Tango: Copy - Paste

De Craciun, cand toata lumea are ceva mai multa vreme libera, ma uitam eu la demonstratiile de asta vara de la Tango Camp, din Grecia. Vad un demo, doua, dupa care mi se pare ceva dubios... ce sa fie...? Era un video cu Naveira si Giselle Anne, care mie sincer nu-mi zice mare lucru, da, da, stiu, stiu, Naveira, tatucu’ tangoului etc... o fi pentru unii; da, recunosc e un bun profesor, am vazut niste inregistrari cu niste seminarii d’ale lui, dar, tot nu-mi place cum danseaza; in fine, chestiune de gusturi personale, dar sa revenim: deruland acel video, ma uit mai bine la cum dansa ea, Giselle, si exclam: Uite-o pe X-uleasca!!! (X-uleasca fiind o tanguera de pe la noi!) Ma uitam, pe ecran o vedeam Giselle, dar in mintea mea, imaginea X-uleascai se suprapunea peste imaginea Gisellei. Cum se explica? Sa va las sa ghiciti?... Nu, va zic ce am vazut eu, perceptie personala... Giselle, din punctul meu de vedere, danseaza in genunchi... cum adica? Adica cu genunchi prea flexati... poate d’asta si poarta numai pantaloni, rosii... pe de-o parte sa nu se vada piciorele prea indoite, ca nu dau bine la public probabil sau sa nu-i fure secretul, si pe de alta parte rosii ca sa distraga atentia publicului de la detalii. Asta odata.

Apoi ma mai uit, eu, ma mai uit, si vine un demo cu Javier si Stela Misse, demo care la vremea respectiva mi-a placut cel mai mult dintre toate demo-urile de la Tango Camp din Grecia, in ciuda faptului ca am o parere proprie despre Javier ca profesor. Si ce-mi vad ochii? In Stela recunosteam o alta dansatoare de pe meleagurile romanesti... Dupa cum calca, dupa cum se misca, dupa attitudine.... mai multe. Zic, aha, deci, da.

Interesant e ca , si intr-un caz si in altul, cele doua tangueras erau intradevar fane ale Gisellei si ale Andreei Misse. Deci, lucrurile se explica, in parte, in mod evident.

Dar lucrurile nu se opresc aici, sau mai bine zis, nu se opresc numai la doamne. Obisnuiam sa dansez destul de mult cu cineva, si in ultima vreme a dezvoltat niste miscari, inca nerafinate, care sa de-a naiba daca stiam de unde sa le iau... ca nu vedeam pe nimeni facand asa. Mister si groaza. Aveam o banuiala, dar nu eram sigura. Dar, ce sa vezi? Saptamana trecuta la o milonga, dansez cu unii din profesorii nostri, autohtoni. In mai putin de jumatate de melodie, am recunoscut in gesturile lui, sursa de inspiratie a celui care l-a copiat. Ca a fost “copiat”/”imitat” nu ma deranja absolut de loc, ce m-a izbit a fost cat de fidela ii putea fi copia. Cat de fin a fost observatorul/copiatorul (si nu o zic in mod peiorativ!). Era uluitor. Gesturi/miscari abiea imperceptibile la muza/instructor, erau perfect reproduse si mult exagerate de “poet”/elev! Nu mi-a venit sa cred! Diferenta era ca pe unul se potriveau... pe celalalt ... mai bine ma abtin.

So, ca si concluzie... nu condamn copierea, atata vreme cat ramane la nivel de studiu, e absolut ok; ideea e sa luam de la maestrii nostrii preferati cat si ce ni se potriveste, si sa nu devenim niste duplicate... ar fi pacat sa nu dam/aratam lumii ceva ce e numai al nostru si sa tinem originalitatea nostra ascunsa sub o copie imperfecta. Altfel unde o sa ajungem? O sa avem in Romania cate un duplicat din fiecare mare maestru? Asta ar fi un caz fericit, mai nashpa ar fi sa avem cate 2-3 "sosii" ale lui Giselle, ale Geraldinei, ale Corinei, Mondinei sau, in cazul domnilor cate 2-3 exemplare din Naveira, Javier, Cicho, Arce, Ismael... ?