Ca vrem sau nu vrem, toti purtam o masca, doua sau mai multe. In functie de mediu, de interlocutor, ne adaptam si facem asta automat fara sa ne dam seama. In trafic, la volan ne comportam intr-un fel si avem un limbaj... “adecvat”, in supermarket avem alt comportament, in mall avem alt comportament, la job avem altul, in familie altul, cu prietenii altul, in club altul, la tango altul. Ne controlam mai mult sau mai putin comportamentul si limbajul verbal in directa legatura cu factorii din afara, gradul de educatie si evident cu emotiile interioare. Limbajul non-verbal insa este cel pe care il controlam mai greu si ne poate trada.
Foarte putini sunt cei care sunt atat de relaxati incat isi permit sa fie total naturali si sa nu afiseze masti. De obicei, din dorinta de a fi primiti in haita, oricare ar fi haita, ca e vorba de colegii de la job, ori ca e vorba de oamenii de la tango, in mod instinctiv analizam comportamente, copiem si reproducem ceea ce este in mediul nostru. Pentru ca orice comportament/ideie/valoare care intra in conflict cu marea majoritate comun acceptata de indivizii dintr-o multime este respinsa si marginalizata in prima faza, iar apoi poate exclude individul din grupul respectiv.
Spre exemplu, un individ care se prezinta la o milonga cu shtaif in slapi si in bermude cu o camasa inflorata... nu va fi usor inghitit de restul participantilor, insa un altul care va purta o camasa si un sacou, va putea trece neobservat. Primul va fi inghesuit intr-un coltz pe pista de dans, in semn de protest, in timp ce al doilea va castiga spatiu prin prestanta. Nu o singura data am auzit de la diversi profi cum “turistii” (asa cum sunt denumiti de argentinieni cei care nu prea au habar de tango si vin sa se sparga in figuri la milongile din Buenos Aires) care depaseau limitele bunului simt erau inghesuiti ca sa priceapa “the hard way” ca nu se danseaza cu figuri spectaculoase, ca nu se lovesc ceilalti participanti, pana in punctul in care organizatorul milongii se gasea obligat sa-l pofteasca pe nefericit sa paraseasca acea milonga. Sa nu porti masca, adica in traducere libera pentru unii sa te scalambaiesti in toate felurile la milonga nu este ok. Poti sa te manifesti relaxat si fara masca dar pastrand cutumele si traditiile locului.
Exista tot felul de vorbe din popor, cum ca asa cum conduci masina asa iti traiesti viata in acel moment. Poate asta e mai la indemana tuturor si e mai usor de observat. Am mai auzit ca “HR-ul” zice ca asa cum te distrezi la o petrecere cu firma, tot asa si muncesti... (nu ma apuc sa comentez asta), si asa si noi, la tango, zicem ca asa cum danseaza cineva la milonga asa este persoana aceea in realitate.
Nu vorbim de cineva care abiea a luat trei ore de curs, care habar n-are de eticheta coduri etc. Nu. N-ai cum sa faci aprecieri in felul acesta. Omu' /”oama” este prea cramponat de ce i se intampla in momentul acela pentru a putea fi natural. Vorbim de cei care au depasit niste stadii de invatare si nu se mai gandesc cum sa faca o anumita ceva, vorbim de cei care sunt relaxati cu mediul de la milonga, cunosc eticheta, regulile de pista si cele sociale, si danseaza cat de cat fluent si sunt confortabili cu dansul lor incat sa se simta relaxati cu toate aceste elemente adunate. Este momentul in care ei se pot exprima prin dans, si cand dansul lor exprima ceea ce sunt ei de fapt.
Tot in popor se mai zice ca femeile se imbraca ca sa fie observate de catre alte femei (?!?!? eu p'asta n-am inteles-o prea bine) si se zice ca in Argentina, leaderii erau apreciati prin lucrurile noi pe care le aduceau in dans. Un pas nou, o combinatie de pasi noi. Asa ieseau in evdenta, se remarcau si isi castigau notorietarea si respectul printre alti dansatori buni de tango. Ca sa exagerez la maxim, as putea zice ca atunci si domnii danseaza ca sa fie vazuti de alti lideri... Desi, majoritatea zicalelor despre tango sunt ca “domnul danseaza pentru doamna” pe care a invita-o la dans.
Se vede de la o posta cand cineva danseaza ca sa se etaleze, sau ca sa se dea mare, sau ca sa arate ca stie, sau care cere confirmari, sau care inca se cauta, sau care danseaza cu bucurie, sau care a aceptat o invitatie doar ca sa nu stea jos, etc.
De cate ori ati observat pe pista de dans oameni care se transforma efectiv in momentul in care incep sa danseze. Femeile devin dintr-o data extrem de feminine, corpul lor capata niste forme absolut artistic de frumoase, fatza este destinsa, parca infloresc la o pocnitura de degete. De cate ori ati vazut domni pe care nu-i simti deloc prin sala din punct de vedere social, dar care pe ringul de dans devin stapani si siguri pe sine, si calca cu incredere, zambesc si se joaca? Transformari la care nu te-ai fi asteptat. Da in momentul in care dansezi, daca chiar esti prezent in acel dans, in acel moment, nu mai poti purta nici o masca.
Daca nu ti-au cazut toate mastile in timp ce dansezi, inseamna ca nu dansezi tango! ;)
Comentarii