“O luna in Thailanda”
Romania 2012
Regia: Paul Negoescu
Scenariu: Paul Negoescu & Vlad Trandafir
Din punctul meu de vedere, tangoul este pe marile ecrane, intr-un film care ruleaza in toata tara, intr-un film a carui premiera oficiala a avut loc in cadrul festivalului de la Venezia. Teoretic, daca stam sa ne gandim, doar si faptul ca intr-un cadru apare o cutie de pepsi pe masa, pe care vezi clar ca scrie "PEPSI" este o reclama fantastica, iar marile companii se bat pe filme pentru asa reclama si platesc bani grei - in timp ce cutiile de bere sunt intoarse in asa fel incat sa nu se vada ce marca de bere este... Analizat din aceasta perspectiva, faptul ca tangoul apare pret de cateva secunde in film mi se pare o reclama fantastica. Sunt tare curioasa daca si cum acest lucru va influenta fenomenul "tango" din Romania. Cati vor vedea acele imagini, si isi vor dori sa danseze asa, in conditiile in care se prind ca ce vad ei acolo se cheama tango...
In plus, avand in vedere ca actiunea filmului trece prin mai multe cluburi din Bucuresti, si arata care este viata noastra de azi, asa cum vorbim, cum gandim, cum ne comportam, ce traznai putem face, vorbeste de locuri care chiar exista, si nu sunt imaginare, si ca printre toate aceste locuri exista si acest "esantion de tango" - poate putin nereprezentativ, datorita numarului de participanti din sala - oricum mi se pare de-a dreptu' foarte tare. Cumva, tangoul a intrat in activitatile "de noapte" ale orasului, ale Bucurestiului, este una din multiplele optiuni cand faci clubbing! Putem spune ca vorbim deja de o recunoastere a acestui fenomen pe plaiurile mioritice, nuh?
Lasand la o parte partea cu tangoul, filmul m-a surprins intr-un mod foarte placut. Nu ma asteptam. Am plecat cu o stare de bine. E super fain, si nu spun asta pentru ca si noi, los tangueros, aparem el fugitivo pe acolo si sunt subiectiva, ci pentru ca este un film care merita vazut. Eu una am ras la multe faze si m-a captivat. Mi se pare ca este un esantion de bun simt din realitatea romaneasca din ziua de azi. Este atat de romanesc! Incredibil de romanesc. Mi-a placut. Mult. As vrea sa-l revad. Tot pe marile ecrane :) O frumoasa recenzie si cateva imagini aici: "Proaspat, viu, recent, deloc alert, filmul curge bine si placut, pune intrebari, ofera trunchiate raspunsuri, ingaduie surprize, ridica alte intrebari, captiveaza."
Probabil pentru prima data in istoria de dupa 2000 in Romania, tangoul, asa cum il dansam noi astazi la milonga, fara coregrafii, improvizat, apare pret de o propozitie muzicala, intr-un film care ruleaza pe marile ecrane. Imaginea care apare in film - sala de la Popa Nan - poate pentru unii nu insemna nimic, pentru altii, insemana poate o tanda de neuitat, noptii dansate, seminarii cu profii preferati, showuri cu mari maestrii, evenimente de mare amploare, si cate si mai cate, dar in acelasi timp este ceva familiar, si normal, nimic iesit din comun.
Din punctul meu de vedere, tangoul este pe marile ecrane, intr-un film care ruleaza in toata tara, intr-un film a carui premiera oficiala a avut loc in cadrul festivalului de la Venezia. Teoretic, daca stam sa ne gandim, doar si faptul ca intr-un cadru apare o cutie de pepsi pe masa, pe care vezi clar ca scrie "PEPSI" este o reclama fantastica, iar marile companii se bat pe filme pentru asa reclama si platesc bani grei - in timp ce cutiile de bere sunt intoarse in asa fel incat sa nu se vada ce marca de bere este... Analizat din aceasta perspectiva, faptul ca tangoul apare pret de cateva secunde in film mi se pare o reclama fantastica. Sunt tare curioasa daca si cum acest lucru va influenta fenomenul "tango" din Romania. Cati vor vedea acele imagini, si isi vor dori sa danseze asa, in conditiile in care se prind ca ce vad ei acolo se cheama tango...
In plus, avand in vedere ca actiunea filmului trece prin mai multe cluburi din Bucuresti, si arata care este viata noastra de azi, asa cum vorbim, cum gandim, cum ne comportam, ce traznai putem face, vorbeste de locuri care chiar exista, si nu sunt imaginare, si ca printre toate aceste locuri exista si acest "esantion de tango" - poate putin nereprezentativ, datorita numarului de participanti din sala - oricum mi se pare de-a dreptu' foarte tare. Cumva, tangoul a intrat in activitatile "de noapte" ale orasului, ale Bucurestiului, este una din multiplele optiuni cand faci clubbing! Putem spune ca vorbim deja de o recunoastere a acestui fenomen pe plaiurile mioritice, nuh?
Lasand la o parte partea cu tangoul, filmul m-a surprins intr-un mod foarte placut. Nu ma asteptam. Am plecat cu o stare de bine. E super fain, si nu spun asta pentru ca si noi, los tangueros, aparem el fugitivo pe acolo si sunt subiectiva, ci pentru ca este un film care merita vazut. Eu una am ras la multe faze si m-a captivat. Mi se pare ca este un esantion de bun simt din realitatea romaneasca din ziua de azi. Este atat de romanesc! Incredibil de romanesc. Mi-a placut. Mult. As vrea sa-l revad. Tot pe marile ecrane :) O frumoasa recenzie si cateva imagini aici: "Proaspat, viu, recent, deloc alert, filmul curge bine si placut, pune intrebari, ofera trunchiate raspunsuri, ingaduie surprize, ridica alte intrebari, captiveaza."
15 Noiembrie premiera la Bucuresti,
De vineri, 16 noiembrie, in cinematografe la Bucuresti, Cluj, Tulcea, Slatina, Vaslui, Ploiesti si in alte 7 orase.
De vineri, 16 noiembrie, in cinematografe la Bucuresti, Cluj, Tulcea, Slatina, Vaslui, Ploiesti si in alte 7 orase.
Comentarii