Se pare ca la Timisoara Mos Niculae a venit ceva mai devreme… iar cei mai cuminti tangueros din Banat au gasit in ghetutze o milonga! ☺ Prima milonga din Timisoara! Cadou mai frumos nici ca se putea! Asa cum zicea o sustinatoare din Bucuresti, sa fii in prima generatie de tangueros si sa traiesti primele evenimente de tango iti da un sentiment aparte… si apoi, cand vom veni la milonga in bastoane, vom avea ce povestii nepotilor cu voce ragusita si tremurata:
“ - Ehei dragu’ moshului, daca ati stii voi cum dansam noi pe vremea noastra… la prima milonga din Temeschwar… cum ne-om pregatit noi pentru seara ceea, cum om purtat camasha noua, luata pentru seara aia de deshembrie, si cravata noua mi-om targuit… si ne-om lustruit pantofii, si feteleeee… Doamne ce fromos ou fost fetele!!! Gatite, aranjate, parfumate, cu rochii alese si cu flori in par! Stralucitoare le erau privirile la toate!... si ce pofta de dans aveau! Si imi aduc aminte ce faine fura tandele alea, nu prea stiam noi cine canta, dar asa fomos o curs muzica!… Uite vezi tu nepoate baba aia care sta la masa aia de langa intrare? Tot acolo o fost asezata si la primu’ milonga, purta un shal visiniu, care plutea in aer la fiecare pas cand dansam cu ea… si vezi tu nepoate baba aialata, aia inalta si uscata, care danseaza acu’ in coltzul cela? Ce fromos isi mai trecea glezna fina peste piciorul meu…. Ah, uite ca vine si maestrul de ceremonii! Ce mai faci Maestre? Tocmai ii povesteam lu’ nepotu’ cum era pe vremea noastra…
- Bine ai venit tinere la milonga noastra!…intr-adevar, ce vremuri Domn’le, ce vremuri… noi am scris istorie tinere! Asa sa stii! Am fost pionieri! Am fost deschizatori de drumuri! raspunse maestrul cu un zambet larg pe fatza si cu o urma de nostalgie, impreunandu-si multumit mainile peste peste burta, lasandu-se purtat peste timpuri in vremea tineretii sale
Intre timp, pe usha intra un alt moshneag, se vedea pe el ca undeva in tineretile sale fusese bine legat, purta un sacou alb, si dupa o privire aruncata roata in sala, cu ochii mijiti pe dupa ochelari, vazu’ grupul celor trei si se apropie pe marginea pistei de dans:
- Ce faceti dragii moshului? Seara buna tinere!
- Uite depanam amintiri de la inceputuri…
- Iooooi, ce vremuri! Ce dansuri! Zise ultimul venit asezandu-se la masa, tinandu-se cu o mana de shale. Vezi tu tinere baba ceea blonda, si inalta asa, cu ea am dansat la prima milonga, si ce dans om facut, tinere!… si mai vezi tu baba ceea mai adusa de spate de la bar, cu ochelari, care isi spijina bastonul de bar? Om dansat si cu ea atuncea, si ioi ce tanara si frumoasa era, si i-or placut crosurile mele ☺ si avea un decolteu pe spate, tinere… regele crosurilor am fost la viatza mea! Sa vii sa te invatz! Sa-ti arat eu cum se face!
- Auziti voi? Dar de coana de la Vivo ce-ati mai auzit? Ca n-am mai vazut-o in ultima vreme…
- Cica o avut guturai, dar apare ea, fiti pe pace! Ah, ca vorbim de lup, uite ca se apropie… Salutam cu plecaciune Doamna, si bine ati revenit pe la noi - o intampina maestrul de ceremonii sarutandu-i mana.
- Buna seara domnii mei! Raspunse doamna cu un zambet regal, incuvintand din cap, in semn de salut catre grupul celor patru, continuandu-si drumul cu un pas un pic mai apasat pe piciorul stang, spre masa ei rezervata din coltzul salii
- Se tine bine, se tine pentru varsta ei! remarca unul din domnii nostrii. Buna dansatoare, cum sa nu se tina bine daca dansul o fost viatza ei?
Intre timp, o babutza mai micutza de statura, cu parul pana sub urechi, tunsa asa ca un paj, un pic mai rotofeie, cu ochi de culoarea carbunelui, si privirea scrutatoare, apau la masa, era ea in varsta, dar piciorutzele erau inca vioaie, si nu avea nevoie de baston:
- Domnii mei! Seara buna tuturor!
- Sarutam mainile Doamna! Dar ce onoare Doamna! Luati loc la masa noasta!
- Cu drag as sta, dar m-o invitat la dans… Oh, doamne ca nu mai stiu cum il cheama… m-o lasat memoria… moshu mic de statura, avea o camasha albastra, ala de ii zicem noi muzicantu’… muzicalu’… i-am promis tanda de Tanturi, ma intorc la masa mea sa ma gaseasca, ca nu vede bine la departare si nu vreau sa ma piarza … si se indeparta zambind
- Ah, uite-l si pe cretz! Zise maestrul radicand o mana in sus ca sa-i atraga atentia unui moshletz firav, inalt, cu carliontzi albi care abiea intrase pe usha. Ma scuzati Domnii mei ma duc sa intampin invitatii. Maestre, sper ca in seara aceasta mai faceti niste fotografii pentru posteritate ii spuse maestrul de ceremonii moshului care venise insotit de tanar.
