I don't want to forget...

My first tango steps... dap, am facut si eu candva primii mei pasi de tango la milonga. Stateam la mantinela, si nu ma dansa nimeni. Dansau ei. Ei intre ei; cei care se cunosteau. Dar a existat totusi cineva care a venit si m-a invitat, milonga de milonga. Stiam ca daca merg duminica seara la Cina voi dansa macar 4 dansuri. O tanda. Suficient cat sa vreau sa mai vin la urmatoarea milonga. Nu eram o frumusete devastatoare, nici sclipitoare, nici atragatoare, ci mai degraba tematoare. Dansatoare? Nici pe de parte! Si totusi, cateva luni la rand a existat cineva care m-a dansat, macar o data in fiecare seara... m-a scos la rampa, si astfel au inceput sa ma vada si altii si sa inceapa sa danseze cu mine! Fara el as mai fi stat multe seri si multe tande pana sa ma vada altcineva si sa ma danseze... Stie el despre cine e vorba, nu e nevoie sa dau nume... Si, da, ii sunt recunoscatoare!

Nu vreau sa uit acest lucru :)

Comentarii

Anonim a spus…
Nu prea inteleg de ce ai scris postul anterior, cel cu punctajul pentru leaderi.. Mi se pare a fi vag legat si de acesta, prin urmare voi scrie aici.

Este adevarat ca exista mai putini leaderi decat noi fetele, dar... exista si cealalta fata a monedei: daca in loc sa ne plangem ca nu suntem invitate am exersa partea noastra - tehnica de follower - acest lucru s-ar remarca din primul dans cand am fi scoase la rampa.
Mi se pare ciudat cand vad o fata care se plange ca nu danseaza dar in schimb nu isi exerseaza axa, echilibrul, disocierea si muzicalitatea pe cont propriu.
Asa ca fetelor, sa ne punem pe treaba!
Keep up the good work!
Anonim a spus…
Bravo anonim, ce adevar graiesti....foarte tare!!!

Cautati in acest blog