Ma duc intr-o zi la o milonga, nu sa dansez ca eram mult prea virusata, si nu vroiam sa contaminez pe nimeni, ma duceam sa vorbesc ceva cu cineva, sa mai vad lumea, sa ma bucur un pic de o milonga intr-o gradina de vara, sa ascult muzica, sa vad oamanii dansand. Pup fetele, pup baietii, si dupa o tanda vine cineva la mine si-mi zice:
- Pana sa vii tu aveam o problema. Cand te-am vazut pe tine mi-am dat seama ca problema mea s-a rezolvat! :)
- ?!?!? Ma bucur sa aud asta... dar....
* * *
Cateva saptamani mai tarziu intram pe usa bisericii, si am vazut-o pe tanguera, in rochia de mireasa, lunga de gala... o adevarata splendoare, parca era ca o regina! :) Tanara, proaspata, frumoasa, cu tenul alb, par negru ca taciunele si ochi mari, plini de viata si zambitori, era parca dintr-o poveste. Daca ar fi avut buzele rosii-rosii-osii as fi crezut ca este alba ca zapada, iar copilasii care alergau pe acolo, erau piticii... de poveste!
Sa fie tangoul de vina pentru aceasta poveste cu happy-end? Se prea poate :) N-ar fi pentru prima oara, in acest mic colt de lume, uitat de D-zeu, cand tangoul uneste destine cu o simpla imbratisare; ne poate schimba viata fara sa ne dam seama... cine si-ar fi inchipuit la primul lor caminar, ca tanda nu se va termina, si ca pasii lor vor merge impreuna, in acelas ritm, pe acelas drum, pentru tot restul vietii? :)
Si da, vesmantul cusut de mine, a fost purtat si admirat la praznic, dupa ce a rasunat corul in biserica, dupa ce au clopotzit clopotele :) .... am fost placut surprinsa ca asa o responsabilitate imi este incredintata... nah, rochia de mireasa, chiar si pentru petrecere, este totusi de mireasa, si nu te joci asa oricum; am acceptat cu bucurie s-o fac, am fost onorata si am facut-o cu mult drag :)
Si vestea s-a dus peste mari si tari, iar ei au trait fericiti pana la adanci batraneti! Si am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa! :)
Comentarii