“Mic istoric al Casei Capsa
Istoria cladirii Casei Capsa incepe in 1830. La aceea vreme Ieronimo Momolo cumpara proprietatile familiei Slatineanu si deschide un birt, chiar pe locul unde se afla in prezent Casa Capsa. Birtul Casa Slatineanu era cunoscut pentru preparatele italienesti si orientale. Cativa ani mai tarziu, birtul se extinde cu o sala de bal, Sala Slatineanu. Sala era la moda in acea vreme in radul politicienilor si a industriasilor care se intalneau aici pentru unele dintre cele mai fastuoase petreceri.
In anul 1874 Casa Slatineanu intra in posesia familiei Capsa care aduc localului apreciere si faima europeana. Dumitru Capsa, un macedonean din orasul Moscopole, ajunge in Bucuresti in urma distrugerii orasului natal de artileria otomana in 1788. El are patru fii, insa doar mezinul, Constantin Capsa a preluat meseria de cofetar a tatalui. Constantin Capsa are si 12 copii, insa doar patru dintre acestia, Vasile, Anton, Constantin si Grigore, duc mai departe meseria tatalui si infiinteaza Casa Capsa.
In anul 1852, Vasile si Anton Capsa deschid cofetaria "La doi frati, Anton si Vasile Capsa". Cofetaria era situata pe Podul Mogosoaiei, Calea Victoriei de azi, in fostul Han Damari, peste drum de biserica Zlatari. La scurt timp, cei doi frati isi muta afacerea in Casa Slatineanu. La inceput, dulciurile din cofetarie erau aduse din strainatate. Vasile Capsa aducea de la Viena bomboane fondante, oua de ciocolata si caramele.
In scurt timp, fratii isi dau seama ca mai trebuie si altceva pe langa bunatatile dulci si aduc din strainatate si ambalajele care devin o adevarata moda. Delicatesele sunt insotite acum de bomboniere, cutii de lemn, staniol si panglici. Fratii Capsa sunt si primii cofetari din Romania care au adus pe piata absintul, sau zana verde, asa cum numeau bucurestenii aceasta licoare. La inceput, dulciurile proveneau din Orient: sarailii, cataifuri, baclavale sau serbeturi. In a doua jumatate a secolului al nouasprezecelea au aparut limonada, prajiturile fine, bomboanele si ciocolata, importate de la Paris.
Cel care avea insa sa duca mai departe faima Casei Capsa este Grigore Capsa. Acesta invata in Franta arta cofetariei, la celebra Casa Boissier si este atat de priceput incat devine singurul strain care poate participa la Expozitia de la Paris, unde dulciurile sale sunt gustate de imparateasa Eugenia.
In anul 1886, Casa Capsa se extinde. Grigore Capsa deschide un hotel si inaugureaza si vestita cafenea. Capsa devine astfel cel mai important punct de intalnire al personalitatilor politice romanesti dar si internationale, al jurnalistilor si artistilor. Casa Capsa era vizitata si de personalitati din sfera politica intrenationala. Dupa primul razboi mondial, Regele Ferdinand a primit vizita generalului francez Joffre. Cu aceasta ocazie, fratii Capsa au lansat o noua prajitura, din ciocolata, denumita chiar dupa numele generalului.
Era o moda la Casa Capsa, ca atunci cand o personalitate marcanta vizita Romania, fratii sa lanseze o noua prajitura. Este si cazul imparatului Franz Iosef, care a vizitat Romania in 1896. Fratii Capsa au realizat in cinstea sa prajitura "Molles Francois Ioseph, Garnier, des merveilleux, chocolate Francois-Ioseph". In 1897 lanseaza o noua prajiura, "Bombons Theodorini", in cinstea cantaretei Elena Theodorini. Casa Capsa este si prima cofetarie din Romania care a introdus pe piata inghetata.
Lumea buna a Bucurestilor isi da intalnire la Capsa
"La Capsa se discuta politica la fel de mult ca despre bucatarie, patiserie sau amor. Capsa e centrul intregii societati, al celor care fac parte din cele mai diverse cercuri, al adulterurilor secrete, al intrigilor diplomatice si al combinatiilor financiare. Apoi, la ora ceaiului, e randul doamnelor din inalta societate si al atasatilor de ambasade. Ca sa devii scriitor, trebuia sa obtii botezul Capsei, care, fara nici o firma literara, era totusi redactia redactiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire" spunea poetul Virgil Carianopol.
Printre clientii fideli ai cafenelei se numara Dan Barbilian (Ion Barbu), criticul Serban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna, scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu sau Ion Minulescu.
Dupa anul 1930, Casa Capsa devine "Cafeneaua scriitorilor si artistilor", iar Tudor Arghezi onumea "singurul local intelectual de pe Calea Victoriei". Capsistul, cel care frecventa cafeneaua Capsa, era un individ inteligent, iar critica reala se face la Capsa. Casa Capsa era locul unde se faceau si se desfaceau guverne si cariere politice.
