Tubatango: vioi, energici, efervescenti, plini de viata, au animat intr-un concert in doua acte, dansatori de tango din Bucuresti - probabil ca asa ar fi sunat o recenzie oficiala a evenimentului pe canelele media, nuh?
Nu par eu prea convingatoare… nu? Cam seaca descrierea, asa-i? De ce?... pfff… initial nu vroiam sa merg… am ajuns la concert in ultimul moment “pacalita”, dar nu-mi pare rau, sunt chiar recunoscatoare, si multumesc frumos celor care m-au dus acolo! ☺ De ce nu vroiam sa merg? Nu-mi place muzica lor, mi se pare absolut patrata, si nici un colt ar patratului din muzica lor nu e nici cat de putin ciobit, ca sa capete cat de cat o rotunjime… nu trebuie sa placa tuturor… chestiune de gust pana la urma. Live, aceasta “patrateala” nu a fost atat de acuta, dar inregistrarile tot nu le support. Sa nu fiu inteleasa gresit, ei sunt muzicieni virtuosi, de exceptie, care prin spectacolul lor reconstruiesc poate o parte din istoria tangoului, cea de la inceput, cand inca se canta cu instrumente usor transportabile, doar cateva instrumente, din care mie mi-a lispsit cu disperare vioara… poate ea ar mai fi indulcit un pic lucrurile si ar fi dat un pic de suplete sunetului global. Cei drept, Tubatango este o muzica corecta pentru dansatori, fara variatii prea mari de ritm, cu bit-ul strident de clar, fara prea multe nuante pentru interpretare, suficient cat sa ramai doar pe ritm fara probleme de la un cap la altul al melodiei, existand chiar riscul de a fi monoton.
Vazandu-i si ascultandu-i am avut o ciudata senzatie de parca as fi fost in filmul “Fata fara zestre”, pe malul Volgai, duminica, la sosea, sau la balci, lipsea doar zgomotul zbaturilor de la vapoare, si eventual bubuielile tunului care anuntau venirea lui “Don Juan”. Imbracati in costume de inceput de secol, pe la 1910, cu muzica care pare se apropie foarte mult de fanfara, cred ca acest concert s-ar fi incadrat mult mai bine in foisorul de lemn din Herastrau, sau cel din Parcul Kiseleff, da, in Herastru ca acolo e si lac si au si vapoarase ☺
N-am citi si nu stiu prea multe despre ei, dar mergea vorba prin targ, cum ca la concertele lor doamnele ar fi putut invita din cand in cand cate un instrumentist la dans. Da. Ce nu stiau multi dintre noi este ca trei din cei patru instrumentisti danseaza tango; ii poti identifica usor pentru ca au pantofi de tango, si ei nu sunt doar de fitze, costum pentru spectacol sunt pe pbune pentru dans!!! Daca erai fata desteapta, iti puneai o rochita atragatoare, cu picioarele cat mai dezvelite, faceai pe dracu’n patru sa dansezi toata seara la concertul lor, ca sa te remarce, si dupa concert, la milonga aveai o sansa sa dansezi cu unul din ei… sau nu. ☺ Da baietii au fost foarte draguti si au dansat la milonga cu fetele noastre ☺ Asta mi s-a parut cel mai fain lucru din toata seara pe langa super pozele pe care am reusit sa le prind ☺ si aici multumesc stie el cui, ca mi-a recuperat pozele si filmutele de la concert pe care era cat pe ce sa le pierd.
Acum, uitandu-ma la poze, am avut strania senzatie ca revad oarecum parte din spectacolul “Un tango mas” poate din cauza luminilor si a dispunerii in scena… asa ca cei care au dansat acolo ar fi putut sa se simta ca in spectacolul lui Mazilu, pe scena, dansand roata in jurul protagonistilor, sub luminile colorate.
Ah, si sa nu uit, Flaco Dany a fost acolo si el acolo, si a dansat pe muzica compatriotilor sai. Am avut 5 argentinieni la acea milonga, iar patru dintre ei, dansatori de tango ☺
Comentarii