Bandoneonul. Sunetul tangoului. Simbolul tangoului.
E suficient sa auzi cateva sunete, si te vei intreba fara sa clipesti: canta tango?... sau mi se pare?
A fost inventat prin 1846 de Heinrich Band, in Krefeld Germania cu denumirea initiala de“bandonion”. Cineva imi povestea ca lui Heinrich Band i-a fost cerut acest instrument, pentru ca are sonoritatea orgii din biserica, scopul initial fiind acela de a inlocui orga din biserica, pentru ca, la vremea respectiva, constructia unei orgi intr-o biserica necesita fonduri, de care nu se dispunea. In plus, era un instrument muzical usor de transportat.
Astfel a ajuns bandoneonul in Argentina. Nu se stie exact cand a ajuns in Buenos Aires, probabil in perioada 1870, si a devenit foarte popular prin 1890 perioada in care si-a castigat si numele in spaniola “bandoneon”. Pana in 1910, el a devenit instrumentul esential in cele mai multe orchestre traditionale “orchestas tipicas”, iar mai tarziu, vor exista orchestre cu 6-8 bandoneoane.
Wikipedia zice ca desi s-a nascut in Germania, bandoneonul este astazi asociat cu Argentina, si popular in Argentina si Uruguai si Lituania. Mai zice si ca marinarii germani si muncitorii sezonieri italieni au adus acest instrument in Argentina unde a fost incorporat in muzica locala... cum ar fi tangoul. Dar eu zic ca tre sa avem o discutie cu Wiki intre patru ochi. Pe scurt are dreptate, dar dumul a fost mai lung.
Ceea ce foarte putina lume stie, este ca bandoneonul este cel mai conplex instrument, pentru ca majoritatea butoanelor produc o nota DIFERITA cand intra aerul sau cand iese aerul din burduf. Asta inseamna ca fiecare claviatura/“tastatura” de pe cele doua parti ale bandoneonului are doua “straturi de note”
Iata ce spune Piazolla despre utilizarea bandoneonului:
Comentarii