Stateam si ma gandeam intr-o zi, la cum am putea sa “masuram” progresul dansului propriu. Adica cum as putea eu sa-mi dau seama o data la trei luni sau odata la sase luni daca am progresat sau nu. Pana la un punct, una din variante ar fi sa revenim la modulul de incepatori... cand avem 6 luni de tango sa mergem la incepatori si sa facem ce fac si ei, evident, prin comparatie cu ei, putem sa ne dam seama ca noi putem face unele lucruri pe care ei nu pot, si, putem sa ne dam seama ca ce ni se parea foarte greu la incepatori acum putem face cu usurinta.
E ca la scoala, de la nota 5 la nota 8 putem urca destul de repede. Acolo este mai mult o chestiune de cantitate. Iar cu putina sarguinciozitate, cantitatea se acumuleaza repede.
Ca sa crestem de la nota 8 la nota 9 insa trebuie sa depunem mult-mult-mult mai mult efort. Trebuie deja sa lucrezi la lucruri de finetze, iar de la nota 9 la nota 10.... pentru unii, mai bine nu ne batem capul!
Din alta perspectiva, asa cum ziceam si in articolul recent “Tango: never ending story”, cu cat urci mai sus pe spirala si cu cat expolrezi mai mult o anumita zona de interes, ramai mai multa vreme pe un palier. In acea zona nu mai conteaza urcusul ci drumul in sine. Studierea unor principii, structuri, sau a anumitor stiluri, anumitor dansatori este prea interesanta in sine ca sa mai conteze progresul. E ca la un film, urmaresti actiunea nu te intereseaza neaparat finalul. Sau le lasi pe toate sa vina la timpul lor si te lasi surprins de decoperirile de pe parcurs. Pentru ce sa ne grabim? Unde sa ne grabim? Alergam toata ziua in cotidian, mai alergam si in tango? Stai ashe sa ne mai tragem si sufletul, sa ne priasca dansul!
Important in toata aceasta cautare si explorare si studiu cu maestri, sau a dansatorilor, sa nu ne pierdem personalitatea proprie si sa devenim o copie fidela a lucrurilor studiate. Sa luam ce avem nevoie sau ce ne sta bine de la fiecare, pentru a ne gasi propria cale de exprimare, sa fim noi insine in dansul nostru. Cand a venit Javier Rodriguez pentru niste seminarii anii trecuti, urmat de alti cativa fani ai lui de prin tarile vecine, care ii semanau pana la culoarea de la cureaua de la pantaloni, am avut la dispozitie vreo 4 Javieri in sala; unde te uitai dadeai de Javier!!! Evident erau de patru ori mai multe sanse sa dansezi cu Javier … Am ras atunci cu lacrimi! Imi si imaginez deja cum ar fi la o milonga in Bucuresti, sa avem aici la noi vreo 5 Mariane Montes, vreo 3 Geraldine, vreo 6 Chicho, si vreo 4 Sepulveda, vreo 7 Carlitos...?
Am trecut prin mai multe clip-uri ale aceluias cuplu de dansatori, pur pentru studiu incepand din 1999 pana astazi. Sa vad cum au evoluat. Nu mi-a venit sa cred! Am ales un cuplu care mie imi este absolut indiferent pentru a elimina cat mai mult partea subiectiva. Un cuplu foarte apreciat cel putin in Europa, notoriu, pe care i-am vazut dansand live, si la ale caror seminarii am participat.
Cand l-am vazut pe el prima data la un seminar la Muzeul Taranului, primul lucru m-a socat statura, si apoi aparitia si comportamentul, cu o claie de par carliontat in cap, cu lantz gros de aur la gat si cu mers de cocosh, cu burtica si un sacor care efectiv tzipa pe el, sa pocneasca la cusaturi si alta nu, daca il vedeam pe strada, n-as fi dat doi bani pe el, ba din contra, la momentul respectiv l-am etichetat rapid ca “tzigan borat de Ferentari”! Dar nu asta conteaza aici, ci faptul ca indiferent de nivel, ca este dansator amator, ca esti profesionist, dansul tau se schimba de la o luna la lata, de la un an la altul, dar, important e ca in acel dans, indiferent de zona de explorare in care te gasesti, sa-ti pastrezi unicitatea si sa-ti exprimi personalitatea pastrand in acelas timp traditiile, principiile, eticheta. Sa poti sa fii tu transmitand esenta tangoului.
Foarte interesant mi s-a parut faptul ca indiferent de stilul prin care a trecut, asa cum se vede si din clip-urile de mai jos, ca a fost vorba de stage, de nuevo, de clasic, Sebastian si-a exprimat intotdeauna “nebunia” in dans. Indiferent de amprenta pe care maestri cu care a studiat au lasat-o, el si-a gasit calea.
Poate ca exista clip-uri mult mai reprezentative decat cele alese de mine din tonele de video care exista acum pe net, si desigur trebuie sa tinem cont ca un show pregatit de profesionisti tine cont de publicul caruia i se adreseaza, de “competitie” (alte cupluri care participa la acel eveniment), de mesajul pe care vor sa-l transmita in acel punct al carierei lor.
Cred ca punctul lor maxim a fost in 2013. Am ales 2 melodii care m-au tinut atenta de la cap la coada. Nu m-am plictisit o secunda!
In cateva cuvinte, Sebastian si Mariana danseaza impreuna din 1998 (cf. Wikipedia) - desi eu am gasit un video unde aniversau 20 de ani in 2014. Sebastian a inceput sa danseze la 8 ani dansuri folclorice si tango argentinian. In adolescenta deja dansa pe scenele din Buenos Aires. In 1998 a “jucat” in filmul lui Carlo Saura “Tango”. A fost asistentul lui Juan Carlos Copes pentru patru ani si jumatate in diferite proiecte de tango care l-au influentat sa vada tangoul mai mult ca pe o arta decat ca pe un fenomen.
1999
2000
2005
2006
2013
2016
Comentarii