Totul a inceput in urma cu vreo 7 ani...
by Manuela Panaite on Saturday, January 5, 2013 at 2:52pm
Fac parte din comunitatea dansatorilor de tango argentinian si pot spune cu mandrie ca am fost in prima generatie care s-a format in Bucuresti.
Tin minte ca in facultate, la o intalnire intr-o seara cu prietenii, am ajuns sa ne punem la un moment dat intrebari foarte serioase. Una dintre ele a fost “Care ar fi acel lucru din viata ta care daca maine nu s-ar mai intampla, viata ta nu ar mai avea sens?” Fara a sta foarte mult pe ganduri am raspuns “ Daca nu as mai putea dansa”. M-a surprins si pe mine acest raspuns, putea fi vorba de o gramada de alte lucruri sau persoane fara de care viata mea nu ar mai fi aratat la fel, dar eu raspunsesem “daca nu as mai putea dansa”. Nu dadeam semne ca as fi putut deveni "dansatoare profesionista", nu urmasem studii de specialitate, dar in interiorul meu lucrurile pareau sa fie mai aranjate decat credeam eu.
Constientizarea noului meu univers interior, a functionat ca un portal magic. Cand era vorba de timp liber, alegerile mele erau foarte clare: pasii imi erau purtati tot timpul catre sali de dans, spectacole si filme cu si despre dans, cursuri din cele mai diverse de la terapie prin dans pana la dans contemporan, dansuri latino-americane, salsa, tango argentinian, capoeira etc. Am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine in pielea mea, cum spune o vorba romaneasca. Si toate astea pentru ca aveam tot timpul cu mine un prieten foarte drag, foarte apropiat - pe mine!
Totul a inceput in urma cu aproape 7 ani…
Daca nu as fi fost deja constienta de pasiunea mea pentru dans, miscare, muzica in general, as fi spus probabil ca am ajuns la tango din intamplare.
“Tango-ul exista in fiecare dintre noi”, urma sa aflu mai tarziu de la un maestru din Buenos Aires. Asta am simtit cand am ajuns la tango in prima seara. Aveam sentimentul ca m-am intors acasa, dupa multe rataciri. Nu as putea sa spun ce mi-a placut mai mult: oamenii care imi zambeau (tot mai tarziu urma sa realizez ca nu imi zambeau mie direct, ci toti traiau si impartaseau cel mai pur sentiment de bucurie si incantare), rochiile de seara ale femeilor care dansau, mini orchestra de tango care, cu suspinele bandoneonului, ii facea pe oameni sa se miste ca intr-o stare de transa, romantismul care plutea in aer (lumanari aprinse pe mese rotunde asezate de-a lungul ringului, perdele de catifea rosie, balconasul de fier forjat care dadea spre strada,) ritualul cu care barbatii invitau femeile la dans si le conduceau dupa dans la brat, la loc, discutiile despre muzica si dans, despre personaje apartinand unui secol trecut...Nu conteaza ce mi-a placut mai mult la urma urmei, cert e ca din seara aceea am imbratisat tangoul, ca pe ceva drag si regasit dupa multa vreme.
Dansul, in general si tango-ul argentinian in mod special, iti recreeaza starea de la inceput. Copilul danseaza inainte sa mearga, canta inainte sa vorbeasca. Tango-ul nu este un dans ca toate celelalte dansuri. Nu inveti sa dansezi tango pentru a face spectacol si pentru a impresiona un public. Tango-ul e imbratisarea perfecta intre trup si suflet. Te ajuta sa te exprimi pe tine, cel care esti tu, te invata cum sa vorbesti cu partenerul/partenera ta fara sa folosesti cuvinte. Citeam undeva ca tango-ul iti ingaduie sa iti exprimi in egala masura furia, dragostea, pasiunea intr-o maniera socio-culturala acceptata de toata lumea. Si asa este.
Sunt intrebata des de cat timp dansez. Cei 7 ani de dans ar fi de ajuns sa impresioneze poate pe oricine. Dar dupa cum spuneam, tango-ul nu inseamna doar dans, este un modus vivendi! Un dans care mi-a schimbat viata, care m-a provocat, un dans de la care am invatat despre viata, despre toleranta, expresivitate, sinceritate, putere si incredere, un dans care mi-a ingaduit sa ma joc ca un copil si sa fiu femeie in acelasi timp, un dans care acum vorbeste despre mine, pentru mine!
Cand dansezi nu poti sa te ascunzi, nu poti sa porti o masca si sa joci un rol. Nu poti sa te minti nici macar pe tine. De fapt, nici nu iti mai doresti sa o faci pentru ca realizezi cat de inutil si costisitor este din punct de vedere emotional. Acum, cand deja dansezi, ai incredere in tine si te bucuri de toata fiinta ta impreuna cu cel/cea care iti acompaniaza dansul.
Pentru mine tango-ul este deopotriva: creatie, muzica, libertate, spatiu, emotie, improvizatie, suspans, comunicare, curiozitate, posedare, iubire, joaca, forta, mister, dezvoltare, constientizare, transformare, foc si aer, prezenta si abandonare.
Comentarii