- Apoi… daca nu-mi tremura mana prea tare, facem fotografii, facem cum nu… vedem ce iasa… ca am acuma un obiectiv nou, sa vezi ce bine iasa miscarea de tango prin el!
Cei doi ramasi la masa in compania tanarului continuara:
- Auzi, dar cu aradeanu ce se mai aude? Vine asta seara? Ca parca nu-l vaz in sala… Stii tu tinere, aradeanu cela, mai facuse tango inaintea noastra in Arad, si ne uitam noi asa la el, si tare ne doream sa-l intrecem, si reusiram sa-l ajungem, dar stii tu tinere, nu in asta consta tangoul… sa-ti zica batranul tau, nu e nici ca la cursele de cai, nici la ca cursele moto, nu e pe intrecere… aici e alteceva ce conteaza… e cum ti femeia in bratze!
Intre timp, moshul inalt, firav si cu bucle carunte ajunse la masa celor trei
- Seara buna domniilor, zise el dand mana pe rand cu fiecare.
- Stai cu noi asta seara?
- Un pic stau cu voi, ca ma asteapta o doamna s-o dansez la tanda urmatoare, accepta ondulatu’. Cine-i junele?
- Nepotu’meu
- Bine ai venit tinere! Sa te uiti bine in sala, sa vezi cum danseaza lumea! Io asa am inceput sa apreciez dansatorii buni, uitandu-ma la lume cum danseaza cu atentie la milonga. Imi aduc aminte ca la prima milonga am vazut unul din colegii, unu’ bine legat asa, dansa ritmat, si o facut tot ce invatzasem noi pana atunci, cica in copilarie facuse mult dans sportiv, dar se lasase… si atunci s-o apucat de tango… si ce bine o dansat-o pe profa, nu mi-o venit sa-mi cred ochilor, foarte bun baiatu’ inca de atunci! Cum il chema prietene? Ca imi scapa acuma, parca cu R… asa aceva. Dar ma scuzati, a trecut cortina, si a inceput tanda de D’Arienzo, va parasesc pentru un dans! Se ridica mai anevoios asa si pleca sa invite o doamna.
- Ah, nepoate, uita acolo, pe latura cu ferestre, vezi perechea aceea de moshuleti care danseaza printre toti tinerii? De ei mi-a placut de la inceput, dar ei stiau si alte dansuri nu numai tango, dansau si cha-cha, si salsa, si alte dansuri se descurcau minunat, si cu tangoul au mers bine de la inceput… ei mai facusera inainte cica ceva tango cu o profa Belkis… foarte frumos danseaza, mi-e asa drag sa ma uit la ei! spuse intinzand o mana tremuranda dupa paharul de vin roshu de pe masa.
- Auzi batrane? Dar cu profa aia de la Bucuresti ce se aude? O venit? Apare asta seara?
- O venit, o venit… vine cum nu? Ai auzit ca si-a luat un Boeing tunat? Unul, model din ala din tineretile ei… ca era mai ieftin…
Tanarul care pana atunci tacuse malc, facu ochi mari spre spre intrare si exclama:
- Doamne, dar doamna aceea cu cadru ce cauta aici? A venit sa danseze? Sau isi insoteste fiul care e la bratul ei?
Cei doi mai in varsta isi concentrara privirile spre intrare:
- Ah, exact de ea vorbeam! Ce bine s-o pastrat “profu’”, dupa chelie il recunosti! rasera cei doi impreuna, ciocnind un pahar apoi intorcandu-se spre nepot adaugara: da, unii din noi cu ei doi om facut primii pasi de tango, acum… noroc cu el ca e mai tanar si s-o pastrat bine, ca poate si ea sa danseze pe picioarele lui… asteapta numa’ nepoate si ai sa vezi ☺
Se temina tanda, se opri muzica, se aprinsera toate luminile. Lumea se retrase la mesele din jurul salii. Pe panoul din spatele orchestrei rulau poze vintage, de la prima milonga din Timisoara. Se facu liniste.
In centrul salii, isi facu aparitia maestrul de ceremonii, cel care mai devreme trecuse pe la masa nepotului. Acum pentru ca era in central salii si nu mai era ascuns dupa masa, se vedea ca fusese un domn inalt, care era acum rotofei, cu burta, cu ochii bulbucati, carunt, putin cocarjat, probabil ca agitatia pregatirilor il obosise si acum se sprijinea intr-un baston de abanos cu maner de argint, si cand mergea isi taraia putin piciorul drept, purta un costum impecabil, si afisa multa attitudine, attitudine ce nu putea ascunde insa emotia din sufletul sau:
- Dragii mei, bine ati venit la a 50-a aniversare a milongii din Timisoara! Ma bucur enorm ca suntem inca toti aici!
Comentarii