Tango Styles - Tango de Escenario - Part two

Continuare:

Ok, pai daca asta se intampla acum in Romania, de ce sa nu vorbim despre "escenario"?

S-a tot vorbit in ultima vreme de "Tango Argentinian" la modul general, dupa care s-a trecut la forme mai "specifice", cum ar fi... "tango escenario" - dar ceva tot imi dadea cu virgula, cu "ERROR". Pai atunci, mi-am zis, ia sa vaz si eu ce e asta! Sa nu ma bag in vorba fara sa stiu despre ce vobesc.

Un nou subiect de studiu, de cercetare:


Am reluat articolul scris de mine in urma cu 6 ani cu toate stilurile (vezi http://lasastresa.blogspot.ro/2008/06/tango-styles.html), si am cautat si evolutia care umbla singura pe net in ultima perioada. M-am verificat, studiul meu de acum 6 ani nu era departe de adevar.

Am luat si ce zice si Wikipedia
(vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Argentine_tango#Tango_de_fantas.C3.ADa), si surpriza am fost uimita: pentru acest gen avem chiar trei categorii, care nu trebuie confundate:
  • Tango de Fantasia
  • Tango de Escenario
  • Tango Acrobatico (!?!)

Citez:
"Tango de fantasía
This style is settled in the years 40 to 50. It refers on music, dance and dresses. The term tries to describe all tangoform, which is different of the traditional one: In dance couples added little sits and fast footwork, doing fantasies as popular people named it. The men's suit with a white border is named traje de fantasía. In music Osmar Héctor Maderna got named tango de fantasía due of his arrangements which conceiveed fancy solos. In Argentine folklore at the same time, people fix a similar expression to describe non-traditional folklore with the name folklore de projección.

Show tango
Show tango, and Tango de Escenario (stage tango) is a sometimes more theatrical form of Argentine tango developed to suit the stage.
In theory all styles can be performed on stage, but the movement has to take stage elements into accounts, such as diagonals, centre, fronts, placement of lights, etc. Often show tango routines includes embellishments, acrobatics, and solo moves that would be impractical on a social dance floor. Stage tango can be improvised in parts but in order for the general choreography to fit the set stage often parts are rehearsed as a set routine.
Tango has to be led even on stage, as all forms of Argentine Tango, otherwise the couple is missing the main principle of this dance, the typical intimate connection; this connection only appears when leader and follower enter their roles, irrespective of the fact there is a choreography or not. Despite that, some dancing in tango show ignores this.
Tango on stage should not be confused with Tango de Fantasia or tango acrobatico, which is a particular style of tango that is only suitable for stage dancing."

Oau, incredibil! Nu cred ca as fi putut pune in cuvinte mai bine ce au spus baietii astia mai sus!
Chiar mi-a placut. Foarte tare. Nimic nou.

Am luat apoi youtube-ul, pornind de la Max si Solange, campionii mondiali din 2011, si am cautat perechile finaliste, adica cei mai buni dintre cei mai buni, cei care au fost considerati de un juriu, in Argentina, ca fac intr-adevar escenario. Sa studiem ce se intampla acolo. Am ales un esantion de 4 clipuri, pe langa cel cu Max si Solange. Posibil ca esantionul sa nu fie foarte obiectiv, pentru ca eu vin si privesc cu cu mare scepticism acest escenario, iar valorile “tango social” sa primeze, insa, sunt considerati cei mai buni dintre cei mai buni. Si am observat cu atentie. Ah, mi-a scapat in acest esantion si un Gavito pe scena, ca nu m-am putut abtine...

