Anivertango 2012 – doi ani de tango in Timisoara

Scriind titlul mi-am dat seama ca e usor de calculat cati ani de tango sunt in Timisoara, de exemplu, daca anul se termina cu doi, 2012, sunt doi ani, daca se termina cu trei, 2013, sunt trei ani! Iaca am gasit si agloritmul ;)

Da, imi doream sa scriu de un an de zile... am sperat sa- pot scrie in urma cu doua saptamani, dar n-am reusit... decat acum. Stiu ca o sa debusolez lumea, ca tocmai ce am sarbatorit 3 ani, iar eu vin cu povesti si cu poze si filmulete, cu documentarul complet de acu' un an, dar daca nu o fac acum, cred ca toate pozele si povestile vor ramane numai pentru mine... si stiu ca prea putini sunt cei care au fost si care stiu despre ce este vorba.

Bastionul m-a fermecat, o mansarda, gen “La Scena” din Bucuresti, dar la alte dimensiuni, podea super faina pentru dans, grinzi, lemn, tavane in unghi abrupt, stalpi care delimitau spatiul de dans, acustica foarte buna, imaginea era extrem de cumoscuta, era cumva ca acasa, in Bucuresti, ma simteam ca acasa doar ca eram la vreo 600 km distanta... un spatiu minunat, elegant, pentru concert si pentru milonga aniversara cu demo. Cumva, as putea spune ca si in Timisoara exista o "La Scena" :)

Albumul cu pozele de la Concert: aici

Ioana si Horia din Cluj, sustinatori ai comunitatii din Timisoara, ca si la prima aniversare au dansat in deschiderea emisiunii de Sambata seara la Grand Milonga :)

Cecilia pentru mine este una din dansatoarele de la care pot spune ca am invatat cel mai mult, care mi-a deschis orizonturile in cea ce priveste tehnica, relaxarea corpului, mecanica corpului cu aplicare directa in tango, are un stil de dans, o miscare corporala care mie personal imi place foarte mult si a fost o bucurie sa fiu acolo la seminariile ei, si sa o vad evoluand alaturi de Andres Molina, pe scena de la Bastionul Maria Theresia.

Au facut demo dansatori din Timisoara, au aratat cum au evoluat si unde a ajuns tangoul in Timisoara in acesti doi ani. Desigur, este meritul lor ca au studiat, au lucrat, au mers la cursuri, seminarii, festivaluri si acum sunt unde sunt, dar tot mi s-a umflat pipota in mine... de ce? Hhhhmmm...

Imi aduc aminte si acum, la prima lectie de curs efectiv, in octombrie 2010, erau doi, unii, care au intrat in sala, dupa ce ca au intarziat, stateau rezemati de bara care proteja oglinzile, in trening bleu-marin, cu mainile incrucisate pe piept, si radeau si se hazleau... evident faceau misto. Ma duc hotarata, si ma infig in ei, sparg gasca, iau cei doi meteoriti si-i pun pe orbita... respectiv iau doua bucati posibili viitori lideri, le pun cate o doamna in brate si le dau drumu pe pista. Doi ani mai tarziu, unul din acesti domni, care se hazlise atunci, a avut curajul sa faca demo, si a dansat, asa cum nu m-as fi asteptat! Acum treningul si tricoul disparuse, costumul si camasa ii luasera locul, adidasii erau inlocuiti de pantofi cu lac, … ma uitam cum pasea, si ce si cum dansa, si nu-mi venea sa cred... meteoritul se transformase intr-un dansator de tango; era adevarat, era real, era frumos, era tangoul din Timisoara. Da.

Albume poze oficiale ale evenimentului - vineri si sambata

Anivertango la doi ani mi s-a parut cel mai cu fast si cel mai mare eveniment de tango pe care Timisoara l-a avut pana in acel moment, si in acelas timp si-a pastrat caldura, intimitatea pe care marile festivaluri le pierd cu usurinta. A inceput de miercuri si s-a terminat duminica la Cuib unde am avut timp de imbratisari intr-o atmosfera naturala si relaxata; a fost cu de toate, cu concert “Nuevo Tango Quintet”, cu argentinieni Andrés Molina si Cecilia Piccinni din Bueno Aires, cu seminarii, cu tort, cu prezentare de moda, cu butique cu pantofi, haine, bijuuri pentru tango, cu demo, cu invitati din Cluj, cu DJ din Brasov, cu participanti din orasele mai apropiate de Timisoara, Sibiu, Cluj, Brasov, ... Bucuresti. A fost efervescent, intens si cu bucurie.