Am vazut anuntul lui Sorin pentru flashmob-ul de anul acesta, si m-am uimit, Doamne, a trecut deja un an!!! Cand s-a dus, cum a zburat? Nu stiu. Parca a fost ieri!
M-am dus repede la amintirile din anii trecuti, poze, filmutze :) si am dat peste acest video: reusisem sa-mi strecor aparatul foto intre doi...privitori, pe care nu i-am vazut niciodata cu adevarat, ci imi amintesc doar ca ma enervau la culme ca vorbeau, si imi stricau tot fengshui-ul filmarii mele, gandita de cu doua zile inainte, destinata documentari tangoului in istorie. Acum, uitandu-ma cu atentie, m-am simtit ca in "Muppets Show", eu stand intre Kermit, Fozzie, Gonzo si Animal, care comenteaza de la balcon despre dansatori, si arata cu degetu':
- Uite aia danseaza bine!
- Care?
- Aia cu.... (nu inteleg ce spune)
:)))))
Si de la amintirea enervarii am trecut la un vesel amuzament, observand ochelarii si sapca comentatorilor. Stiam de la editiile precedente ca reactiile sunt dintre cele mai diverse si variate, dar pe cea pe care am filmat-o n-am vazut-o decat acum!!! :)) Acuma daca stau si ma gandesc cred ca cel mai mare show nu este acolo unde se danseaza ci in public, cred ca acolo este adevaratul spectacol. Acolo unde exclamatiile si comentariile ies necontrolate datorita surprizei momentului. Emotia si reactiile privitorilor: incantarea, admiratia, invidia, nostalgia, aprecierea, dorinta de a dansa ...
Si imi mai aduc aminte ca dupa primul flashmob la metrou la care am participat si eu, am plecat foarte incantata acasa, si le-am povestit alor mei, cu entuziasm, "nazdravania" noastra, moment in care a venit sora mea si am imbratisat-o de bun venit. Dupa imbratisare s-a uitat uimita la mine si mi-a spus: Doamne ce energie ai, lasa-ma sa te mai tin in brate! Numai cu ea in brate mi-am dat seama cat de intensa fusese experienta si ce provocase in interior. M-as fi dus sa dansez undeva chiar in seara aceea, cele doar cateva melodii dansate pe peron (pentru ca vroiam sa fac si poze si sa filmez), atmosfera, muzica, dansul, bucuria, ma starnisera pentru dans, dar era prea devreme si pana la ora inceperii unei practica sau milonga, totul s-a diluat, nu stiu daca am mai ajuns sa dansez in seara aceea, dar nu cred ca voi uita cuvintele si gestul surorii mele.
Acum, revazand filmuletele, cu dansatorii si privitorii roata in jurul lor, cu metroul care pleaca in fundal, si ei care raman imbratisati dansand pe peron, mi se pare fantastica "parabola", mesajul, ideea transmisa de aceasta imagine. Voua ce va spune? Trenuri, poa sa plece toate... !
Filmulete din 2012 aici:
http://lasastresa.blogspot.ro/2012/03/flashmob-unirii-1-underground-station.html
Comentarii