Mundial de Tango 2010 Subcampeones - Cristian Correa y Manuela Rossi

Mundial de Tango 2011 4to puesto Categoria Escenario: Hugo Mastrolorenzo & Agustina

Forever Tango - A Evaristo Carriego, Marcela Duran & Carlos Gavito

Mundial de Tango 2011: FINAL Escenario 3er puesto Eber Alejandro Burger & Yesic

Max Van De Voorde y Solange Acosta - Bailan los campeones de Tango Escenario


Si acum observatiile mele, ce am vazut eu, poate ma mai ajutati si voi:


Muzica
Primul lucru, inainte sa vedem dansatorii si sa inceapa sa danseze, auzim muzica. Muzica aleasa in clipurile de mai sus este cum ziceam , o muzica foarte impresionanta, puternica, grava, melodii de intrerpretat, cu variatii de ritm, cu alternari de intensitate, momente de suspans, cu un variacion puternic, etc.

Orchestre “Tipica” predominant Osvaldo Pugliese & Astor Piazolla, Color Tango, orchestra Forever Tango, melodii gen “Nochero Soy”, “A Evaristo Carriego”, “Cafe Dominguez”, por la Orquesta Tipica de Erica di Salvo.

Melodiile sunt lente, nu sunt rapide, tocmai ca sa permita interpretare, iar dansatorii sa aibe timp sa respire si sa transmita emotie spectatorului, iar executia “figurilor” sa nu fie fusherita, accentele marcate din muzica sa fie vizibile, contranstant cu restul. Nimic nu e “alergat”.

Conteaza foarte mult sa cunosti muzica pentru a putea face o interpretare si o coregrafie. S-o stii, s-o simti, s-o fi auzit in ultimii 10-15 ani de cand dansezi de nenumarate ori, s-o stii pe dinafara, si sa te fi emotionat de fiecare data ca sa poti scoate ceva real de la ea pe scena.

Pentru a alege o melodie pentru un show escenario, trebuie sa stii, sa cunosti muzica de tango in general.

Scenariul
Exact ca si denumirea stilului, escenario, toate show-rile de mai sus au o poveste, iar povestea este in stransa legatura cu muzica, muzica spune povestea. Intensitatea muzicii induce intensitatea povestii, momentele dulci dau posibilitatea momentelor de tandrete din poveste, accelerarea ritmului duce la “lupta”/cearta dintre cei doi. Ah si parca mi se mai pare ceva... ei, domnii au o attitudine macho, iar ele sunt sensibile, ea ar vrea si parca nu ar vrea, el o cucereste, si o vrea, ea se duce si culege mere din copaci, sau vrea stelele si luna de pe cer, el o ridica sa adune razele, apoi se cearta, si de fiecare data ea vrea sa plece, si el ba nu ca mai stai... si iar o ia in brate ca o vrea, si ea iar vrea s-o stearga... e o intreaga poveste acolo, ati observat? Cel mai tare si mai tare mi-au placut Cristian Correa y Manuela Rossi - Cafe Dominguez la Mundial de Tango 2010 Subcampeones. Ce pot face cei doi, ce limbaj au, non-verbal, m-au vrajit, imi plac de mor.

Un element ajutator intr-un astfel de scenariu, care vine din teatru, este jocul cu obiectul: o manusha (motiv de pretext) care este legatura permanenta intre cei doi, care trece de la unul la altul, creeaza dialogul dintre ei: e manusha dvs? da, poti s-o tii tu un pic? Desigur.. Apoi ea se razgandeste si zice da-mi maunsha ca plec! El: stai ca vreau sa mai stai, ii ia manusha, ii da musha, mai fac o tura, apoi iar se indeparteaza, si zice ca pleaca, dar apoi nu mai vrea sa plece si il ia in brate si mai dau o tura si tot asa. Mi s-a parut genial!