"Casa Capsa reprezinta un stil, o traditie, o obisnuinta, o autoritate, un decor, o sala a pasilor pierduti, un monument si o cocarda - asta-i Capsa. Iar tot Bucurestiul isi da acolo intalnire la ora pranzului", spunea Paul Morand despre Casa Capsa.
Daca ai fi trait pe la 1930 si erai un scriitor cunoscut, cu siguranta ca luai masa la Casa Capsa. Lista de bucate era tiparita pe cartonase galbui, cu chenar rosu si scris italic. In meniu gaseai preparate frantuzesti, dar si orientale.
Printre delicatese se numara "Sterlet Poche. Sauce Creme", "Filet a la Broche", "Sauce Bearnaise", "Salade d'Aubergines', "Piments et Tomates", "Pave Tous les Fruits", "Gaufrettes" sau "Corbeilles de Fruits". La capitolul bauturi Casa Capsa se lauda cu unele dintre cele mai rafinate sortimente de cafea, vinuri traditionale romanesti si sampanii aduse de la Paris.
Hotelul Casa Capsa a fost renovat si redeschis in 2003. Toate decorurile hotelului au fost realizate dupa fotografiile de epoca ale Casei Capsa. In prezent are 61 de camere si este cotat la 5 stele. Casa Capsa continua sa se situeze astfel printre cele mai elegante hoteluri din Romania.
Ca si in trecut, hotelul Casa Capsa este destinat artistilor, famiilor instarite, politicienilor si diplomatilor, care se regasesc in atmosfera elevata si aritocratica. Si cofetaria Casei Capsa a ramas un simbol al rafinamentului. In prezent, toate prajiturile sunt facute din ingrediente naturale, conform cu retetele originale.”...
***
Cu toate povestile astea si cu vocea mamei in minte pomenind de prajiturile de la Casa Capsa... mi-am zis: in seara asta vreau sa ma intorc in timp! ...intr-un timp in care tangoul era in mare voga in Bucuresti, in perioada interbelica.... la Casa Capsa. In seara asta, la milonga, vreau sa fiu ca intr-un film... filmul meu de la Casa Capsa, departe de realitatea cotidina... M-am pus in fata oglinzii, si am inceput sa ma gandesc... sa ma intorc in timp... ma gandeam ca merg la “Casa Capsa” la milonga, am inceput sa vad Calea Victoriei cu cladirile ei vechi, cu splendide ornamente florale din fier forjat, apoi cadrul coboara din vazduh spre geamurile mari de sticla prin care ghicesc dansatori in spatele perdelelor diafane... gandul intra in cladirea de pe coltz si vad, asa, ca prin ceatza o sala eleganta luminata de candelabre, dansatori in miscare.... incepe sa se auda si muzica... fredonez o Cumparcita.
... in fatza dulapului, incep sa scot rochiile si sa le arunc pe pat cele cu care m-as potrivi in seara asta... ar trebui sa fie ceva matasuri?... si poate ceva cu dantele fine?... poate ar merge ceva cu franjuri sau cu margele... din nou in fatza oglinzi, incep sa-mi strang parul cu o mana si cu alta sa incerc cate o rochie, pe rand... sa fie lila? Sa fie neagra? Parca nu... doar nu sunt vaduva! ... in plus in seara asta sunt bine dispusa, vreau ceva mai pastel se potriveste mai bine cu starea mea de spirit. Crem sa ramana! Pa-ram-pam--pam-pam... Ra-ra-ra—ra--ra...Ram-pam--pam –pam... inca o verifiacre in oglinda... parul e bine prins, rochia shade bine; incep sa asortez cerceii ... cristal? Ra-ra-ra....Ram-pam--pam-pam...ii atarn asa langa urecehe: Nu, nu sunt candelabru... cristatele sunt deja acolo in sala, atarnate de tavan... ar parea ca vreau prea mult sa ma potrivesc cu sala... Ra-ra--ra—ra... mai caut prin cutiutzele de catifea... sau poate ceva cu auriu? Sa se asorteze cu pantofii? Auriu parca e prea mult... sau poate perlele? Daaa, minunat! Perlele merg de minune!... Ra-ra--ra—ra!... Mmmm, parca as manca si un Joffre... sau o inghetata? Ah, sa nu-mi uit manusile!
Chem o masina si plec! Pe drum sunt nerabdatoare, abiea astept sa ajung... ce, Doamne iarta-ma?.... doar am mai fost la milonga,... da, dar nu la Capsa...! Ra-ra—ra—ra, Ram--pam-pam-pam... Aici va rog sa opriti, ii spun soferului. Ii dau banii, inchid pormoneul si-l bag in geanta... va multumesc! O seara frumoasa va doresc! ... si cobor.
Restul... il cunoasteti, doar ati fost si voi acolo...!
Comentarii