Tango and... prejudice?

Ma grabeam eu intr-o seara sa ajung la o lectie privata, si in geanta tzzrrr-tzzzrrr telefonul. Era un tanguero, si din vorba in vorba i-am zis incotro ma duceam.

Zilele urmatoare la o practica, respectivul tanguero vine intins sa ma invite la dans. Dupa primul dans, schimbam noi impresii si la un momentdat imi zice, evident placut impresionat de dansul meu: “Foarte frumos! Nu stiu ce ti-a zis la privata, dar se vede clar!” ... incepuse muzica deja, si lumea se misca pe pista, am inceput sa dansam.... nu am inteles ce a vrut sa zica... dar cum deja dansam, si nu puteam lamuri problema in timpul dansului, am inceput sa analizez: nu dansam diferit de alte dati, exersam ca la o practica obisnuita... nu faceam nimic nou, dansam asa cum dansez eu si atat. Ce se vedea clar? Cine ce sa-mi zica? Eram buimacita toata... Nu intelegeam nimic.

Se termina si melodia si intreb:

Eu: Stai putin... despre ce vorbesti? Ce se vede diferit in dansul meu? Cine ce trebuia sa-mi zica?

El: pai ziceai ca ai fost la o lectie privata saptaman asta.

Eu: da, am fost...

El: si ai luat o lectie cu X nu-i asa?... ca ziceai ca te duci in zona Q a orasului...

Eu: nu, nu am luat in viata mea nici o lectie cu X! Dar de ce ma intrebi? E ceva diferit in dansul meu?

El: am crezut ca ai luat lectii private cu X... a fost o deducere...

Eu: am fost in zona Q a orasului intr-adevar, dar am fost sa dau o lectie privata, nu sa iau o lectie privata... Mai zi-mi odata, cum ti se pare schimbat dansul meu?... Ce e diferit? Ca mie nu mi se pare ca am schimbat nimic... dansez asa cum dansez eu de obicei...

Incepe muzica, si evident incurcat, el tanguero, porneste dansul si scapa din aceasta situatie...

So... concluzia in acest caz: doar pentru ca cineva crede ca am luat lectii cu profesorii X, Y si Z, care, pe scara personala de valori a persoanei respective, se afla in top, va duce la o crestere a calitatii dansului dvs. in ochii acelei persoanei. Doar pentru ca cineva crede ca ati fost la cursurile pe care el/ea le apreciaza, va simti o crestere in dansul vostru, chiar daca dvs n-ati fost nici cu gandul la acele lectii... sa fie ok oare?

Concluzia generala:

Vedem ce ne asteptam sa vedem, ... simtim cea ce ne asteptam sa simtim, ... auzim ce ne asteptam sa auzim... Sa fie oare juste aceste aprecieri?

Cred ca prezentul ar trebui sa primeze si sa nu mai avem asteptari, si sa evaluam exact ce este in momentul prezentului, ce exista in realitate, si nu doar in mintea noastra.

Daca am fost sa lupt in cruciade nu inseamna ca sunt mai crestina sau cred mai mult in Dumnezeu, si nici daca am fost la "Mecca" sau daca am atins "pamantul sfant" nu ma face mai deosebita... decat poate daca as sta un timp considerabil pe acolo :)... 

PS: Spuneti-mi care sunt profesorii vostrii preferati, ca sa iau lectii cu ei, si sa pot creste un pic in ochii vostri! ☺ sa-mi fac planu’ pe anu’ care vine...!