Uitasem. In vartejul evenimentelor care tot vin, si vin, si vin, si vin, si nu mai stii la care sa mergi si unde sa te duci… “Aleea de tango din Cismigiu” era o imagine undeva departe, intr-o carte uitata pe un raft prafuit in biblioteca.
Aseara cand am vazut anuntul pentru milonga de joi la debarcaderul din Cismigiu, si a intrebat cineva de pozele de atunci, am inceput sa scotocesc prin cutiile cu CD-uri cu poze.
Mi-amintesc de vara acea. A fost una foarte, foarte calda, chiar fierbinte, pana la ora 6 seara nu-ti venea sa iesi din casa, si chiar si la 6 era inca foarte cald afara. M-am tot intrebat, cum naiba puteau organizatorii sa mearga in fiecare sambata si duminica in parc, de la ora 2 la pranz!
Pe vremea aceea mergeam la cursuri la cealalta scoala de tango, si desi erau concurente, m-am dus si eu curioasa pe aleea din Cismigiu, sa vaz ce se intampla cu tangoul. Acolo mi-am paradit pantofii de dans facuti pe Academiei, la ‘Nea Dumitru… una din perechi… oricum erau cam dusi, dar acolo pe asfalt le-am facut literalmente gauri in talpa ☺☺☺.
Curiosi, se adunau ca la urs si se uitau la dansatori, sau cei mai varstnici sedeau insirati pe bacute si asculta probabil cu nostalgie muzica; nu erau multi dansatori, pentru ca fiind vara si week-end si cald, parte din ei erau plecati, parte din ei se piteau de caldura, si nu mai punem la socoteala ca in vara lui 2006 numarul dansatorilor de tango era inca foarte redus fata de ce se intampla acum. Tandele erau despartite de un spot publicitar “In bucuresti se danseaza iar tango!...” nu-mi mai amintesc textul cu care se continua spotul publicitar, dar inca imi aduc aminte vocea si muzica de tango de pe fundal, apoi cantau Alexandru si Horia, iar la inchidere, in loc de Cumparcita se punea Tango Negro si Toca Tango. Spre toamna, la ora 8 punct, cand incepea sa cada lumina, venea stolul de ciori; Cronc! Cronc! Cronc! Parca veneau sa ne dea stingerea. Cand auzeam ciorile stiam ca distractia se fini. Cablurile de curent electric se rulau pe mosorul cel mare si greu, statia de amplificare si boxele se impachetau si se urcau in masina si gata; un suc la terasa de unde se lua curent electric pentru toate astea, si acasa.
La vremea respectiva ar fi trebuit sa fie cel mai mare eveniment de promovare a tangoului – o vara intreaga, week-end de week-end, 2 zile pe saptamana, 7 ore pe zi, lectii de initiere, muzica, totul gratuit!!! Sincer, nu stiu cata lume s-a apucat de tango ca urmare a acestui eveniment - pentru ca a fost un effort, sa recunoastem!!! - dar cel putin pentru cateva persoane, pe care le-am vazut acolo in mod constant, si nu neaparat dansatori, dar privitori, week-end-urile de pe aleea din Cismigiu au insemnat intalnirea/reintalnirea cu tangoul, muzica si dans.
Inca de atunci am vrut sa pun pozele astea undeva, dar nu stiam unde si cum. Multa vreme m-am intrebat ce-o sa fac cu ele, ca n-aveam ce sa fac cu ele! Nu aveam site, nu existau bloguri, nu stiam de picasa sau flicker sau alte d’astea, si nu sunt nici fotograf profesionist sa le expun pe undeva in expozitii. Acum ca uitasem cu totul de ele, iata s-a ivit ocazia! Vorba unui coechipier din brasla “pozele astea sunt déjà vintage”!
Poze din 11 iunie 2006:
Pentru nostalgici, mai multe poze pe site-ul oficial: http://www.eltango.ro/aleeadetango/index.htm
Acum, din nou, dansam in Cismigiu: joi seara, 26 august, la debarcader ! Cu siguranta pozele vor arata cu totul altfel de data asta! ☺ N-ati dansat niciodata in parc, sub cerul liber??? Avem acum ocazia sa dansam in Cismigiu, si nu pe asfalt, ci pe podea de lemn! Ne vedem acolo! ☺
Comentarii