Alt joc cu obiectul sunt trandafirii cusuti pe rochia ei – amintirea unui fost iubit? Mama ce le mai face baiatul ala trandafirilor, si ce se mai supara pe ei, si ii rupe, si ii zmulge, si e gelos, si suparat, si of, of, of!!! si isi varsa tot naduful pe ei, si ea sufera, si de ce face el asa cu trandafirii ei, si ea isi aduna trandafirii de pe jos, si el se napusteste aspura ei, ca mai da-i dreacu' de trandafiri, ca eu sunt aici acum, iubeste-ma pe mine... si iar mai prinde un trandafir si-l rupe de pe rochie, si ea ii zice : de ce faci asta?... si el zmotoceste petalele trandafirului, praf il face! si ea cand vede cat sufera el, zice, da mai' da-i naibiii de trandafiri, stii ce, eu tot pe tine te iubesc, dar tot se razgandeste si vrea s-o stearga, si el zice, ce mama naibii, ma vrei or ba, si ea arunca toate petalele si si se termina cu happy end, raman impreuna fericiti!!! .. ce sa mai, o poveste intreaga! Cam asta fac Hugo Mastrolorenzo & Agustina Vignau la Mundial de Tango 2011 (4to puesto Categoria Escenario) Mi-au placut enorm, incredibil de expresivi! Daca eu am reusit sa pun in cuvinte un dans, inseamna ca ei au facut ceva extraordinar pe scena!

Cam asta am observat eu ca fac profesionistii. Scenariul, si interpretarea, acesta este spectacolul pe care il vad eu in aceasta analiza, show-ul propriu zis este "scenariul" parerea mea.

Povestea trebuie insa sa existe pe tot parcursul dansului, nu numai la inceput, emotia sa se transmita prin toti porii, pana la sfarsit cum fac Marcela Duran si Carlos Gavito. Fiecare miscare, fiecare pas sa aibe un sens, o incarcatura, nimic sa nu fie la voia intamplarii, nu doar sa facem ca sa facem, "si da-i si lupta, si da-i si lupta!". O ridicare a umarului, o mangaiere a reverului, o ridicare de mana, o coborare o adevarata mangaiere, o privire care alte lumi si timpuri, o strangere de ochi, o departare cu incetinitorul, o revenire, o strangere in brate, o alunecare, totul are sens, totul transmite.

Pana la urma, imi da senzatia ca acesti dansatori sunt mai mult actori decat dansatori.

Impresia artistica vs.Tehnica
Evident, teshnica tre' sa fie impecabila, fara tehnica nu poti obtine un efect de calitate; insa, daca impresia artistica - pentru ca vorbim de escenario – nu este asa cum am observat mai sus, degeaba, daca nu are o poveste, nu ma impresioneaza o demonstratie de virtuaozitate seaca si cam atat, cum sunt spre exemplu Eber Alejandro Burger & Yesica Lorena Lozano Elias la Mundial de Tango 2011: FINAL Escenario 3er puesto. La ei nu am vazut decat ca se straduie prea mult, dar nu si interpretare; da, cine le facuse coregrafia, a mers fantastic pe intepretarea muzicii, dar ei nu au reusit partea de interpretare dupa gustul meu. Erau prea in cotidian. Si prea plati. Forta, incordare si viteza versus energie si semnificatie. Daca este viteza si incordare se pierde executia miscarii si implicit efectul, rezultatul scontat.

Costum
Asa cum spunea si Wiki, si cum am vazut mai sus, escenario presupune o costumatie adecvata, toate show-urile consacrate prezinta doamnele in rochii lugi (intre calcai si jumatatea gambei), cu crapaturi pana in panzele albe. Ciorapi de plasa. Gene false. Machiaj de scena. Rochia gen frac de greieras, cu voal sau fara in crapatura de la spate, spate gol, daca se poate macar cu o maneca e si mai bine, de preferat culori inchise, sau culori puternice, materiale fixe, nu elastice de dans sportiv, materiale lucioase, spectaculoase, de scena, broderii, dantele si paiete, fara a fii chicioase. Parul strans in diverse cocuri pe ceafa, floricele in par.

Atentie: foarte important: body-ul care este sub rochie trebuie sa fie de culoarea rochiei!!! Never ever de culoarea pielii – pare ca n-ar avea chiloti pe ea (?!?!?!?) Este vizibil, da, dar trebuie sa se vada in mod explicit ca exista, sa fie evident ca ai ceva pe tine sub rochia aia!

