 |
| Foto |
Daca ar fi sa punem un pariu, pe cine
ati paria? Pe un tanguero/(tanguera) muncitor sau pe un tanguero/(tanguera) talentat?
Nu este un lucru pe care sa-l poti
cataloga asa usor, si nici nu este atat de alb sau negru, se mai si
intrepatrund, cu nuante variate de gri. Eu am observat asta in ani de
zile. Si spre uimire mea, am avut mari surprize, care mi-au dat
universul peste cap. Am vazut asta cel mai clar dupa cursurile de
incepatori. Au fost oameni carora la primele ore nu le-as fi dat nici
o sansa in tango, si au fost oameni de care am fost incantata. Si
contrar asteptarilor mele, primii mi-au castigat respectul si
admiratia, si sunt si astazi pe pista de dans iar ceilalti m-au dezamagit intr-un fel, si nu-i mai vezi de ani de zile pe la milongi.
Am acum in minte mai multe persoane,
care imi sunt tare dragi, si a caror amintire ma face sa zambesc. Imi
aduc aminte de cursurile de incepatori de la Timisoara. A fost acolo
cineva in sala care mergea foarte greu, in sensul ca prindea greu,
avansa greu, progresul era foarte lent, insa spre deosebire de altii
venea regulat, nu lipsea la nici o ora, absorbea fiecare cuvant, si
muncea din greu. Cand am inceput si practica a venit la fiecare
practica si a nadusit in sala de numa'. Cu multa rabdare si atentie
din partea tuturor, in ciuda faptului ca nu avea abitilati motrice
nici pe de parte care s-o avantajeze, incet-incet dar sigur, a tinut
pasul cu clasa, a reusit sa-si depaseasaca limitele si sa fie la un
nivel cu ceilalti. Am intrebat-o uimita, ce-o mana in lupta, a zis
ca-i place foarte mult. Ani mai tarziu ne-am intalnit la festivalul
de la Cluj, la Tango Cazino, si m-am bucurat de n-am mai putut. S-a
umflat pipota in mine, atat de mandra eram de ea, pentru ea, pentru
cea ce reusise ea, pentru ca eu nu aveam nici un merit...
Pe de alta parte, sunt ceilalti, acea
categorie talentata, care, stiu ca sunt talentati. Care sunt
avantajati de natura cu abilitati motrice, care prind repede, carora
le iese repede orice, dar care, pe de alta parte sunt niste loaze
nesuferite. Ii vezi cum cresc repede, ca altii in sapte ani, te
bucuri de progresul lor, iti vine sa pompezi informatie cu cisterna
in ei, dar, sunt inconstanti, chiulesc de la ore, vin cand si cand,
iar pe termen lung au mari sanse sa ramana in urma clasei, pentru cei
care stiu ca nu sunt talentati pun osu' la treaba si trag de le iasa
pa nas, ca sa ramana cel putin in medie.
Cel care este dedicat, si constant si
muncitor (astea sunt mijloacele) si isi doreste (asta este cel mai
important motor) va munci de trei ori mai mult decat este necesar
fatza de unul talentat. Va asuda pana va curge apa din grinda. Pentru
ca stie ca nu are talent, si este constient ca trebuie sa compenseze
aceasta lipsa cu altceva. Si atunci o sa traga ca un bivol, si
surpriza o sa reusasca! Daca isi pune in cap, o sa reusasca sa-l
depaseasca pe cel talentat! De ce? Pentru ca, cu antrenament se poate
dobandi aproape orice abilitate. Nu zic ca este usor, si numai ei
stiu ce este in sufletul lor in anumite momente, dar progresul si rezultatele in cazul
lor este garantat.
Cei talentati, n-o sa-si bata prea mult
capul. Ei prind totul din zbor, doar se uita ce face profu' si pot
reproduce cu usurinta miscari, sunt muzicali, insa, au comportament
usor de dive, sunt stelele clasei, au tendinta sa fie cu nasul pe
sus, insa acest statut este destul de fragil. Pierd lucruri esentiale
din ce se spune la ora, iar acest “mi se rupism” pe temen lung se
transforma in lacune cu privire la elementele de baza, la principii
si la fenomen in general, si risca din cauza ignorantei sa nu
respecte lucruri si sa fie usor marginalizati.
Un individ muncitor nu va iesi
niciodata in evidenta, unul talentat o sa cam iasa in fatza, cu sau
fara voia lui, va fi usor de observat. pe unul netalentat nici nu o sa-l simti in sala. Pe termen lung, modestia dublata de progres, ii va
propulsa pe cei muncitori in fatza si vor deveni usor-usor preferati
si apreciati in detrimentul celor talentati. In plus, un om muncitor
va fi tot timpul prezent, cineva pe care te poti baza, in timp ce unul
talentat, care va aparea cand si cand...va fi perceput ca cineva pe
care nu te poti baza. Cu cine ai prefera sa dansezi astazi? Cu cineva
cu care stii sigur ca va veni? Sau cu cineva care poate, daca da
bunul Dumnezeu, o sa apara azi? Mh?
Acum, nu e asta marea descoperire in
tango! E la fel imi inchipui pe peste tot. Ma gandesc la pianisti, la
gimnaste, la violonisti, skiori, etc. Unii pornesc din nascare cu
ceva inclinatii si daca sunt exploatate de mici copii au sanse sa
faca mari performante, iar unii sa fie chiar niste genii. Dar, oricat
de talentat, acest talent daca nu este alimentat, educat, antrenat,
performata are sanse sa moara in fasha.
Diferenta, acea sclipire, geniul celui
talentat versus cel muncitor se va vedea numai comparand, de exemplu
doi pianisti, antrenati in mod egal la sange. Doar la acel nivel se va
putea simti adevaratul talent, numai pe baza unei munci solide si
sustinute.Atunci o sa iasa la suprafatza nervul, suflul si
stralucirea talentului.
Am fost de multe ori la diverse
seminarii cu diversi profi care au venit si prin umilul nostru catun
din estul Europei, si mi-as fi dorit ca atunci in sala, sa fi fost
alte persoane cu care imi palcea sa dansez, cu care imparteam pasiunea
tangolui, cu care aveam discutii interminabile si povesteam experiente
si informatii acumulate. Dansul lor ar fi avut de castigat categoric,
si implicit nivelul dansului nostru al tuturor, dar nu au fost...
Mi-a parut rau. Am suferit chiar. Pentru ei in primul rand, si,
egoist poate si pentru mine.
A naibii treaba, ca sa fiu modesta, ma
am pe mine de exemplu, si i-am vazut si pe altii. Si mi-e o ciuda de
mor! Branza buna in burduf de caine! Daca as fi pus osul la treaba
cum trebuie de'a lungul acestor atatia ani, stau si ma gandesc unde
as fi fost acum ca nivel de dans? Morala, nu faceti ce face Popa,
faceti ce zice Popa!
Si acum reiau intrebarea:
Daca ar fi sa punem un pariu, pe cine
ati paria?
Pe un dansator muncitor sau pe un dansator talentat?
Comentarii