Pe vremea meeeaaaa.... cand ne-am apucat noi dinozaurii de tango, nu exista youtube. Nu. Nu era nici FB. Nu. Nu existau nici prea multe inregistrari cu dansuri de tango care sa fi reusit sa ajunga in Romania. Apoi a venit cineva din Argentina cu DVD-urile de la CITA 2004 si CITA 2005 - Congreso Internacional de Tango Argentino, organizat de Fabian Salas. Fabian Salas care in cardasie cu Gustavo Naveira si Chicho Frumboli au fost tatucii care au pus bazele a ceea ce se cheama azi in tango, tango nuevo, ca o mica paranteza.
Este singurul video pe care l-am gasit cu cei trei zmei si CITA.
Nu ca mi-ar fi placut acest dans, ci doar ca simbol, ceva de referinta, ca tot veni vorba.
Revenind la subiect, ziceam ca intr-o primavara - pentru ca erau bujori in vaza - ne-am strans mai multi, cu profu' in frunte, sa vizionam CITE-le mai sus mentionate. Erau acolo ore intregi de inregistrari cu “the best of the best” din tango. Aveam pe micul ecran, la creme-de-la-creme! A fost o seara minunata, exact ca la meci, cu comentarii gen: si acum giro urmat de trei sacade, gancho, contra-giro si.. siiii... sentadaaaaaaa! Aplauze in sala! Urmaream fascinanta. Mi se intipareau imagini pe retina. Erau acolo si cupluri mai in varsta, care mi sa pareau plictisitoare, la care ceream sa sarim peste, la ceva mai spectaculos, gen Chicho si Eugenia. Figurile. Alea le apreciam cel mai tare la momentul respectiv. Profu' ne-a atras atunci atentia asupra uni cuplu de batranei cu care va veti intalni la sfarsitul acestui articol ;)
Anii urmatori a venit Youtube-ul salvator si puteam viziona clipuri zilnic. La un moment dat m-am trezit in timpul dansului facand niste adornosuri pe care le vazusem la dansatoarele mele preferate. Dar. Dar. Baza era la cursuri. Si seminarii.
Acum, Youtube pentru tango = o buna sursa de inspiratie si chiar educatie. Poti gasi astazi inregistrari cu greii greilor, totul este sa stii la ce sa te uiti, pentru ca sunt enorm de multe, si mult bullshit. E bine sa stim ce sa alegem si la ce sa ne uitam. Si exista trenduri.... intr-o anumita perioada erau in voga Javier si Geraldine, apoi Carlitos si Noelia, in ultima perioda tot aud de Achaval... nah, pentru toate gusturile. D'asta e buna scoala, si profii, ca te invata ce e de calitate, nu te lasa sa o balaresti dupa cum crezi tu. Daca inca n-ai pus mana pe carte sa citesti de exemplu “Tango and Chaos in Buenos Aires” , scoala si profii, iti mai dau un reper, niste valori, gen Portalea, Vidort, Dispari, Tete, Petroleo, Miguel Balmaceda, Cacho Dante, Paiva Sr, Brava, Copes, etc., te trimit la sursele adevarate ale tangoului.
Prin fascinatia clip-urilor am trecut si eu, insa, sa nu confundam informatia, exercitiul practic si experianta motrica de la curs cu imitarea unor figuri de pe net. Pana nu treci de un anumit nivel de cunostinte si experienta practica de dans, youtube-ul poate fi chiar daunator. E bun ca inspiratie si motivatie, si ca setare de target, dar nu poti sa intelegi si sa vezi ce se intampla intr-un video pana nu stii despre ce e vorba in interior.
Adicatalea, poti sa vrei sa faci ce figuri vrei tu, pana nu stapanesti tehnica de baza si nu ai un limbaj coerent prin care poti descifra ce face un anumit dansator, este egal cu zero. Da, poti sa incerci sa faci figurile alea, nu ca nu o sa iti iasa si ca o sa arate jalnic, bashca ca o sa-ti mai si chinui partenera/partenerul, si o sa te apuce dracii, dar risti sa imprimi corpului niste miscari noi in mod gresit. Pe care ulterior va fi mult mai greu sa le corectezi. Mai bine te duci cu acel video la un prof si ii zici hai sa-mi arati cum se face asta, decat sa descoperi singur roata, dar tot e mai cinstit fata de tine.
Cand te uiti la un videoclip, daca te uiti la pasi, poti sa renunti din start... pana nu-ti pui problema de unde din corp isi ia energia, ce grupe de muschi incordeaza, unde are greutatea, cum isi pastraza axa, postura, cum genereaza miscare in corpul partenerului, unde si cum duce energia, numai pentru un singur pas,... restul este doar de amuzament. Desigur, sunt etape, si la fiecare etapa incepi sa vezi din ce in ce mai multe lucruri cand analizezi un dans (asta daca nu te fura poezia dansului si a muzicii si trebuie sa reiei acelas video de nenumarate ori).
Nici un video de pe youtube nu-ti poate da senzatia care este intr-o figura/miscare.
Tangoul se invata fata in fata, cu partenerul, pe pista de dans. Prin experienta personala. Repetitie si explorare.
Sau se fura. Da, tango-ul se fura. Dar live. Nu de pe youtube.
Imi povesteau oameni care au fost la Buenos Aires sau la festivaluri/maratoane ca au stat foarte mult si s-au uitat la dansatori in loc sa danseze. Si au inteles ce fac anumiti dansatori. Dar este o imagine 3D, in marime naturala, pe care nu o are youtube-ul. Uneori este o chestiune de asa o finetze ca nici o camera de filmat nu o poate prinde sau reda pe micul ecran. Dar acea finetze sau filozofie iti revolutioneaza tot dansul.
Ajuta sa stii si filozofia respectivului dansator pe care il studiezi. Daca ai fost la cateva seminarii cu el, s-ar putea sa ai deja cheia si ai mai multe sanse sa intelegi ce face cand il vezi dansand. Mi-a venit acum in minte Flaco Dani. Si cele mai importante si relevante lucruri de la seminariile lui mi se par acum lucrurile pe care le-a spus despre tango. Sa invatam de la cei batrani. Mai ales in tango, pentru ca acolo sunt radacinile.
Si cel mai important, mai intai de toate, dincolo de orice pasi, figuri si tehnici, sa nu uitam ca tangoul este un sentiment care se danseaza.
Comentarii