Dupa Milongile de asta vara de la Cercul Militar, "Milonga Tabiet in fiecare joi" revine, pentru anotimpul rece, in interior, intr-o alta locatie de exceptie! Casa Vernescu! Surpiza? Da, pentru mine a fost o surpriza. Nu ma asteptam, nici nu visam. De fapt, cred ca am gesita senzatie ca astfel de locuri nu sunt deschise unor astfel de evenimente cum este tangoul. Dar culmea, tangoul nici ca s-ar potrivi mai bine intr-o alt loc. Este asa cum trebuie sa fie, se potrivesc, si am o vaga senzatie ca s-au mai vazut candva, demult, iar acum este un nou "encuentro".
Eram franta, speram sa apuc sa trag un pui de somn inainte de milonga, ca sa fiu in forma, dar am preferat sa fac cateva cumparaturi pe langa casa, pretext ca sa ma mai plimb putin prin ceata deasa care acoperea Bucurestiul de aproape patru saptamani. In parc brazii mai erau inca impodobiti, iar luminitele lor si felinarele se estompau in ceata pe masura ce pasii o luau pe alte alei pietruite.
Habar nu aveam ce sa port in seara aceea... este aniversare, zic... atunci bal sa fie... am incercat mai multe variante... creme-ivoire... hm... merge cu perle... dar nu, e iarna, pielea e prea alba... negru din dantela... nu mai merge siragul de perlele... cristalele? E prea dur cristal cu negru... cristal cu crem-ivoire... parca asa :) ruj sangeriu. Inca o privire in oglinda in graba spre usa, cristalele cerceilor se cuibareau in gulerul generos de blana negru, semn ca se simt bine, aranjez o suvita rebela in cocul de la ceafa, si in timp ce imi puneam manusile de piele neagra catifeleata imi auzeam pasii pe trepte, si usa grea de lemn scartaind in urma mea.
Fac semn trasurii care astepta conturata de felinarele cu halouri, sub care pluteau si se rasfirau sau se adunau valuri de mii de picaturi aproape invizibile care pluteau in aer. Caii murgi necheaza si lovesc cu copita caldaramul, sufland pe nas nori de aburi ce se amestecau cu ceatza. La Casa Vernescu, va rog.
Ajungem pe "Podul Mogosoaiei", lasam Palatul Cantacuzino pe dreapta, intram in curtea interioara. Trasura face un rotocol si trage in dreptul treptelor. Cobor. Trasura porneste spre fundul curtii sa se alature altor trasuri ce-si faceau linistite odihna, pana peste cateva ore la plecare.
De cum intri, chiar la intrare, in dreapta, te "cabeseaza" un majordom in varsta, cu parul alb, in costum, care te asteapta sa te ajute sa-ti lasi haina, plaria si bastonul in timp ce muzica deja incepe sa te invaluiasca si sa ia locul blanurilor. Cumva, privirea majordomului, plina de respect, calma si blanda imi parea familiara. De dincolo de coloanele de marmura, din holul scarilor, pe masura ce ma apropiam, se auzeau voci si rasete bine dispuse amestecandu-se cu acordurile muzicii. Domni in costum la bar si doamne cu rochii elegante, saluturi, imbratisari si pupaturi de bun venit. Iau un loc printre prieteni, si un pahar de sampanie nu intarzie sa apara.
Imi incalzeam sufletul la caldura prezentei lor. Privirea imi dansa pe arabescurile capitelurilor coloanelor, si incepea sa devina curioasa, dornica sa intalneasca filigranul tavanului din sala mare, de unde te chemau viorile, bandoneonul...
Cu fiecare pas, cu fiecare dans, cu fiecare imbratisare si cu fiecare tanda, aproape pe nesimtitelea, oboseala disparea ca prin farmec, iar cheful si bucuria de viata ii luau locul. Am plecat zambind.
Cu fiecare pas, cu fiecare dans, cu fiecare imbratisare si cu fiecare tanda, aproape pe nesimtitelea, oboseala disparea ca prin farmec, iar cheful si bucuria de viata ii luau locul. Am plecat zambind.
In drum spre casa ma gandeam ca desi are spatii largi, si inalte, Casa Vernescu nu este nici prea mare si nici prea impunatoare, ca sa te domine, ba din contra este primitoare, si nu stiu cum si de ce, mie mi-a dat senzatia de cald si placut, cunoscut... poate un deja vu din alta viata.
* * *
Un moment dintr-un film? Sau un moment din viata? Cum doriti! ... e visul Dumneavoastra ;)
Comentarii