Adevarata calatorie

Am primit un mail azi cu un link, si mi-a placut nespus ce am citi acolo. Poate ca o parte din voi au citit-o deja, dar mi-a placut atat de mult incat am cerut aprobarea autoarei de a face publica aceasta Nota de pe FB. Eu m-am regasit in ea. Cand am citit-o am retrait momente pe care nu as fi niciodata in stare sa le pun in cuvinte atat de frumos cum a facut-o ea. Dar va las pe voi acum sa cititi.

Adevarata calatorie - de Roxana Manda

Azi am simtit ca ma voi naste….azi, cand ma pregateam sa spun ca nu mai stiu sa fiu….

Rataceam de atata timp in nefiinta ,in constienta negurei din mine si din jur, incat, o noua existenta imi parea deja straina.

Iata insa ca, inca o data, atingerea dumnezeiasca m-a intors catre lumina, prin cuvant: voi fi eu.

Samanta fericirii incolteste neasteptat de usor inlauntrul meu caci gandul viitoarei individualitati imi aduce forma dupa care tanjeam atat de mult in nemarginit. Voi parasi intregul, da, dar resimt asta ca pe o eliberare. Eu parte , devin tot.

Incep, astfel, sa ma-nalt, din marea de spirite ce salasluiesc in adancul pamantului, pentru a porni in aceasta calatorie mult asteptata. Urmez lumina si cuvantul, iar ele, ma poarta catre suprafata.

Primesc trup , in ascensiunea mea, trup din trupul Terrei, si strat cu strat ma invelesc in el, conturul definindu-se dincolo de vointa mea. Lutul fierbinte se muleaza pe forma ce pare a exista dintotdeauna , dandu-mi de acum posibilitatea sa ma delimitez de restul, sa ma ating, sa ma simt ca eu.

Am devenit un tot , si, din acest moment, cuvantul cel dintai, pe care l-am perceput la inceput ca o chemare in interiorul meu, devine vers, iar sunetul muzica, si Doamne ce muzica, de parca m-as fi nascut numai pentru bucuria de a o asculta….

Pare sa vina de mai sus, de unde vine si lumina, dinspre lumea catre care se deschide fereastra aflata inaintea mea.

Sfioasa, patrund in acel spatiu de dincolo si ma descopar covarsita de imensitatea, nelimitarea lui.

Totul e in armonie, fiecare forma de viata pare sa vibreze cu si pentru celelalte….

Raman inmarmurita cateva secunde, privind acest peisaj desavarsit, si ma dezmeticesc numai cand tacerea din jur este intrerupta de… prima mea respiratie.

Am simtit-o intamplandu-se, fara voia mea, atat de natural, ca o cerinta a trupului pentru a continua sa existe in sprijinul meu, si aducand cu ea necesitatea urmatoarei, intocmai unei dependente fara de care nu pot trai, dar care, totodata, ma apropie de moarte.

Sfarsitul nu ma sperie insa. Sunt fericita chiar si in aceasta efemeritate, sunt fericita sa pot invata , si intuiesc ca lectia mea va veni prin muzica….

Chiar in momentele cand mintea-mi framanta astfel de ganduri, cantarea ce am auzit-o in zori m-a invaluit iar, rapindu-ma dispre mine catre ea si chemandu-ma in locul de unde provine.

Stangace, am pornit pe acest drum , avand-o drept calauza, si m-am oprit numai cand i-am gasit sursa…..

Erau oameni , ca si mine, toti un suflet, si sufletul armonie de sunete!

Priveam minunata cum mainile artistilor reuseau sa dea sens vibratiei corzilor si, in timp ce cantau deveneau una cu propriul instrument. Entuziasmul , daruirea lor, ma imbia, astfel ca , incet , pe nesimtite, m-am descoperit miscandu-ma in ritmul dat de ei.

Pe masura ce melodia curgea ,dansul dezvaluia cele mai intime detalii ale fiintei mele. Ma regaseam in fiecare clipa mai aproape de cine sunt, de creatie , de Dumnezeu si pentru prima data am avut sentimentul ca … aici, oriunde, … sunt acasa.

