Huh, … cum sa zic? De unde sa incep?
Eu in general in dans sunt lenesa, si nu-mi place sa depun efort. Ca sa-mi placa dansul tre’ sa fie cat mai confortabil. Daca sunt dezechilibrata sau scoasa din axa, tre’ sa depun efort sa ma reechilibrez si sa ma reaxez, si asta presupune efort, si nu-mi mai place. De asemenea, mai am o meteahna: am invatat eu, la primele mele lectii de tango ca follower-ul tre’ “sa se lase pe leader” in close; desigur, acesta era doar un exercitiu, pentru capatarea increderii in partener, asa cum a facut acum si Gonzalo la Brasov. Insa lucrurile au fost luate ca atare, si multe fete, indiferent de inaltime si greutate, se lasau, la propriu, pe leader; iar leaderii trebuiau sa impinga literalmente followerii… de unde a si aparut o vorba, pe care nu o pot spune public… ;)
Din nefericire, un exercitiu a devenit un fel/stil de dans. Destul de eronat, dupa parerea mea actuala. Era o chestiune de nuanta. Dar eu asa am invatat sa dansez, sprijinindu-ma de partener. Pentru ei nu a fost nici o problema avand in vedere inaltimea si greutatea mea, dar in timp, pentru mine a devenit o problema, pentru ca nu eram nicidata pe picioarele mele, si daca leaderul pleca din close eu cadeam, si in multe miscari aveam dificultati, si nu-mi ieseau multe lucruri si nu intelegeam de ce. Cativa ani mai tarziu dupa cursuri, lectii, seminarii, profesori diferiti, cautari si descoperiri despre tehnici de close embrace, am priceput eu care cum era treaba si au inceput sa-mi pice fisele. Ani la rand am incercat sa-mi corectez aceasta “buba”, sa nu ma mai las pe leaderi, si cred ca nici acum, cand mi-e lene, nu stau in totalitate pe picioarele mele. Puterea obisnuintei corpului bate de departe eforturile de a corecta ceva. So, aveti grija ce si cum invatati, ca poate fi fooooooaaarte greu sa corectezi. N-am zis ca e imposibil sa corectezi ceva, orice e posibil, iti trebe doar o vointa si o disciplina de fier; ajuta daca ai mai facut sporturi si iti cunosti bine corpul, dar, trebe insistat.
Dar sa revenim la problema. Multa vreme, nu s-a predat tehnica de imbratisare in close, era prea putin importanta postura, mai toata lumea dansa mai mult in open, lucru care ma enerva, pentru ca nu ma puteam lasa pe nimeni, si nu-mi puteam manifesta lenea; in open trebuia sa stau pe picioarele mele... adica sa depun efort ☺. Acum se danseaza mai mult in close, lucru care ma foarte bucura, insa, si acum sunt mici “probleme” sa le zicem; pentru un lenes ca mine, unul din inconveniente ar fi ca multi leaderi au o tehnica de tzin followerul pe dreapta lor, ii lasa mult spatiu acolo, si ajung sa danseze cu “femeia la subratz” imi si imaginez cum ar dansa cineva cu un sac de cortofi la subtioara, fara sa-i pese de confortul cartofilor, evident! Multi fac asta din instinct, pentru ca nu sunt obisnuiti sa mearga inainte si sa aibe ceva in fatza lor, asa ca isi aseaza femeia frumusel pe-o parte, ei zic ca danseaza in imbratisare putin in “V”, si asa au vedere la drum. Ba mai mult, chiar daca nefericita are tendinta de a se reaseza central pe pieptul lui cautand un pic de confort, va fi trasa de bratul lui inapoi pe laterala dreapta, desigur, in mod involuntar si inconstient, el fiind mult prea preocupat sa vada drumul pe care merge in cautarea spatiului pe ring ca sa-si poata etala figurile… Un follower obisnuit cu acest mod de dans, nici nu o sa observe acest lucru, si o sa i se para perfect normal sa atarne in permanenta la subtioara leaderului, pentru ca niciodata nu si-a pus problema ca locul ei trebuie sa tinda catre centru.
Daca cumva, leaderul tine fata central, ar mai fi o problema, marea majoritate a leaderilor se cocarjeaza, si isi sug pieptul si sternul… si nah belea… unde sa mai stai lenes? Ramane o imbratisare cam “goala” si cam seaca, tot contactul ramanand in brate si in umeri… nu care cumva sa se atinga piepturili… De ce le-o fi frica sa-si dea cutia toracica la sprijin, la inaintare? Nu stiu…dar mie la lenea mea, mi-ar trebui un piept care sa ma sustina ☺ ☺ ☺ Incercati sa stati un pic drepti, cu pieptul sus, nuuuu, n-am zis inainte, e o chestiune de nuanta…evident aici intervine si unde iti pui centrul de greutate in talpa, si alte lucruri din tehnica de imbratisare, postura, axa, toate se leaga una de cealalta, lucruri pe care le invatati la scoala, la ore, dar sa nu facem aici lectii on-line :) Incercati doar sa nu mai sugeti pieptul cand dansati. Poate in prima faza o sa faceti febra musculara incercand sa stati cu pieptul sus, dar merita efortul! S-ar putea ca fetele sa va prefere pe voi, si n-o sa stie nici ele de ce ☺.
Tot pentru confort… daca conditiile de mai sus sunt indeplinite, ar mai putea fi un lucru… am avut tande dupa care nu intelegeam de ce ma doare ceafa… mi-a luat ceva vreme ca sa ma prind… el impingea cu capul!... Evident eu ii raspundeam cu aceeasi tensiune, si uite asa dansam noi si ne impingeam cap in cap… poate ar fi mai confortabil ca presiunea pe care o transmiteti cu capul s-o coborati in piept, si sa avem ceafa relaxata dupa un dans? Ati incercat sa stati cu capul sus? :)
Macar v-am facut sa va puneti problema? Sa va intrebati voi cum faceti?
So, sa recapitulam, 3 lucruri mari si late in close:
- tineti followerul central pe piept,
- stati drepti, nu va incovoiati cu umerii inainte, nu va aplecati peste fata
- si tineti capul sus.
Nu-i mare scofala, nuh? ;) Cum ar zice romanul din popor, “capul sus si pieptu’nainte”! Cu doar aceste 3 simple lucruri un pic din confortul followerului este garantat! Sunt valabile si pentru followeri, pentru ... confortul leaderului!
Exista déjà leaderi care danseaza asa, sunt preferatii mei. Cautati-i pe pistele de la practica si de la milonga si dansati cu ei; simtiti diferenta! Si am vazut progrese in acest sens in numai 3 luni! Schimbare radicala! Deci se poate :)
Nu acuz, nu zic ca altceva ar fi gresit, nu zic ca alte tehnici nu sunt corecte, nu zic ca asa ar fi corect, nu zic ca le stiu pe toate, tot ce vreau e un pic de confort in dans… pentru lenea mea ☺
Comentarii