Domnii in costum de culoare inchisa, la doua randuri de nasturi cu pantaloni bufanti – nici n-as vrea sa-mi inchipui cum ar arata in pantaloni mulati asa cum se poarta acum :))))) sacoul inchis obligatoriu! Pot fi si pantaloni cu vipushca. Camasa alba sau neagra, inchisa pana la gat, cu cravata sau papion. Obligatoriu gelati, dati cu briantina si cu carare, ca in anii 40, ca in tineretea lu' bunicu', tunsi, rasi si frezati, fara chica. Tangoul presupune eticheta si respect, un aspect ingrijit, la 4 ace, care arata respectul fata de tango, si spectatori. Eu ca juriu, nu as lasa pe scena unul cu latze, care pare nespalat de 3 zile, deshantat, si ravasit, deshis la camasa sa danseze in fata unui public... ce e asta?

Structuri/figuri/acrobatii/poze
Din ce am observat eu, structurile nu sunt foarte incarcate la inceput, iar partea spectaculoasa cu rafale de boleouri si gancho-uri apare la variacion.

Momentele alterneaza, nu este totul otova, se merge pe contraste intensitate/relaxare, ca  cam asa e muzia!!! Coregrafia are momente de relash si momente de suspans sau viiteza/energie, accente excelent punctate, vizibile.

Nu se incearca pasirea pe fiecare nota a fiecarui instrument! Ne-ar face ochii ca la fliper si n-am intelege nimic ca si spectatori daca am privi asa ceva :)

Ridicarile nu sunt mai sus de nivelul toracelui, adica eu nu am vazut nici o doamna care sa zboare cu tot corpul pe deasupra umerilor domnului, majoritatea ridicarilor sunt mai mult ridicari de picioare, dar corpul doamnei nu se ridica mai sus de toracele/umerii lui. Spagate in aer, da, dar ea este inca cu corpul la nivelul corpului/umerilor domnului.

Marea majoritate a figurilor acrobatice sunt spre sfarsit si pe variacion, nu la inceput sau la mjloc, efortul este dozat, in asa fel incat, dupa o astfel de reprezentare sa se termine show-ul, sa-si traga sufletul, nu sa trebuiasca sa mai dea inca jumatate se melodie cu limba scoasa... Figurile sunt dozate in coregrafie in functie de dificultate, cele mai simple mai la inceput, cele mai dificile si mai spectaculoase la sfarsit.

Multe “separari”, ea pleaca de langa el; sincroane pe ici pe colo, tango al revers, linii/rafale de gancho-uri combinate cu bole-uri si sacade. Craci infasurati pe dupa talia domnului, da, dar un picior este pe podea, craci fluturati pe langa urechea domnului, da, dar, celalalt picior este inca pe podea.

Nu am prea vazut figuri de rock-and-roll, sau  west-cost-swing sau altele in genul acesta, marea majoritate a "figurilor" extravagante erau derivate din tango, nu venite de la Circ du Soleil sau din salsa.
In pozele de final ea are macar unul din picioare pe podea, daca nu chiar amandoua - in toate cele 5 clipuri.

Tango
Mi-au placut foarte mult cei care au incorporat in coregrafia lor pasi simpli de caminar, macar 2-3 la rand, acolo se poate vedea clar, ca pe langa acrobatzii si interpretare sunt intr-adevar dansatori de tango si nu altceva, dans contemporan, contact improvization, balerini, salsero, dansatori de dans sportiv, care pot imita figuri de tango si pot executa acrobatzii.
Acolo se vede diferenta.

Un caminar bun nu poti achizitiona in cateva luni. Daca nu vad cativa pasi de caminar curat, un caminar si un pas lateral, la doi timpi, sa vad tehnica aia curata de tango care nu se poate dobandi decat in ani de mers, deja incep sa-mi pun semne de intrebare din ce dans vine acest performer. Mai intai de toate vorbim de tango, da? Pai atunci hai sa vedem ceva tango, si apoi mai vedem si altceva, dar convingeti-ma de la inceput ca mai intai de toate sunteti adevarati tanguero, nu salsero, sau dans din buric, sau altceva. Hai sa nu mai amestecam lucrurile, daca facem un lucru, pai atunci sa-l facem cum trebuie, zic.

