La scoala, demult de tot, profu’ ne spunea ca exista o regula la milonga: “la milonga nu se fac poze”. La modul general, nu se permite fotografierea la milonga. De ce? Foarte simplu, pentru ca milonga este un eveniment social, si ca poate nustiucine e vazut cu nustiucine, ca poate nustiucine vine insotit de nustiucine, si nu vor ca aceste lucruri sa fie publice, dovezi in poze. Ca oamenii vor sa vina la milonga relaxati, sa se simta bine, fara sa-si faca griji ca apar in poze in presa si apoi au de dat cu subsemnatu’ la nevasta acasa… evident exagerez ☺. La vremea respectiva orice poveste o savuram cu fiecare papila gustatitiva, cu cat era mai picanta cu atat era mai interesanta si orice istorie legata de tango, Argentina, milonga, o luam si o respiram ca pe aer, ma fascina pur si simplu. Acum, cu mintea de acum, povestind aceste lucruri, stau si ma gandesc ca milonga este un spatiu public, si odata ce ti-ai asumat riscul sa iesi din casa insotit/a de nustiucine si sa te afisezi in public cu nustiucine, iti asumi si riscurile aferente, deci aceasta explicatie pica, nu mai sta in picioare.
Un alt argument insa poate fi adus ca sa sustina afirmatia “la milonga nu se fac poze”: utilizarea blitzului. Tangoul este un dans intim, de conexiune, traire interioara, bla-bla bla-bla, si adevarul este ca, cel mai nashpa lucru care ti se poate intampla in timp ce dansezi, e sa-ti bage cineva un blitz in uochi, sa-ti scurtcircuiteze creierul si sa-ti strice dansul. Da, acest lucru e cat se poate de pertinent. Si din acest motiv, de multe ori am incercat sa fac poze fara blitz, pe langa faptul ca nu-mi plac pozele facute cu blitz… nu-mi plac mie, iar efectele miscarii dansatorilor la un timp de expunere mai mare pot fi cel putin interesante si sa castige prin unicitate daca privim lucrurile din punct de vedere artistic.
Pe de alta parte, daca ma uit la tonele de poze de pe net de la milongi, cel putin in Europa, in ultima vreme, nu cred ca se mai tine cont de acest lucru. Bine, la modu’ general, Europa are particularitatile ei privind tangoul… dintotdeauna a facut asta, si nici acum nu se lasa mai prejos.
Daca privim din punctul de vedere al organizatorilor, acest lucru cu interzicerea fotografierii la milonga ar fi cel putin in defavoarea lor, cel putin la noi… cum si-ar mai face ei reclama cu evenimentele pe care le fac? Pozele de la evenimentele organizate sunt o dovada a existentei, si a succesului evenimentului, si un bun element pentru promovarea urmatoarelor evenimente.
Acum, din punctul meu de vedere, eu nu sunt nici pro, nici contra. Atata timp cat acest lucru nu ma incomodeaza direct, cum e cazul blitzului, je m’en fiche. E drept ca imi place sa fac poze, ca imaginile cu dansatori inca imi plac si ca unii dansatori ma inspira sa-i fotografiez, iar unele poze imi par chiar de poveste. Alteori, pozele pentru mine sunt o amintire faina; la inceput, prin 2006 faceam poze pentru documentarea fenomenului… dar de fiecare data cand ajung la o milonga la care n-am mai fost, intreb organizatorii daca pot face poze. Exista chiar organizatori care se sucesc, si cateodata te lasa sa faci poze, alte ori nu te mai lasa - au ei fotografii lor autorizati ☺ - in fine, ideia e ca mai bine intrebati daca puteti folosi aparatul foto la o milonga, daca nu vreti ca organizatorul sa vina cu o falca in cer si una in pamant la voi, sa va faca aparatul foto guler, si sa va mustruluiasca de nu sa nu pricepeti ce vi se intampla! Va mai vand un pont, daca vreti sa fiti bagati in seama de un organizator, intrati la milonga cu aparatul foto legat de gat; imediat ii veti fi captat atentia si veti avea parte cel putin de salutul gazdei, de care poate nu ati fi beneficiat in alte conditii, pentru ca plata s-ar fi facut la taxatoare ☺.
