar o chestiune personala. Imi place sa cred ca tangoul de azi este un dans elegant din toate punctele de vedere, si ca imbacandu-te astfel arati fata de acest dans respect. Mai jos cateva poze cu nuanta de tablou impresionist... :)


Grand Milonga, Tango Gente 3

Comentarii

manina a spus…
imi plac pozele foarte mult! :)

Cautati in acest blog