Tango: never ending story

Am vazut pe net o poza si mi-am amintit de aceasta ideie pe care o aveam de multi-multi ani.

Prima data cand m-am confruntat cu acest concept a fost in copilarie, cand tata mi-a spus ca moda este ca o spirala in timp, ca nu are un trend liniar, asa cum credeam eu urmarind pozele din cartile care ilustrau istoria costumului si schimbarile pe care imbracamintea le-a avut din antichitate pana azi, corelate cu viata si nevoile oamenilor din fiecare perioada a istoriei. Imi spunea el atunci ca moda revine din timp in timp, ca oamenii schimba, ca doresc ceva nou si fresh, dar mai devreme sau mai tarziu revin la aceleasi idei, teme, motive, principii, lucru mai mult sau mai putin evident, dar un lucru este cert, totul in univers are o anumita ciclicitate. Adica din timp in timp se reiau aceleasi teme, motive, dar adecvate timpurilor. Acum, nu ma astept sa revina rochia cu crinolina niciodata, dar sandale de gladiator la femei au fost in trend anii trecuti...:)

Revenind la tango, cand am inceput primele cursuri la singura scoala de tango care exista in Romania, “El tango”, in 2005, la cursurile de la Cina, am invatat: schimbarea de greutate, caminar, cross, ocho, ocho cortado, cunita si mai stiu eu ce.

Apoi, cand s-a deschis Tango Tangent (24 Ianuarie 2006) la cursurile lor de incepatori am reluat din nou shimbul de greutate, caminarul, cross, ocho si ocho cortado, cunita, si pentru ca acolo am stat un an si jumatate, s-au mai adaugat si giro, sacade, corrida, boleo, imbratisarea inchisa, siteme paralel si cruzado, calesita, volcada, colgada, barride, arrastre si probabil altele, dar e mult de atunci.

In primavara anului 2007 cand s-a deschis Tango Brujo, si am schimbat din nou scoala si am reluat din nou cursurile de initiere, tot cu schimb de greutate, caminar, ocho, ocho cortado, cunita, giro, sacade, calesita, barride, arrastre, corrida, boleo, volcada, colgada dar accentul de data asta, ca la fiecare scoala de fapt s-a pus pe alt ceva. Aici se punea accentul pe imbratisare, muzicaliate, conexiune, nu pe figuri/structuri in sine.

Ideea este nu sa fac reclama sau antireclama, ci faptul ca, asa cum zic toti marii dansatori consacrati, intotdeauna te intorci la baza, la elementele fundamentale. Si pe masura ce baza se construieste din ce in ce mai solida, cu atat cresti mai mult, si poti intelege mai mult, si poti sa vezi si sa auzi lucruri pe care la prima auditie nu le-ai auzit, nu pentru ca profesorul nu le-a spus, ci pentru ca la un anumit nivel poti sa iei numai o anumita cantitate de informatie.

Spre exemplu, la un simplu si banal ocho poti descoperi, in functie de nivel, din ce in ce mai multe lucruri. Intai descoperi figura in sine, cu denumirea aferenta, apoi, treaba cu pasul si pivotul, cu postura, cu pieptul, cu greutatea, cu axa, cu imbratisarea, cu tensiunea, cu energia, cu disocierea, cu extinderea, cu marca, directia, cu …. z-da ma-sii … sunt, nenumarate lucruri pe care le poti descoperi intr-un simplu si banal ocho. Numai ca, surpriza, ca incepator, nu poti sa le faci pe toate odata. Ca-ti bubuie mintea, iar creierul refuza atata informatie, unde mai pui ca mai trebuie si corpul sa execute, sa transmiti informatia din creier in corp, sa coordonezi bucati din corp, sa pastrezi postura si axa, imbratisare, sa corelezi cu partenerul, si …. cireazasha de pe tort... sa iasa pe muzicaaaa!!! Doar atat ;) M-m-mmm, nu merge tot din prima! De aceea, spre disperarea cursantilor care vor sa sara etape, la cursuri se poate sta muuult timp pe un anumit subiect. (Iar dupa parerea mea, cu cat mai mult, cu atat mai bine, pentru ca numai asa se pune o baza buna si sanatoasa in tango)

Revenind la imaginea initiala, daca am nota fiecare cifra a ceasului cu un element, am realiza ca la inceput, cifrele sunt mici-mici pentru ca nu prea stim mare lucru despre ele, dar pe masura ce revenim din nou la ele, acestea cresc din ce in ce mai mari, pentru ca stim mai multe despre ele.

