Un articol delicios, de Corina Raduta:
January 8, 2015 at 4:13pm
Sunt indragostita!
Iremediabil!
De la prima intalnire – ne-a facut cunostinta un zvapaiat, habar n-avea ce urma sa starneasca... – am stiut ca fiorii si zambetul prostesc de pe fata mea, cauzate de sunetul glasului lui, nu-s trecatoare. In seara aia - sunt ani de-atunci - am zburat spre casa si mi-am petrecut toata noaptea in amintirea gesturilor, sunetelor si prezentei lui. Cred, de fapt stiu cu siguranta, ca nici eu nu realizam cat de profund ma marcase.
Am ramas la fel de indragostita ca atunci chiar daca uneori mai sunt si certuri intre noi... De fapt, trebuie sa recunosc, numai eu ma supar si dau sa plec, nu mai vreau sa-l stiu, sa-l simt, sa-l aud... Mofturi!... Dar stiu ca sunt o norocoasa ca el e foarte intelegator si asteapta sa-mi treaca. Nu m-a certat niciodata! M-a primit inapoi cu bratele deschise si cu aceeasi caldura ca prima oara.
Am sentimentul ca el ma stie bine, m-a citit cu claritate de la inceput si nu imi ascunde nimic. Mi-e cea mai fidela si realista oglinda, imi pune mereu reflectia in fata fara nici cea mai mica urma de rautate. Ca eu o iau personal si ma ciufulesc... se mai intampla, n-am decat sa-mi asum.
Eu il intuiesc mai mult decat il chiar stiu. Il descopar si redescopar la fiecare intalnire, ma surprinde mereu, ma incanta si ma vindeca cu fiecare poveste traita in doi. Si-l recunosc nu doar in el, ci mai ales in mine... Nu reusesc sa-i gasesc niciun cusur! Ah, ba da, are unul serios: mi-a creat dependenta. Si chiar si atunci cand imi spun hotarata: Gata! Plec! Sau iau macar o pauza, ca nu mai pot, sunt stoarsa!... chiar si atunci stiu, in sinea mea, profund, ca n-am sa-l pot parasi vreodata.
Abia ce-am trecut printr-o rebeliune la finele anului. Eu, ca de obicei, am vrut sa-mi iau jucariile si sa plec. El n-a zis nimic... Niciodata nu zice nimic. Doar ma imbratiseaza... Si e destul ca sa stiu ca nu voi pleca. Sau chiar daca voi pleca, ma voi intoarce curand si imi va fi bine. Si am plecat – o saptamana am rezistat fara el... Planuisem sa petrecem anul nou impreuna, asa cum am tot facut-o de niste ani, iar acum urma sa fie special. Si nu s-a dezmintit nici de data asta! Mi s-a daruit total si irevocabil, iar eu nici macar nu am avut de ales decat sa fac la fel si noaptea de anul nou imi va ramane – ca multe alte nopti ale noastre – impregnata in piele, in suflet, in toata fiinta!
Si stii ce e ciudat? Ma face sa ma simt bine in alte brate, iar inima zburdalnica se aventureaza uneori catre alte... taramuri. Iar el stie asta. Iar eu nu ma simt vinovata. El e multumit sa fiu eu fericita. Pentru ca pe el am sa-l dansez mereu, indiferent in ce brate. Iar inima mea va fi mereu plina de el, indiferent pe ce taram se afla!
Comentarii