Tango: Pay Back Time


Nu stiu exact cum se intampla in alte dansuri, dar la tango este un lucru deja observat, evolutia leaderilor este diferita de evolutia followerilor daca analizam din momentul T zero, de cand se incep cursurile.

Pentru doamne este muult mai simplu si invata rapid, nu au atatea pe cap, la cate sa se gandeasca si sa si faca. Leaderii insa trebuie sa-si coordoneze propriul corp, sa conduca si fata, sa asculte si muzica, sa fie atenti si la cuplurile de pe ring, sa respecte si “regululile de ciculatie”, pe scurt, e ca in trafic la volan: invarte de colac, mesteca in benzina, vezi ca e rosu la semafor, uite pietonu'... si nu ma brusca cu frana!

Zicea un prof' care a mai poposit pe meleagurile noastre mioritice, ca in decurs de cam doi ani, un leader ajunge sa danseze cam la acelas nivel cu un follwoer (in cazul fericit in care ramane in breasla si nu da bir cu fugitii), doar ca panta de crestere are un ritm total diferit. Daca doamnele progreseaza intr-un ritm alert la inceput, ca poi sa poposeasca pe o panta unde cresterea este mai putin vizibila, domnii au la inceput un ritm de deprindere mai anevoios, dar pe masura ce trece vreme si lucrurile de baza devin o a doua natura, ei pot inregistra peste noapte o crestere alerta, ajungandu-le pe doamne din urma.

Cheia este rabdarea, tenacitatea si perseverenta. Cursuri constante si practica de kilometri.De ambele parti. Pentru ca daca vrem sa avem leaderi buni cu care sa dansam bine trebuie sa-i crestem, sa avem rabdare, pentru ca nu e usor, si poate fi chiar frustrant, pana la refuz si abandon. Da, cand am fost mici si pe noi ne-au crescut altii dansatori, si vine un moment cand este randul nostru sa crestem alti dansatori. Pacentze si rabdare cu cei mai proaspeti. Fara fite si figuri. Un refuz nasol cu ochii dati peste cap nu se uita, garantez. Si in ciuda decalajelor, este posibil ca intr-o buna zi sa se schimbe rolurile, iar cei din urma vor fi cei dintai, iar refuzul se poate intoarce... ca un bumerang.

Da, este adevarat ca daca dansezi cu dansatori cu un nivel mai sus decat tine ai sanse sa evoluezi mai repede, valabil pentru ambele roluri, leader si follower, ca intr-o clasa de elevi la scoala, cu cat colegii sunt mai buni te trag si pe tine in sus, pentru ca stacheta este pozitionata mai sus. De aceea practicile scolilor sunt deschise tuturor dansatorilor, de orice nivel, iar cei mai mici se pot intalni cu cei mai mari, iar cei mari pot fi o inspiratie, un target: “uite asa vreau sa ajung sa dansez si eu!”

Am experimentat acest decalaj in primii ani. Era un leader care acum este unul dintre cei mai vanati dansatori la milongile romanesti. La inceput nu ne intelegeam de nici o culoare in dans. Dupa o peioada lucrurile au inceput sa mearga, apoi iar nu ne-am inteles, apoi iar am dansat bine, acum el este mult peste nivelul meu, si iara nu ne intelegem :))) Asadar, nu puneti eticheta de la bun inceput “nu dansam bine impreuna” mai incercati din cand in cand, lucrurile s-ar putea sa se potriveasca la un momnet dat.

Este foarte important pentru cupluri care vin impreuna si pornesc de la zero, pentru ca decalajul acesta poate produce mai neintelegeri, mai ales daca unul dintre parteneri este mai iute la manie, sau se descurajeaza mai repede. In acest caz, ar fi mai bine ca cei doi sa invete separat, fara sa puna presiune unul pe celalalt. Si abiea cand cei doi au ajuns la un nivel cat de cat echilibrat sa inceapa sa danseze unul cu celalalt. Am vazut varianta asta si functioneaza garantat! 

Voua vi s-a intamplat?



Comentarii

Cautati in acest blog