Anul trecut pe vremea asta cred, la una din milongile de la Cafeneaua Bratianu, dupa o tanda, pe trotuar, afara la o tigara, eu si cu cel cu care tocmai dansasem, ne uitam la dansatori prin ferestrele mari ale cafenelei si ne amuzam cum se oprea lumea care trecea pe acolo sa se uite la ce naiba faceau aia care dansau inauntru. Un moment de liniste si apoi el izbucneste, uitandu-se cu ochi de vulpoi la mine:
- Bai ce m-ai putut enerva in dansul asta!!! vadit enervat.
- Hah?...
Am incercat eu sa fac pe niznaiul, desi si eu ma enervasem in tanda aceea, fusese o tanda “pe contra”; nu-mi aduc aminte ce nu-mi convenise, dar am reactionat fara sa-mi pun mintea neaparat. Dansul se transformase intr-o contra permanenta, o lupta muta, fara cuvinte, daca ascultai, auzeai intre notele muzicii suieraturile lamelor de cutit cum sfasaiau cu lovituri scurte aerul din jurul nostru. Simteam cum vroia sa se impuna si nu lasa deloc de la el, nu pot pune in cuvinte cum si in ce fel am reactionat, dar nu-mi convenea.
Da, stiam si spuneam ca tangoul este “body language” dar acum, era evident, era experimentul neplanificat, teoria pusa in practica, intr-un mod si intr-un moment foarte neasteptat. Surpriza mea era ca mesajul meu ajunses la el, exact asa cum simtisem eu, fara a fi alterat, dar surpriza cea mai mare a fost ca era verbalizat.
- Deci ti-a fost clar ca nu-mi convine... am recunoscut eu zambind
- Evident!
- Dar nu am spus nimic!
- Ba ai spus!
- N-am scos nici un cuvant toata tanda!
- Ai vorbit tot timpul, cu fiecare pas si cu fiecare gest...
Zambeam in sinea mea. Era prima data cand aveam confirmarea incontestabila. Era evidenta, era spusa, in cuvinte. Pana atunci era doar la nivel de tehnica, exercitii la ore, si o intrebare, o tatonare, o intuitie, o cautare. Aveam senzatia ca pot avea trairile mele, fara sa ajunga la partener, in cel mai fericit caz sa pot transmite doar ce vreau, cum vreau. Dar nu, nu e asa. Se transmite, se transmite tot. Nu numai ce vrei, se transmite si ce nu vrei. Nu e ceva ce poti controla. Corpul si atitudinea spun mult mai multe decat ai putea spune cu o mie de cuvinte intr-o milifractiune de secunda. Iar o tanda este o viata intreaga.
Vorbeam cu cineva, cu ani in urma, cand plecam de la o practica din pod, ca iti dai seama de cum este cineva din felul cum sofeaza; iti dai seama de cum isi traieste viata in momentul respectiv, din modul in care conduce masina. Acelas lucru se poate spune si despre dansatorii de tango. Poti sa-ti dai seama de om din felul in care danseaza. In dans nu poti sa minti. In dans esti tu asa cum esti. Evident, cu cat este mai experimentat si mai trecut prin tango, cu atat este mai clar. Un incepator care inca nu e sigur pe el, si care inca se mai gandeste la pasi, sau la structuri, sau care tot zice ca greseste, care inca este in cautari si experimentari de lucruri noi, si care inca nu se poate lasa in voia muzicii si in imbratisarea partenerului nu se va putea exprima; daca inca nu are siguranta pe ce face si inca nu isi da voie sa se bucure de dans in sine, nu prea se va exprima. Totul vine cu timpul si cu experienta. Siguranta si bucuria dansului va aduce si exprimarea.
Toti vorbim despre noi, fie ca vrem fie ca nu. Din felul in care ne imbracam si in care ne purtam. Dar tangoul va aduce la suprafata si va scoate la iveala exact acele parti pe care nu le putem exprima in viata de zi cu zi, lururi pe care nu ne permitem sa le spunem. Acele cuvinte nespuse, acele trairi, acele bucurii, tristeti sau orgolii care mocnesc in noi, pe care societatea nu ne lasa sa ni le manifestam, lucruri pe care ni le dorim, sau dorim sa le facem si ne este teama, sau nu mai avem curajul, pentru ca experientele anterioare ne-au aratat ca nu ne-a fost bine, si atunci din autoconservare le evitam, ca nu ne mai expunem, sa nu ne mai doara.
Insa. Tangoul te lasa sa vorbesti si sa te manifesti. Sa fii tu asa cum esti. Normele sociale si barierele interioare se vor ridica, nu vor mai exista, si nu vor mai conta.
Poti spune cuiva cat de vesel si de entuziasmat esti de lucrurile care ti se intampla fara sa-ti bati gura timp de trei ore sa-i faci capul mare, se va entuziasma si va lua parte la bucuria ta. Va simti, si se va bucura de bucuria ta. Nici macar nu va trebui sa-i spui de ce se intampla asa. Va impartasi cu tine bucuria ta.
Poti spune ce zi nashpa ai avut si cat esti de trist, fara sa-i spui care e baiul. Nu trebuie cuvinte. Posibil ca si partenerul sa fii avut o zi oribila, si sa va spuneti amandoi oful. Fara sa schimbati o vorba. O sa impartasiti aceleasi sentimente, iar la sfarsit, cand tanda se va fi terminat, fara un cuvant, o sa stii ca cineva e acolo si impartaseste aceleasi lucruri cu tine. Si totul va parea mai usor, greutatea zilei se va disipa.
Poti spune cuiva cat de mult iti doresti ceva, fara un cuvant. Nici nu va trebui sa spui despre ce e vorba, o sa simta ardoarea si neastamparul si nerabdarea... sau apasarea asteptarii, anxietatea incertitudinii.
Ii poti spune cuiva cat de suparat esti, nu se va supara, nu te va ignora, nu se va feri, nu te va ocoli, nu te va judeca, si nici nu-ti va da sfaturi, ci te va imbratisa, Si totul se va estompa. Si dracu' nu va mai parea atat de negru. Posibil sa faca si o gluma si sa te faca sa zambesti, si sa uiti de suparare. Totul fara nici un cuvant!
Poti spune cuiva cat de mult ti-a lipsit fara sa scoti un cuvant, fara macar sa te uiti in ochii lui, fara sa zambesti. Poti spune cat de mult te bucuri sa-l vezi, sa-l simti, sa-i simti prezenta. Si va stii. Nici o mie de cuvinte dintr-o mie de limbi straine n-ar putea sa puna in cuvinte totate acestea mai bine decat o poti face tu singur prin dansul tau. Fara nici un cuvant. Si va stii.
Totul va fi atunci si acolo. In tango.
Comentarii