In perioada in care mergeam saptamanal la Timisoara, cand sambata si duminica aveam ore si practica sau milonga la Timisoara, lunea incepeam sa pricep ce caut eu in viata mea, martea reuseam sa desfac bagajul si sa mai fac cate ceva lucruri administrative pe langa casa omului, miercurea era singura zi in care mai puteam face si altceva, pentru ca joia imi pregateam bagajul ca vinerea sa ma pun din nou la drum, ca sambata si duminica sa fiu iara la Timisoara, este mai mult decat evident ca nu-mi ramanea timp sa ajung sa mai dansez la nici o milonga in Bucuresti, si mai ales, nu ajungeam la nici o milonga de week-end. Si uite asa pentru aproape trei luni de zile. Imi lipseau milongile din Bucuresti? Da, normal. Imi lipseau dansurile cu partenerii obisnuiti/preferati? Da, normal ca imi lipseau. Dar stiam ca este doar o perioada, si ca nu va dura o eternitate, iar cea ce se intampla cu Tangoul la Timisoara era mult mai important pentru mine decat cateva saptamani lipsa de la milongile Bucurestene.
La sfarsitul anului, de sarbatori, cand am ajuns la cea mai mare si mai importanta milonga din Bucuresti, sambata, am dansat extrem de putin. Am fost intrigata. Nu intelegeam ce se intampla, si de ce nu danseaza lumea cu mine. Lipsisem aproape trei luni din tangosfera Bucuresteana, si ma simteam ca atunci cand eram incepatoare, si veneam la milonga sa stau la mantinela, si in cel mai fericit caz sa dansez doua tande cu care sa plec glorioasa acasa.
In luna care a urmat, am mers la mai toate milongile care au fost, "ca sa-mi scot parleala”, si sa dansez si eu pentru sufletul meu, dar cam acelas lucru mi s-a intamplat. Lumea ma saluta, ma baga in seama, vorbeam, ma intreba de Timisoara, dar nu se dansa cu mine. Nu asa cum se intampla inainte de "asa-zisa disparitie din peisaj".
Am intrat la banuieli... suspiciuni.... ce-o fi, ce n-o fi? Ma intrebam daca in cele trei luni de absenta am retrogradat, mi-a scazut nivelul dansului.... d’astea, ca apoi, dupa 2-3 luni lucrurile se reintre in normal, si totul sa fie OK. Multa vreme am stat si m-am gandit si am anallizat ce se intamplase.
Una din concluziile mele a fost ca fiecare dintre noi, are o lista de parteneri cu care prefera sa danseze, ceea ce este perfect normal; lista construita involuntar, pe baza experientelor anterioare; avem preferinte si suntem selectivi, si avem compatibilitati. Dansam cu cine cunoastem, cu cine stim ca ne simtim confortabil etc. Fiecare dintre noi are propriile criteri. Iar cand ajungem la milonga, incepem sa cautam in multime acei parteneri cu care ne dorim sa dansam, care sunt deja pe lista noastra. Probabil ca in top vor fi cei care vin tot timpul si ii vedem des, si ne-am obisnuit foarte tare, iar printre ultimii pot fi cei cu care ne dorim dar nu prea reusim sa ajungem la ei, din diverse motive.... nu vin la milonga, sunt foarte prinsi sau vrem sa dansam cu ei, ne place, dar pentru ca nu ne vedem prea des, nu avem nici noi obisnuita sa-i cautam pe pista.
Un alt factor important este timpul limitat al unei milongi. Si matematic, nu exista timp fizic sa dansam cu toti leaderii prezenti la o milonga, sau toate fetele de la o milonga, oricat de tare ne dorim acest lucru, nu este posibil fizic... daca este o milonga mare, cu multi follower-i, unui leader ii vor trebui probabil doua zile si doua nopti sa le danseze chiar pe toate, asa ca, obligat-fortat, trebuie sa aleaga, sa faca o lista mai scurta, adaptata la timpul milongii.
Si mie mi s-a intamplat sa imi doresc sa dansez cu cineva cu care nu dansez in mod regulat, sa-mi propun acest lucru, dar, desi el era prezent la acea milonga, sa nu reusesc sa ajung sa dansam impreuna, si sa-mi para rau.
Una peste alta, ca si concluzie, o componenta importanta pentru a dansa mai mult la milonga este prezenta constanta la evenimentele de tango, pentru a deveni prezent in peisaj, pentru a te repera posibilii parteneri, pentru a ajunge pe lista lor, si pentru a urca in topul preferintelor si a alegerilor lor de dans.
Degeaba isi doresc ei sa danseze cu tine, daca nu te vad, odata, de doua ori, de trei ori, de 10 ori, de fiecare se vor gasi nevoiti sa danseze cu altcineva, care este prezenta la milonga, si incet incet isi vor face obicei sa invite pe alte fete in locul vostru, si usor, usor veti cadea din topul alegerilor, pana la posibila iesire de pe lista, ceea ce nu este de condamnat... pentru ca este normal.
Nimic nu se pierde totul se transforma!
Iar ochii care nu te vad, te uita...
Comentarii