Prima data i-am vazut doar pe scena la concertul Narcotango din vara, acum am avut ocazia sa luam si lectii cu ei. Mi-au placut mult ca profi, mi-a placut metoda lor de predare. Simplu, in trei cuvinte te faceau sa faci lucruri de finete nu foarte la indemana tuturor. Ceea ce au predat mi s-a parut binevenit pentru comunitatea din Bucuresti. Si pot spune, ca am avut o descoperire, ca am auzit ceva ce nu am auzit spus de alti profesori la care am fost pana acum, cu alte cuvinte aveam o dilema de mai multa vreme la care cautam o solutie, un raspuns, si ei mi l-au dat, fara ca eu sa intreb. Si in plus, mi s-a mai lamurit un mister: care e cheia pentru cadenta specifica argentinienilor. Vedeam ce faceau ei in videos, dar nu puteam sa-mi explic. Si explicatia e ata de simpla. Evident e pentru leaderi, dar ma rodea pe mine :P. Ma simt ca o pisica in fatza unui castron in care nu mai e lapte, si ma ling inca pe bot
A fost pentru prima data in 6 luni cand am mers la niste seminarii pentru ca vroiam eu sa merg, nu pentru ca trebuia sa merg din varii motive. Faceam ceva pentru mine si asta m-a multumit. Seminarul pe care l-am luat duminica a fost acel lucru care face ca o zi plumburie si ploioasa de toamna tarzie sa ti se para frumoasa! Cel putin acesta a fost semntimentul pe care l-am avut cand megeam la sala Dalles. Lucho si Ceci imi placusera de cu o zi inainte iar acum chiar ma bucuram ca merg.
N-as vrea sa fac aprecieri despre demonstratie, pentru ca multi dintre noi au fost acolo si cu totii am aplaudat si i-am rechemat de mai multe ori in ring pe cei doi, dovada clara ca ne-au cucerit!
Dupa doua zile de seminarii si o milonga pana tarziu, mi-am zis ca am avut tango suficient pentru un singur w-end, dar n-am rezistat tentatiei, si am ajuns si la milonga “Old School”. Si bine am facut! N-as fi stiut niciodata ce as fi pierdut! N-am mai avut parte de atata fun la o milonga de foarte demult!!! Si n-am baut nimic, ma jur! A fost cireasa de pe tort: o milonga “ca la carte” – cartea aia veche - de care auzisem ca se poarta in El Besso in Argentina, unde femeile stau de-o parte a salii si barbatii de cealalta parte, fata in fata, despartiti de ring, iar invitatia se facea numai prin cabeceo. Eticheta de milonga in toata regula! Nu ma mai jucasem demultisor cu asta, de la lectiile din pod si de la Brasov, dar erau doar exercitii la lectii, dar aici a fost pe bune, si toti au trebuit sa faca asta! Excelenta idee!
Alejandro "Lucho" Lucero & Cecilia Piccinni,
Maestros Performance, Bucharest, JCC, 14 November 2009
N-as vrea sa fac aprecieri despre demonstratie, pentru ca multi dintre noi au fost acolo si cu totii am aplaudat si i-am rechemat de mai multe ori in ring pe cei doi, dovada clara ca ne-au cucerit!
Milonga JCC, 14th of November 2009
Dupa doua zile de seminarii si o milonga pana tarziu, mi-am zis ca am avut tango suficient pentru un singur w-end, dar n-am rezistat tentatiei, si am ajuns si la milonga “Old School”. Si bine am facut! N-as fi stiut niciodata ce as fi pierdut! N-am mai avut parte de atata fun la o milonga de foarte demult!!! Si n-am baut nimic, ma jur! A fost cireasa de pe tort: o milonga “ca la carte” – cartea aia veche - de care auzisem ca se poarta in El Besso in Argentina, unde femeile stau de-o parte a salii si barbatii de cealalta parte, fata in fata, despartiti de ring, iar invitatia se facea numai prin cabeceo. Eticheta de milonga in toata regula! Nu ma mai jucasem demultisor cu asta, de la lectiile din pod si de la Brasov, dar erau doar exercitii la lectii, dar aici a fost pe bune, si toti au trebuit sa faca asta! Excelenta idee!
A fost super, super, super fun pentru mine. Au fost niste situatii hazlii, si m-am amuzat teribil. Evident au fost si nemultumiri si plangeri, ca unii nu vedeau bine la distanta (si sincer n-as fi vrut sa fiu in locul lor!), ca distanta era prea mare, ca o fi ca o patzi! Dar in ciuda tuturor acestora fiecare a gasit solutii si cai de a face o invitatie pentru a dansa in final. Bine, nu zic ca mi-ar place sa merg saptamanal la o astfel de milonga, dar odata la “tz” ani merge! Recunosc ca nu am reusit sa-i “prind” pe unii sa-i dansez, dar la un moment dat era atat de fun sa-i vezi cum se concentrau sa cabeseze pe cineva, ca nici nu-ti mai trebuia dans, ci stateai sa te amuzi si sa ghicesti pe cine incearca sa prinda in unditza. A fost un exercitiu excelent de citit body language!... Incredibil cat de bine functioneaza! Si descoperi ce tactici merg sau nu merg la distanta, fara interactiunea directa, si stii clar cine VREA intr-adevar sa danseze cu tine. Daca la alte milonga mai mergea sa te duci sa te bagi in vorba cu cine vroiai sa dansezi, si reuseai - sau nu - sa obtii un dans, eh, aici nu mai mergea cu asta!!!
Mi-am adus aminte cu ocazia asta avantajele si dezavantajele cabeceo; avantaj, ca daca nu-ti place tanda, sau esti obosit poti evita elegant orice invitatie, pastrandu-ti sansele pentru mai tarziu; dezavantaj, daca vrei neaparat sa dansezi cu cineva, e mult mai greu sa-l prinzi daca persoana respectiva e interesata mai mult de alti parteneri; nu imposibil, dar... , macar nu-ti iei un refuz direct in barba ! E drept, nimeni n-a rezistat chiar toata seara, si si fetele si baietii au mai sarit granitza, si au mai facut o vizita pe teritoriul advers din cand in cand si s-a folosit si invitatia directa la dans, cu plecaciune pe ici pe colo, si alte lucruri care te faceau sa te simti o adevarata doamna!
Mi-a placut tot evenimentul, tot weekendul – relaxat si de bun simt – m-am simtit bine !
Old School Milonga,
15th of Npvember 2009
Mi-a placut tot evenimentul, tot weekendul – relaxat si de bun simt – m-am simtit bine !
Comentarii