Cand am aflat in ianuarie-februarie de intentia lui Tudor sa participe la Campionatul European de Tango cu Raluca, am fost... hai, mah, ma lasi cu astea! Imi zicea ca vor participa la sectiunea “Tango escenario” sau tango de scena, care presupune coregrafie, figuri scheme. Exact alea care nu-mi plac mie. Am facut o strambatura, doar ca nu am “scuipat” asa cum fac matzii aia mici care nau nici uochi dar ei scuipa, si aproape ca nici nu l-am luat in seama. Auzi tu. Tango de scena, Doamne pazeste! Ptiu drace, stai Tudore mai departe, ca sa nu fie cumva molipsitor... sper ca asta nu se ia asa ca ciuma!!!
Timpul trecea, si aproape ca uitam in permanenta, pana in momentul in care mi-a aratat o filmare cu o coregrafie, prin primavara. Shit! Mi-am dat seama ca gluma se ingrosase... adica nu era nici o gluma, treaba era pe bune. M-am uitat de mai multe ori la coregrafie. Nu puteam vedea si nu ma puteam gandi decat la critici. Era evident proiectia perceptiei mele despre tangoul de scena asupra acelei filmari. Ba mai mult, eram pe dinafara. Nu stiam absolut nimic despre coregrafii. Nu aveam nici o afinitate pentru figuri super echilibristice. Eram interzisa. Nu aveam ce sa spun. Nu stiam ce se cere la un campionat. Cu atat mai putin la sectiunea “tango escenario”. Nu stiam prea multi dansatori de escenario care sa-mi si placa intr-adevar, pentru ca respingeam din start ideia de tango pe scena, ca principiu. Si cei pe care ii stiam erau in alt film. Am fost sceptica. Super sceptica si in acelas timp socata. Zic, bah, baiatul asta are chiar tupeu!!! Ma gandeam ca eu nu as avea “bilele” lui sa particip la asa ceva. Prima data cand am fost pe scena, la Odeon, toate bune si frumoase, hi-hi ha-ha, pana cand cand a batut gongul, am intrat in scena, s-au aprins reflectoarele alea albe de sub care nu vedeai nimic, iar cand a inceput melodia lui Otros Aires “Milonga Sentimental”, au inceput sa-mi tremure genunchi de mi-a zis partenerul, nentu' Gile, in timp ce dansam, zambind, printre dinti “daca mai tremuri te bat!”... :))))
Cum as putea dansa pe scena la un campionat, sa dai ce ai mai bun, sa stii care sunt concurentii, sa-i vezi, sa-i simti, sa-ti dai seama de nivelul lor, sa vezi juriul, sa te vaza alti dansatori, profii tai de tango, public in sala. Nu. Nu cred ca la asta as putea rezista, nu ma mai tine inima, crapa naibii, ca si asa sunt sensibiloasa... Auzi tu, campionat european... poate tu!
A venit momentul cu pricina. Au plecat la Roma. M-am gandit la ei in fiecare zi. Am primit mesaj de la Tudor. Se calificasera in semifinale!!! Pentru mine era surprinzator! Habar nu aveam care erau cerintele, care este nivelul, nu aveam repere. Nu stiam si nu puteam sa evaluez, iar in toata aceasta nebuloasa, calificarea in semifinale m-a uimit. Si in ciuda tuturor scepticismelor mele, eram mandra, si ma bucuram. Da mah, sunt tari! Foarte tare! Eu nu as fi avut curajul lor, si nu stiu daca as fi putut sa muncesc si sa ma antrenez asa cum au facut-o ei pentru acest campionat. Nu pot sa nu apreciez asa ceva, chiar daca nu este neaparat stilul meu preferat!
Felicitari dragii mei! Chapeau! Nu-mi pot imagina cum a fost... o experienta pe cinste, ceva de neuitat!
Felicitari dragii mei! Chapeau! Nu-mi pot imagina cum a fost... o experienta pe cinste, ceva de neuitat!
Pun aici si cuvintele Ralucai, de la campionat:
July 7, 2012
“Nu am intrat in finala insa am realizat ca de fapt acest lucru nu era atat de important pe cat credeam noi. Dupa fiecare prezentare a noastra sala a rasunat de aplauze si ovatii, am primit felicitari din partea celor cu care eram in competitie si maestrii argentinieni care nu erau in juriu ne-au felicitat si au spus ca i-a uimit coregrafia si pasiunea si forta pe care o degaja. Asa ca revenim mandrii de noi acasa si cu convingerea ca am facut tot ce ne-a stat in putinta sa " declaram" onorabil ca si Romania danseaza tango la nivel inalt.”
July 7, 2012
“Nu am intrat in finala insa am realizat ca de fapt acest lucru nu era atat de important pe cat credeam noi. Dupa fiecare prezentare a noastra sala a rasunat de aplauze si ovatii, am primit felicitari din partea celor cu care eram in competitie si maestrii argentinieni care nu erau in juriu ne-au felicitat si au spus ca i-a uimit coregrafia si pasiunea si forta pe care o degaja. Asa ca revenim mandrii de noi acasa si cu convingerea ca am facut tot ce ne-a stat in putinta sa " declaram" onorabil ca si Romania danseaza tango la nivel inalt.”
Tudor Mihai si Raluca Aldea
Campionatul European de Tango - Tango Escenario
Roma, Iulie 2012
Comentarii