In primavara. Cu cateva luni in urma. Discutie aprinsa cu un tanguero la o milonga. Nu stiu cum a venit vorba, dar am ajuns foarte repede la subiectul “Cum calca leaderul?” Cu varful sau cu calcaiul? Eu o tin pe a mea ca se calca cu calcaiul, el, o tine pe a lui, ca nu, ca se calca cu varful.
Zic eu, ca sa mai calmam situatia, incercand sa gasesc un punct comun:
“Bine fie… ca sa fie mai clar, maturi podeaua cu varful, si in ultimul moment pui calcaiul si calci, rulezi talpa de la calcai spre varf, asa suntem de accord?”.
El: “NU, duci piciorul cu varful degetelor si pui pernita si apoi la sfarsit calcaiul”
Deja imi iesea fum pe nas si pe urechi. Nu mai puteam de nervi, nu de contrazicere, ci de attitudine.
Zic: Bine, hai sa lamurim un lucru: despre ce vorbim? Despre dansul la milonga sau despre show-ul pe scena? Eu zic ca la milonga, eveniment social, tot poporul pune calcaiul. Dar pe scena la show, sunt de accord, pentru frumusetea si lungimea pasului, ca sa acoperi toata scena te duci cu varful. Acum depinde unde esti… dar, nu inteleg, tu ce vrei? Sa inveti sa dansezi numai pentru scena?
El: (foarte convins si plin de el) evident!
Zic: Foarte tare! Si pana ajungi tu sa dansezi numai pe scena, la milonga o sa dansezi numai ca pe scena? Huston, we have a problem here. (déjà in capul meu se aprindea un bec roshu intermitent, si incepuse sa sune alarma, nii-noo-nii-noo-nii-noo, totul intr-un nor de fum) La milonga in primul rand, nu e destul spatiu, iar in scurt timp nu va mai fi deloc. In al doilea rand, tehnica de pas de care vorbesti tu iti lungeste pasul. De ce ai face pasi atat de mari la milonga unde nu ai loc??? Si nu inteleg de ce sa calci cu varful?!?! Nu e natural… daca pui varful o sa indoi genunchiul, invariabil; daca pui calcaiul o sa ai genunchi drepti…. De ce ai vrea sa dansezi “in genunchi”, sa arati de parca ai dansa ca “Piticot” cu picioarele indoite? Ti-ar influenta si transferul de greutate… in fine, sunt mai multe chestiuni aici…
El: Nu, asa se calca, cu varful!... Eu asa stiu, eu asa am invatat… – a continuat el foarte vehement
Eu: Scuza-ma ca te intrerup, dar daca tu ai invatat asa, asta nu inseamna ca detii adevarul absolut… exista mai multe variante de a face acelas lucru… daca tu stii doar o varianta nu inseamna ca e singura, sau ca e singura corecta!!!
Eram destul de incordata, si vorbeam cu naduf, pentru ca opozitia cu care ma confruntam ma scotea din minti! Nici un pic de deschidere…la nou? Cu toate acestea am mai incercat:
Eu: Chiar si eu ca follower, de la mai multe “profe” care au trecut pe aici am invatat ca pasul meu fatza e cu calcaiul… daca imi imaginez un leader incepator calcand cu varful vad o mare baletare cu pasi imensi la milonga… nu poti invata tehnica de show, de scena pana nu o stii pe cea de “bodega”… taverna. In fine. E parerea ta, eu o am pe a mea, nu vreau sa te contrazic, dar gandeste-te la toate aspectele de care am vorbit.
Cred ca discutia ar fi putut continua la nesfarsit, fara nici un rezultat, doar cu un consum de nervi si de energie inutil, dar el tanguero s-a ridicat, mi-a aruncat zambitor si arogant “Mai vorbim pe tema asta” si a plecat.
Zilele urmatoare am tot rumegat discutia respectiva. Indoiala incepuse sa se strecoare in mintea mea… imi zic “cu siguranta, dintr-un punct de vedere are dreptate, … dar doar pentru show, nu pentru milonga”… cuvantul show mi-a sclipit in minte, si m-am dus repede la toate pozele facute pe la demonstratii si pe la lectiile tinute de profesorii care au trecut pe aici, ca sa vad cum calca ei. In lipsa tensiunii contrazicerii, creierul a inceput sa functioneze fluent si au inceput sa iasa lucruri din memorie la suprafatza. Stiam sigur ca Javier Rodriguez calca cu calcaiul, imi venea in ochi o poza de la JCC pe care cred ca am pus-o si pe net. Mi-am adus aminte apoi de seminarul cu Ney din 2007 “Top 10 greseli pentru leader si follower”. Acel seminar a fost prima mea lectie de tehnica in ceea ce priveste calcatul si postura si imbratisarea. Mi-am adus aminte cum ne povestea Ney sa calcam cum sa rulam talpa, cum sa punem greutatea, ce se intampla cu genunchii, cu elefantul si cu lebadutza, si cu hornul, etc, etc.