Am inchis ochii dorind sa pastrez fiorul pentru totdeauna si din acea clipa o lume noua mi s-a ivit.

Simpla, fara forme , doar gand si emotie, m-a indemnat sa vad dincolo de evident, dincolo de ceea ce credeam a fi eu, si mi-a dat totodata senzatia stranie ca ma pierd in mine, in jur, ca si cum Eu nu ar exista….

Inexplicabil , teama m-a cuprins asa ca i-am redeschis.

Chiar atunci , o voce puternica mi s-a adresat , intrebandu-ma: dansam?

M-am intors catre ea, pentru a zari un chip strain, ce astepta , zambind….

Ce inseamna sa dansam? am intrebat eu.

…..Uita de tine! Asa vei gasi raspunsul…. si te vei regasi…

Iar tu?

Voi face acelasi lucru.

….Dar cum sa uit de mine?

Urmandu-ma!

….De ce as face asta cand am totul? de ce sa renunt la mine?

Nu ai totul, dar renuntand la eul tau l-ai putea avea!

Cine esti tu sa-mi spui lucrurile acestea?

Eu sunt tu!

Nu ai cum sa fii eu , pentru ca eu sunt eu.

Eu si tu nu exista! Trebuie sa uiti de Tine, ca sa vezi cine esti.

Si ma vei ajuta?

Numai pentru ca si tu iti doresti asta.

De unde stii?

Am vazut…. Si apoi a intins mana catre a mea asteptand din nou un semn.

I-am oferit-o tremurand, nestiind ce urma sa fie….

Cu o strangere delicata mi-a cuprins-o intr-a lui. Pe urma, cu cealalta m-a adus aproape…,aproape de tampla si de pieptul sau daruindu-mi caldura, si incet, cu rabdare, ajutandu-ma sa ma relaxez in aceasta postura neobisnuita.

Desi totul mi-era necunoscut, cand am inceput sa pasim pe acordurile orchestrei, mi s-a parut lucrul cel mai natural cu putinta...Din acel moment am urmat ritmul lui si nu pe cel am muzicii, iar pentru a-l simti cat mai clar, am inchis ochii.

Clipele dinaintea invitatiei, cand dansam si am uitat de mine, au revenit numaidecat, dar, de aceasta data, nu am mai fost cuprinsa de teama ci de o stare de impacare, liniste care a durat minute in sir…

As fi vrut sa ramanem asa, o vesnicie, insa el a ales altceva…..

Fara sa-mi spuna nimic a inceput sa schimbe ritmul , sa imi imprime miscari tot mai complexe, iar eu ma surpindeam facandu-le fara sa fi crezut vreodata ca am sa pot.

Am redeschis ochii, speriata , sa vad ca in jur, se adunasera oameni, multi , in ce in ce mai multi ,soptind , zambind , aplaudand….

Confuza, l-am intrebat: pentru noi?

Mi-a raspuns zambind: da… iar dansul a continuat, din ce in ce mai lin , dar, totodata, mai complex.

Publicul se minuna si aplauda intr-o frenezie…

Cuprinsa de incantare am zambit si eu. Inima imi tresarea de bucurie ca pot dansa, si dansul meu e atat de apreciat de oamenii din jur.

Muzica a revenit in prim plan si suita de note ce a urmat m-a inspirat intr-atat, incat, fara sa ezit , am preluat initiativa , miscandu-ma in ritmul propriu. Aplauzele s-au intetit , la fel si curajul de meu de a face mai mult…Felurite idei se iveau, iar eu le materializam fara sa mai tin cont de ceea ce dorea partenerul.

Mi se parea incredibil, ca, in timp ce initiativa mea capata amploare, el se retragea, lasandu-mi spatiul de care aveam nevoie. Nu trebuia sa zic nimic , sa fortez, iar spre sfarsit aproape ca dansam singura….

Piesa s-a terminat dupa cateva minute, in exclamatiile pline de admiratie ale publicului.

Cand atmosfera s-a linistit , l-am privit din nou incercand sa gasesc aceeasi bucurie pe care o simteam eu. El, insa, parea trist….

Ce s-a intamplat? am intrebat nedumerita.

Ce speram sa nu se intample…

Adica?