Si cel mai cel mai important, asa cum spunea si wikipedia, este conexiunea dintre parteneri!!! Vorbim de tango, doar. Atat.

Scena
De obicei, scena este mai mult lata decat adanca, si chiar daca ar fi patrata, este observabil ca show-urile  sunt spre marginea dinspre spectatori, nu spre fundul scenei unde este si umbra, si nu se mai vede nimic; in fundul scenei, ar putea fi, sau ar trebui sa fie orchestra care canta live.  De aceea, mai toate coregrafiile sunt orientate liniar, in capatul liniei putand fi punctele de oprire si de respiro, si de poze, loc din care dai drumu' la rafale, de care or fi ele, pana in capatul celalalt . De asemenea, mai observ si mici focuri de artificii la centrul scenei, pe parcursul melodiei, nu numai explozia de la final.

Luminile
In cazul in care vorbim de scena, atentie la lumini, cum pozitionati reflectoarele, ar putea fi puse dreapta -stanga scenei sa creeze un culoar de lumina in care sa se desfasoare coregrafia, dar aici intram deja in alte zone si cred ca ne trebuie un regizor...


Observatii si Concluzii
Deci, cam astea au fost lucrurile pe care le-am observat eu, acum ca mi-am batut capul si am facut efortul sa ma uit la asa ceva. Nu am multe informatii in aceasta zona de escenario, pentru ca recunosc, nu ma pasioneaza, dar eu asta am vazut. Sunt convinsa ca daca chiar am stii despre ce este vorba, am vedea mult mai multe. Toate aceste mici detalii conteaza. Daca multe din toate aceste detalii nu sunt, atunci intregul se va duce in alte directii si nu mai este ceea ce se vrea a fi.

Putem face, spre exemplu, o simulare simpatica de "escenario nefericit", inlocuind sau omitand elemente mai sus enumerate, si iata ce putem obtine: punem o muzica mixata, cu biti fixi, in mare viteza, pe ea o imbracam cu o rochie elastica, ii taiem fusta pe partea stanga in loc de dreapta, ii punem chiloti de culoarea pielii, ii lasam sa atarne ceva din coc, ii scoatem ciorapii si genele false. Lui ii luam haina si papionul/cravata il descheiem la camasa, ii lasam si plete pana la umar, pe care le dam cu gel. Imprumutam cate doua trei gancho-uri, pe ici pe colo, cativa pasi al revers, doua trei boleo-uri fusherite. Apoi ii punem sa faca lucruri acrobatice cu ridicari peste nivelul capului lui. Cu povestea si scenariul nu ne batem capul. Caminar nu punem ca n-avem. Conexiunea o taiem. Interpretarea si sentimentul le ocolim. Impanam si cu o pirueta tripla, sa dea gust. Poza de final o facem cu doua copanele, nu cu trei si nici cu patru. Si gata! Ce obtinem in acest mod simplu? Rezultatul este cu totul altceva. Nu mai este "escenario", nu este nici tango sportiv. Ce ar putea fi? O strutzo-camila? In cel mai fericit caz ar putea fi un tango acrobatico? Dar sincer, ma depaseste, ca nu stiu ce este aia. Tango argentinian? Nici asta nu prea cred. Lucruri de finetze, care per total dau imaginea finala, care iti da cu virgula.

Uram succes si bafta celor care au curajul sa se avante in escenario. Ca e de munca daca tinem cont ce cele observate mai sus! Si in primul rand trebuie consolidata baza. Ca atfel se vede. Cine stie cunoaste. Zic asta, pentru ca dupa astfel de evenimente, cu siguranta se vor gasi multi viteji care vor spune, eu sunt mult mai bun ca tine tata! Stai sa-ti arat eu cum e de fapt cu tango escenario asta, ca tu nu stii. Da, vor fi. Dar macar, luati in considerare cateva din cele observate mai sus daca vreti sa faceti asta ;) Va doresc avant napraznic!