Apoi, mi-am adus aminte de seminarul cu Murat de la primul festival de la Brasov din 2008, unde a cerut un voluntar pentru a explica ceva. Si m-am oferit; si m-a descaltzat de pantof, si a aratat cu degetul pe talpa mea cum calca orice om (si m-a bushit rasul, ca ma gadil in talpa) cum e calcatura omului normal, aia ergonomica, asa cum e construit corpul omenesc. Ce spunea Ney si ce spunea Murat se suprapunea si se completa, iar imaginea devenea din ce in ce mai clara si mai complexa.
Ronen a fost in aceeasi directie luna trecuta la Brasov. Totul se confirma.
Pozele facute de mine, pe care le-am revazut in scopul acesta, mi-au confirmat inca odata parerea mea si informatiile de la seminarii: ca principiu general, in tango se calca cu caicaiul. Nu asa oricum. Sunt multe chestiuni de nuanta. N-am de gand sa spun aici ce si cum, intrebati-va profesorii, la lectii, o sa va explice corect, ce si cum… sper ☺ !!! Cand spun ca in tango in principiu se calca cu caicaiul, ma refer mai ales la caminar; evident sunt pasi si “figuri” unde se pune varful, si nu pivotezi pe calcai… Dar inca odata, totul are nuante. Nu le luati ca atare.
Asta e parerea mea acum; e foarte posibil sa ma inshel amarnic, iar peste cativa ani sa vin cu un alt post si sa-mi pun cenusha in cap si sa zic altceva… nimeni nu le stie pe toate si nu detine adevarul absolut, nu am pretentia ca sunt Mafalda ☺, e doar parerea mea de azi in urma informatiilor adunate de pana acum. Mai luati si voi videos la puricat, mai uitati-va la poze, mai cititi pe net, documentati-va, faceti-va propria parere, cu informatii din cat mai multe surse! Repet, din cat mai multe surse.
Incercati si voi in oglinda: calcati in fatza punand mai intai calcaiul in pamant si vedeti ce se intampla cu genunchiul, si incercati sa calcati apoi cu varful si vedeti ce se intampla cu genunchiul cand transferati greutatea, mai ales la viteza, la pasi consecutive, daca nu aveti control… vedeti ce se intampla cu amandoi genunchii, si cel din fata si cel din spate, in ambele cazuri. Si transferati greutatea, in fata si in spate, pentru ambele cazuri. Vedeti ce se intampla ☺ cu genunchii, stau drepti, se intind? Cadeti in pas? Uita-ti-va la voi in oglinda si vedeti care varianta arata mai bine si mai normal… care vi se pare mai confortabila? Verificati singuri pe propria piele, nu mai luati lucruri de’a gata ca adevaruri absolute, treceti si prin filtrul vostru. Incercati. Experimentati cat mai multe variante. Invatati cat mai multe variante, de la cat mai multi profesori, n-are ce sa va strice ☺ La un moment dat o sa ajungeti la un numitor comun.