Ajung in farsit la ceea ce vroiam de fapt sa spun cu acest post, dar m-a furat peisajul milongistic si am deviat de la subiect. De fapt, vroiam sa zic ca analiza pozelor de la o milonga este extrem de interesanta si iti furnizeaza o gramada de informatii: de la pisata, pana la performanta personala. Si hai sa le luam pe rand:
De multe ori la milonga, am tot incercat sa prind in poze un anumit cuplu, si nu reuseam…. De ce acest lucru? Pentru ca dansau tot timpul in mijloc! Intr-o sala mare si plina, la o milonga aglomerata cum este JCC-ul, este aproape imposibil sa faci poze de pe margine cuiva care danseaza in centrul salii acoperit de trei linii de dansatori! Si aici te intrebi ce stie respectivul leader despre sensul de dans si de accidente si de feritul partenerei, si despre cat de plin de figuri este dansului lui, despre cat de bine poate gestiona spatiul redus.
Un alt lucru observat incercand sa fac poze, a fost faptul ca stand cu degetul pe tragagi, cu un alt cuplu in vizor, tot asteptam sa prind un profil a celor doi, dar spre disperarea mea, el, leaderul se apuca sa faca o gramada de “figuri” cu spatele la public, si cu doamna spre centru acoperind-o total… Ma baiete…! Daca nu o prezinti pe doamna spectatorilor care stau si se uita, daca le intorci spatele … cum crezi ca vor mai dori ele fetele, dragele de ele sa danseze cu tine, daca ele vad clar ca nu stii sa le prezinti salii si sa le pui in valoare? In plus, daca sala permite mai multe benzi de dans, si tu esti pozitionat pe cea mai din margine, spre spectatori, de ce crezi ca facand boleo-uri spre central salii va fi ok? Nu e nimeni acolo pe care ai putea accidenta??? Te-ai gandit mult inainte sa-ti iasa asta, sau pur si simplu te-a luat valul?…
Un alt punct de analizat, si cel mai interesant, e studiul propriei persoane in dans. Si pe regula 3 din 5, poti trage concluzii destul de pertinente: daca in 3 fotografii din 5 observi acelas lucru, inseamna ca acest lucru se intampla constant in dansul tau. Te poti studia si te poti corecta uitandu-te la pozele in care dansezi. Faci conexiunea cu ce ti s-a predat si tragi concluzii: nu stau dreapta, ma cocarjez, ridic coatele, nu intind picioarele, las capul jos, ma uit la picioare, nu fac contrapozitia, ridic umerii, imi cade soldul, scot burta inainte, calc stramb, imi cade calcaiul, am greutatea pe calcaie, nu pivotez suficient, ma aplec peste partenera, stau ca o banana, conduc cu mainile… si o gramada de alte d’astea, sau poti sa ai placuta surpriza sa canstati dupa ce ai lucrat din greu la anumite lucruri, ca au fost cat de cat corectate, si sa te bucuri, sa bati din palme: uite, uite, mi-a iesit asta, am reusit sa calc cu calcaiul in fatza, adun picioarele, nu mai bag umarul in fatza, am reusit sa stau drept! Si sa ai o mare bucurie si satisfactie! Un singur lucru nu o sa vedeti in poze: cat de muzicali sunteti, … dar acesta e subiect pentru un alt post.
So, sau cum zice romanul, in concluzie, deschideti bine ochii, ca aveti ce vedea, si la voi si la atii. Vorbind de altii, imi amintesc ca am scris odata un post cu privire la cum se calca in pas fatza, in caminar “The bloody step”. Si ca sa aduc argumente am cautat in pozele pe care le-am facut la demonstratiile pe care le-am vazut cu profesori/cupluri din afara tarii. Ai acolo din nou foarte multe informatii si poti avea raspunsuri la intrebari care te framanta. Videourile sunt bune in miscare, ca sa vezi dinamica, dar pozele, statice, vorbesc mai clar. Poti vedea acolo postura, imbratisare, mod de a calca, disociere, pozitia mainiilor, capului, greutatea corpului, pozitionarea partenerilor, intrare in diferite “structuri”/figuri etc., sa vezi cum fac altii, aia tari! Pozele de la demonstratii contin o informatie de o inestimabila valoare, trebuie doar sa stii sa le citesti din punct de vedere tehnic.
Si inca ceva, eu cel putin nu pun poze asa pe net. Le triez un pic, si din aceasta cauza fac si multe, ca sa am de unde alege, si din unele poze reusesc sa salvez macar o imbratisare, un zambet; de multe ori am fost dragutza, si daca mi s-a parut ca ceva e in neregula la picioare, le-am taiat, in asa fel incat cei din poza sa fie cel putin prezentabili din punct de vedere tehnic si estetic ☺
Ti-am starnit curiozitatea? Acum vrei sa te uiti la poze, asa-i? ☺ Have fun!
Comentarii