Sa zicem, ipotetic si aleator, ca:

1 = caminar

2 = cross

3 = ocho cortado

4 = giro

5 = sacade

8 = ocho

9 = barride

10 = volcade, etc.

Revenind la subiect, de fiecare data cand se reia un subiect in tango ai sanse din ce in ce mai mari sa-ti largesti orizontul, iar o figura care nu-ti iesea in urma cu cateva luni are sansa sa iasa ceva mai bine acum, pentru ai reglat in timp lucruri de baza, si poti intelege si asimila noi lucruri cu privire la acelasi lucru. Iar corpul iti poate permite mai bine sa faci ceea ce iti doresti. Pentru ca mai exista si limitarile motrice. Tu crezi ca faci ce zice profu' ca la nivel conceptional ai inteles, dar, cu stupoare, corpul face altceva!!! Pentru ca are memorie corporala si face ce stia inainte, dar tu vrei sa faci ceva nou ce el nu stie, iar pentru asta, trebuie antrenat din nou.

De aceea, fraza cu “repetitia e mama invataturii” e sfanta si in tango!

As ilustra ascest proces al invatarii, desoperiri si progresului in tango ca o spirala, mica la baza, care se largeste din ce in ce mai mult pe masura ce urca in timp si spatiu, trecand prin aceleasi zone, dar la un nivel mai amplu, de fiecare data, largindu-se orizontul.

Mi s-a intamplat, prima data cand au fost Max si Solange in Romania, la cursul lor de incepatori, sa am un mare “declik” in ceea ce priveste schimbul de greutate ! Da, am fost absolut “ravisata” de acel “A-HA!!!” pe care l-am avut dupa multi ani in care nu credeam sa mai descopar prea multe lucruri noi. De multe ori un “A-ha!” iti poate readuce interesul si motivatia de a ramane in tango, sau de a continua, sau poate fi firul unui capat de ata care te va duce la multe alte descoperiri si te va tine efervescent in tango pentru urmatoarele 6 luni → doi ani.

In plus, cu cat mergi la mai multi profesori si vezi acelasi lucru predat in mod diferit, vei avea sansa sa-ti maresti cunostintele, sa maresti baza si sa-ti inbunatatesti dansul. Pentru ca fiecare prof' pune accent pe altceva si are alta perspectiva si alta filozofie. Iar ca si instructor/profesor, e bine sa ai cel putin cinci variante de a da aceeasi informatie, iar in acest fel ai sanse sa te faci inteles de mai multi elevi din clasa, ca nu toti pricep acelasi limbaj, si fiecare din clasa trebuie sa priceapa lectia si sa plece acasa cu ceva invatat de la ora de curs.

Aceeasi spirala, vazuta de sus, daca am nota fiecare litera cu un element din tango, ar arata spre exemplu asa. La inceput culorile sunt mai pale, pentru ca si cunostintele sunt mai putine, iar pe masura ce revenim iara si iara in acea zona, ele se intesifica, pentru ca avem mai multa informatie si le stapanim mai bine.

Sa zicem, ipotetic si aleator, ca:

B = caminar

A = echilibru/greutate

G = pivot

F = axa

E = imbratisare

D = muzicaliate

C = structuri, etc.

Cu cat creste spirala cu atat avem o imagine mai ampla a unei teme de studiu, care se armonizeaza, se intrepatrunde, se coreleaza si completeaza celelalte teme.

Pe de alta parte, cu cat urci pe aceasta spirala, momentele de “A-ha” incep sa devina mai rare in timp, dar atata-i de fain cand mai ai un “A-ha” din asta! Probabil ca de aceea este atat de interesant tangoul, pentru ca in orice moment poti avea descoperiri motivante si se spune ca... nu se termina niciodata!