In mare parte, acelas lucru e valabil si pentru fete, pentru follower, pentru pasul fatza, doar ca lucrurile se nuantzeaza putin, ca noi mai avem si tocuri ☺ Again, precum spuneam: principiul e acelas, e doar o chestiune de nuanta… ☺
In pozele de mai jos, ii avem pe Javier Rodriguez, Lucho Lucero, Sebastian Arce, Ismael Ludman, Ney Melo, Ronen Khayat, Gonzalo Orihuela, Ricardo Lang, Francisco Forquera, toti calca in pas fatza (caminar), in diferite ipostaze, cu calcaiul, cu genunchii intinsi, nu indoiti… n-am zis genunchi blocati, e o diferenta…. de nuanta. ☺ So, baieti, hai sa nu mai baletam ca balerinele pe scena cand suntem la milonga, … sa fim putin naturali si mai barbati!!! Ce-o fi? ☺
Comentarii
Nana, mi-a facut mare placere felul in care iti argumentai ideile; seriozitatea cu care ai recitit materia din urma (poze etc.) e adorabila! :)))
Totusi, ce sari asa la beregata omului? :)) Daca-i place sa calce cu virful - virful sa fie!... Mai bine, intreaba-te: cum te face sa te simti? Are ceva interesant de povestit, in dans? E sensibil, reuseste sa exprime ce se intimpla in muzica? Are gesturi comode? E cu tine, e acolo? Ce sa mai zic... aaa, miroase frumos? Pina la urma in timpul dansului, sa zicem pe "Poema" lui Canaro, tu nu te uiti la pantofii lui (sper). Din partea mea poate sa calce si cu genunchiul! :P
Inteleg, vorbeai de niste principii. Dar pina la urma, cred ca adevarul il afli tot la persoana intii. Din proprie experienta am realizat ca tot ceea ce percepi din public se poate sa nu coincida cu ceea ce se vede din interior, cind tu insuti esti in imbratisare. Am vazut fete care, privite de departe, se misca frumos, corect, gratios... dar dansind cu ele, constati ca sint reci, insensibile, goale pe dinauntru, fara nici un fior emotional, n-aud muzica, si in general sint mai preocupate de felul in care arata, decit de a fi cu tine, de a-ti darui ceva. Asa incit, reiau: ai dansat personal cu omul? Sigur, principial vorbind, poate ca pasii facuti cu virful sint mai fortati, mai lungi si mai incomozi. Dar poate ca are, de exemplu, o sensibilitate cu totul aparte, care compenseaza aceste fleacuri, pina la urma. Adevarul nu-l afli vorbind, ci la persoana intii, dansind. E tango, nu filozofie! :)
Si, de fapt, ma gindesc ca abstractizind pe tema "virful - baleteaza - pasi largi - maestrii pasesc cu calciiul" fara sa povestesti pur si simplu cum e frate sa dansezi cu partenerul asta, cazi in propria groapa: te preocupi mai mult de aspect decit de senzatie, mai mult de scena decit de taverna! :))) :P
Dan
Ionut
Este de departe aceasi observatie care mi se tot face: "trebuie sa ai genunchii intinsi ca follower, ca sa te poti infinge in sol". Si daca mie imi place sa dansez cu ei flexati, unde este crima?
Pe de alta parte, nu cred ca este cineva care sa nege faptul ca "in mod natural" calcam intai cu calcaiul atunci cand mergem pe strada spre inainte, si intai cu varful atunci cand mergem pe strada cu spatele. Tangoul fiind un dans in care mersul primeaza, este natural sa facem asa.
Cu toate acestea, sunt corectata mereu sa calc intai cu varful nu numai atunci cand fac pasi spate ci si atunci cand fac pasi fata, sau laterali. Cum e corect in acest caz? Primeaza estetica in locul naturaletii?
@Alexandru Dan: Si mie mi se pare ca este un post despre "aspect" si nu despre "subiect". De asemenea destul de agresiv.
@Ionut: Mi se pare o idee excelenta sa incercati sa faceti diferite figuri si structuri in care tu calci intai cu calcaiul si apoi aceasi figura si tu calci intai cu varful. De vazut diferente.
@Nana: Keep up the "good" work!
Calcaiul mai intai (pentru mersul in fata) este o solutie anatomica si in majoritatea situatiilor consuma mai putina energie (totul depinde pana la urma de postura, dinamica si corpul persoanei).
Pe de alta parte m-am 'jucat' cu diverse variante de a pasi, am vazut ca se poate merge si cu genunchii drepti + varful mai intai, inclusiv pasi mici/mari, asa ca de putut nu doar ca se poate dansa la o milonga folosind mersul cu varful mai intai (poti sa incerci, la inceput pare un pic ciudat, corpul nu e obisnuit cu asta, dar trebuie sa ajustezi putin si postura ca sa devina un mers ok).
Fiind lenes din fire si pentru ca imi place sa dansez mult, de obicei nu imi bat capul cu modul in care pasesc la un moment dat, mai degraba merg pe aceeasi idee exprimata de Gonzalo: daca faci ceva putin diferit ca in acel moment in dans sa functioneze atunci nu mai conteaza daca e 'in carti' sau nu.
Cred ca a pasi cu varful, cu calcaiul, activand degetele de la picioare, glezna, genunchiul sau soldul, cu varfurile putin desfacute sau paralele cu linia de mers, totul tine de stilul fiecaruia de la un moment dat... O reteta unica ar fi trista prin lipsa diversitatii.
Acum, dincolo de parerea personala pe care tocmai am exprimat-o, apreciez articolul si mai ales fundamentarea lui prin fotografii si pot sa confirm ca nu tin minte sa fi vazut maestri la noi care sa predea mersul cu varful, poate cu vreo doua exceptii in care a fost aratat si acesta ca fiind un alt stil posibil dar pe care ei nu il foloseau.