PS: La seminariile cu Max si cu Solange am intrebat daca exista reguli cu privire la nivelul "lifting-urilor" doamnei - pe romaneste, adica cat de sus ai voie s-o ridici. Ei bine, regulamentul in concurs la tango escenario nu impune limite, poti s-o ridici cat de sus poti tu, voinic sa fii sa poti ridica aeronava de la sol chiar daca e overloaded, si sa te tina toate alea sa poti face elicoptere... INSA, nu sunt bine vazute de juriu, nu sunt apreciate deloc pentru tango escenario. Nivelul acceptat este pana la nivelul umerilor, nivelul toracelui. Ce depaseste nivelul umerilor nu mai este tango, este altceva, sunt acrobatii... Imi cer scuze ca am intrebat surse autorizate, nu m-am putut abtine, trebuia sa intreb, ca nu mai puteam dormi noaptea ;)


















Comentarii

Anonim a spus…
Toate comentariile si observatiile au tinta clar Raluca si Tudor, in sala carora tu faci orele si practica. De ce nu ai incercat toate aceste sfaturi sa le dai lor direct, si nu sa le faci publice sa "rada" sustinatorii tai sau poate lingusitorii. Este cea mai urata fata pe care o poate avea o femeie. Barfitoare, rautacioasa gratuit, nu stiu daca invidioasa nici nu mai conteaza. Cine esti tu si ce studii ai de dai calificative si sfaturi si faci scenarii de cum trebuie sa danseze altii? De ce nu te multumesti sa faci caminar singura sau cu partenerii tai, sa dansezi asa cum iti place tie si sa ii lasi pe ceilalti sa decida ce vor sa faca. Ti se pare ca esti o instanta superioara care da sau nu girul a ceea ce se intampla in tango? Nu, esti doar josnica si urata sufleteste. Din fericire, oamenii imbatranesc si se uratesc, cu atat mai mult femeile, si singura speranta sa contracareze acest fenoment este frumusetea si curatenia sufleteasca, care tie iti lipseste complet. Din pacate nu esti singura care face asta mai sunt colegi de grup care rad in hohote in cor de ceea ce li s-a intamplat colegilor lor, si se mai asociaza pe ici colo cate un dansator anonim care i se pare ca poate baga si el cutitul intr-o rana daca tot este deschisa. Poti sa fi linistita din acest punct de vedere ca nu esti singura. Elevii vostri insa, care vor doar sa danseze, sunt afectati si tristi ca instructorii lor in loc sa se sustina si sa fie uniti se jicnesc in public.
Anonim a spus…
Nu ma astept sa publici comentariul, nici nu este neaparat nevoie. Daca te pune pe ganduri macar, si clatina putin siguranta cu care faci niste afirmatii si dai calificative si verdice, tot este bine. Daca ai grija mai mult de tine, departandu-te putin si privind din exterior in anumite situatii si lasand o respiratie inainte de a reactiona la stimulii exteriori, de asemenea este bine. Ca toti ceilalti tu alegi ce vrei. Dar sa sti ca nu se intampla ceea ce vrei, aici alegera nu iti apartine.
La Sastresa a spus…
A barfii inseamna a vorbi pe la spate... nu cred ca este cazul aici. Sau?

Multe din lucrurile de mai sus le-am spus in particular cui trebuia, daca s-a vrut sa se tina cont sau nu... asta nu mai e treaba mea, dar eu le-am spus in particular, inainte sa le public. Asa ca nu e nimic nou.

Cred ca suntem suficienti de maturi sa putem face haz, si sa spunem lucrurilor pe nume, fara sa ne lamentam atata, dar desigur avem nevoie de ceva simt al umorului... In tragic, tot poporul roman stie sa ia orice.

De ce ne inflamam atata?

Cautati in acest blog