Ai cazut …. in capcana formei….

Ce vrei sa spui?

Pentru cateva momente, ai reusit sa te abandonezi , asa cum ti-am spus ca va trebui sa faci , incat sa putem dansa....dar a fost de nevoie de atat de putin , de o simpla scanteie, incat se se reaprinda trufia , orgoliul, eul, si sa te instrainezi de mine , de … dans….

Nu ai inteles inca….scopul creatorului nu este sa-i fie admirata creatia...

A urmat o pauza , in care totul mi s-a derulat din nou in minte. Mi-am dat seama ca am gresit si, coborand privirea in pamant i-am spus… probabil nu eram pregatita …

Ba da, a raspuns el, dar n-ai vrut indeajuns.

……….

Dupa acel episod nu l-am mai vazut ….

In fiecare seara veneam in locul respectiv sa dansez si abia aveam timp sa respir intre piese, cu atat mai mult cu cat nu erau putini cei care doreau sa imi fie parteneri. El insa nu se arata.

Timpul trecea si dansul meu devenea tot mai complex , spectaculos, ca urmare si numarul celor ce ma aclamau a crescut.

….Dar petrecerea se termina la un moment dat ….si goliciunea pe care o simteam revenea din ce in ce mai acut dupa fiecare sfarsit. Vorbele sale imi rasunau atunci in minte, iar dezamagirea fata de mine insami lua locul satisfactiei.

Intr-o seara, in timp ce ma indreptam catre noua locatie stabilita, o ploaie torentiala a izbucnit obligandu-ma sa caut un adapost.

Am gasit in apropiere o biserica, din acelea unde lumina e difuza si aerul cu iz de vechi, in care timpul pare sa stea in loc si prin asta sa aduca impacare sufletelor nelinistite. Am intrat, minunata de frumusetea vitraliilor si m-am pironit in fata unuia dintre ele admirandu-i culorile… ascultand ropotul ploii….

Nu stiu cat am ramas acolo. Mi-amintesc doar ca, am revenit din visare cand se mai auzea numai sunetul ultimelor picaturi izbindu-se de geam.

Doua dintre ele mi-au atras atentia. Din momentul impactului, zdrobite, au pornit in josul vitraliului , catre pamant . Cu cat se apropiau de sfarsitul drumului cu atat pareau a tanji mai mult una dupa dupa cealalta si chiar inainte sa a se stinge s-au contopit.

S-a format un tot, o noua picatura, perfecta, nascuta din dizolvarea celor doua.

Fara sa realizez frumusetea a ceea ce se intampla am privit indelung scena, cand , deodata …. am inteles! Mi-era limpede …

A fi intreg inseamna a fi parte; adevarata calatorie e intoarcerea!

Am alergat intr-o suflare spre petrecerea care incepuse deja sperand cu toata fiinta sa-l regasesc pe El printre dansatori. Vroiam sa-I spun , sa-I arat ca ceea ce a vazut in mine e adevarat, sa-l vad din nou zambind.

Am incercat sa-l reperez in multime minute in sir, dar a fost in zadar…..

Atunci , m-am simtit cu adevarat singura , parasita . Ma uitam straina la multimea ce venise pentru a admira spectacolul , pentru a ma vedea dansand, dar, de data aceasta, am ales refugiul unui colt al incaperii , ramanand astfel un simplu privitor.

Ii urmaream pe ceilalti si realizam ca , pentru multi dintre ei ,dansul, e o simpla rutina, menita a atrage atentia….Mi se pareau atat de goi… asa cum am fost eu nu demult, si numai in acel moment am inteles cu adevarat tristetea lui …

Ultima piesa a fost anuntata. M-am ridicat si ma pregateam sa plec … cand aceeasi voce puternica m-a intrebat: dansam?

Nu am avut nevoie de mai mult, incat sa tresar de bucurie , sa-mi simt inima batand cu putere in tample si, cuprinsa de emotie, sa raman fara cuvinte.

I-am oferit mana si am pornit impreuna spre ringul de dans….

In seara aceea m-am abandonat in bratele sale, pierzandu-mi reperele, devenind cu adevarat intreaga….